Intre doua sesiuni de shopping si una de chat, intre cursurile de chitara ale copilului si cele de pilates ale tale, intre cocktail-ul de la corporatia sotului si cina voit romantica la unul dintre restaurantele bune din oras, intre cosmetica si hair-stylist… ramane prea putin si uneori chiar nimic. Paharul de vin gol pe jumatate si cartea ramasa deschisa s-au umplut de praf, la fel ca si DVD-ul pe care ne propunem de cateva nopti sa il vedem infofolite in pledul pufos ce l-am primit de Mos Nicolae. Prinse in valtoarea cotidianului, am uitat sa fim femei pe dinauntru. Am uitat ca femeia freamata de pasiune la cea mai mica adiere de vant, ca suspina la vederea primilor fulgi de zapada si la auzul unui raset de copil, ca simte durerea pana in plasele, fara sa se arunce, furibund, pe primul shot de tequilla.
Secolul vitezei ne-a furat nu doar timpul, ci si simtirea, ne-a vaduvit nu doar de leneveala, ci si de fericirea de a fi femeie.
Rezolutia noului an ar trebui sa fie micsorarea agendei. Zic, pe deplin impacata, sa taiem shoppingul prin mall si sa-l inlocuim cu un rasfat culinar, cu ceai si prajituri cu scortisoara. Sa fentam o sedinta de pilates pentru o baie cu spuma, cu lumanari parfumate si “Lolita” lui Vladimir Nabokov. Sa ne scuzam elegant de la cina fitoasa, sa il luam de mana si sa mancam “la botul calului”, fara tacamuri simandicoase si servetele decorative.
Sa ne amintim ca tot ceea ce ne face femei sta in pasiune si simtire, in zambetul larg si lacrimile ascunse sfios… si toate la superlativ. Si pentru ca emotiile nu pot fi puse pe repeat, e musai sa cautam, sa provocam, sa cerem si sa dam. Avem nevoie sa ne redescoperim in fiecare zi a noului an, sa ne regasim in cafeaua de dimineata si rugaciunea spusa cu glas domol langa patul copilului. Pentru ca ne permitem sa pierdem oricand, orice, cu daune minime, dar nu ne permitem sa pierdem femeia din noi.
Sursa: Tania Purcaru