Rt 2 din 16 01 2010 cu D.Pascu, M.Ghetie, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
De cativa buni ani, in preajma datei de 15 ianuarie, aceea a aniversarii poetului national Mihai Eminescu, in organizarea regretatului pasionat montaniard baimarean Andrei Potra, alaturi de Ionica Pop si a presedintelui Clubului de Speologie Montana Baia Mare -D. Istvan, s-au efectuat excursii in grup avand drept tinta versantul nordic al dealului Comsa (Masivul Ignis) din apropierea orasului Seini, acolo unde in trei randuri diferite numele bardului a fost inscris de catre silvicultori prin plantarea de puieti de molid, traseul de abordare ca si punctul de plecare fiind mereu diferite.
In acest an, D.Istvan a initiat o noua excursie omagiala avand ca punct de plecare satul Racsa, din marginea SE a Tarii Oasului, traseul (nemarcat) urmand inspre amonte valea Muntelui pana pe dealul Comsa, la Eminescu, in continuare spre poienita cu cabana silvica aflata la vest de matura plantatie de pini, de acolo unii putand sa opteze pentru descinderea in Seini in avalul vaii Seinel (marcaj turistic triunghi rosu) sau pe la dealul Cetatii, cu ruinele medievalei cetati Seini (marcaj turistic triunghi albastru).
Eminesciana turistica la a treia „editie”
De aceasta data (a sasea editie pentru mine) organizatorul nu m-a invitat, motiv pentru care, impreuna cu doi ortaci, am efectuat propria varianta de abordare a clasicizatei deja-ntr-un fel excursii dedicate lui Eminescu.
In 14 01 2006, alaturi de M. Ghetie, D. Istvan , I. Pop, A. Stefanoiu , I.Vlasin, fratii Chiuzbaian , col.r. Pavel, am realizat excursia Eminesciana pornind din Sabisa pana pe dealul Comsa, coborand pe la Cetatea Seini.La 14 ianuarie 2007, impreuna cu D.Istvan, I.Pop. M.Ghetie, Chiuzbaian, Gyuri Nistor, un medic stagiar din Somcuta Mare si doua membre ale Speo Clubului Montana B.Mare.
Personal, participam deja a treia oara la acest frumos demers turistic-cultural-omagial si, daca prima data am suit din Viile Apei spre dealul Comja, traversand culmile varful Tarda si Taul Lacului, de-aceasta data ghidul nostru a propus varianta din Seini, via strada Boci si in amontele vaii cu acelasi nume.
La 13 ianuarie 2008 aveam sa-l omagiem pe Eminescu alaturi de Chiuzbaian ceasornicarul, D.Istvan, A.Portase si fiul, trupa ONG Opaitul Muntilor Rodnei formata din Gyuri Nistor, dr.Catalin, Andreea, de-aceasta data debutul traseului fiind stabilit intre Sabisa si Seini, pe la gura Vaii Hotarului si la aproximativ 100 m S de cariera cu cruce alba a dealului Soarelui. Pe o vreme cainoasa, la 15 ianuarie 2009, alaturi de A.Stefanoiu, M.Istvan, M.Ghetie, aveam sa avem parte de Eminesciana ratare la Pestera Dracului din Racsa Vii.
Opulenta in Racsa
Ceata de doua zile in depresiunea Baii Mari, temperaturi in scadere pana la -6C, vizibilitate redusa, chiciura densa. Sambata dimineata la ora 7.30 il imbarcam pe D.Pascu apoi, dupa vreo 10 minute, din Tautii Magheraus avea sa ni se alature M.Ghetie, Brena nelipsind de la nicio intamplare turistica.
Ceata era densa pe valea Somesului, dar vizibilitatea a crescut treptat apropiindu-ne de Seini. Drumul hartopos-gaunos spre Viile Orasul Nou-Orasu Nou-Negresti Oas stimula condusul acrobatic, in slalom, asta si datorita traficului rutier redus.
Nici vorba sa vedem ceva din comunitatile pitoresc pitite la poalele dealului Cetatii, dealul Taul Lacului ori ale dealului Tarda, ceata laptoasa ascunzand vederii orice obiectiv aflat la peste 100 m de sosea. Dotati cu harti topo 1 :25.00, dar necunoscand traseul nemarcat ales de noi, cu plecare din Racsa, ne faceam probleme privind orientarea in teren, cu toate ca stiam din precedentele iesiri aspectul versantului nordic al dealului Comja si relieful framantat inspre razletitul sat osenesc.
Intrati in Racsa printre impresionantele vile (majoritatea pustii, proprietarii acestora traind si muncind de decenii deja in Occident) stralucind de inoxuri si termopane, dispuse de-o parte si de alta a soselei inguste, aveam posibilitatea ca la prima mare volta stanga si-n sus a drumului noi sa o luam in dreapta pentru a alege varianta via vaii Muntelui (precum probabil grupul mare de la Speo Clubul Montana care avea sa ajunga in curand acolo cu un microbuz ).
Din ratiuni de vizibilitate si abordare mai directa si tinand cont de dimineata deosebit de cetoasa, am ales varianta deplasarii pe culmea dealului Ursoi.
Sfaturi de la lelea Irina
Un june amabil, ce mergea la padure cu un atelaj tractat hipo, impreuna cu un mai varstnic osan, ne-a aratat calea de acces pe malul geografic stang al vaii Satului si pe sub biserica, in sus si la dreapta (spre S) pentru a ajunge pe o ulita botezata Plopis, parcand in fata casei cu nr. 661, proprietate a Malangai Irina si a familiei sale.
Era ora 8,40, ceata, ger, vizibilitate indoielnica. Prin fereastra casei lelei Irina ne privea buimac un varstnic caruia nici prin cap nu-i trecea ca doream sa-i cerem niste sfaturi. Lelea Irina era la mulsul vacii, in grajd, si auzindu-ne strigand a iesit dupa o vreme, nedumerita fiind de faptul ca mergem acum iarna, pe ger si ceata si nu vara, precum altii, la o sindrofie bahica la Eminescu, pe dealul Comja.
Oarecum lamurita, ne-a spus ca nu aveam practic probleme de orientare, trebuind sa tinem doar riguros culmea dealului Ursoi pentru a ajunge in Afinis, la mesteceni si tufe de matura si de acolo la plantatia eminesciana de molizi partial ascunsa de mai vechea plantatie de pini.
Livezile de pruni…
Ne-am luat rucsacii usori si betele de trekking pornind pe ulita bolovanoasa, mai apoi argilos-mocirloasa cu mii de amprente de ongloane de oi si capre, din fericire bine inchegata de gerul noptii.
In dreapta culmii, modesta, se contura vag (spre V) valea Muntelui, in timp ce la stanga ( spre E) am deslusit prin ceata vaii Satului si mari grupuri de gospodarii si case noi, prospere. Destul de rar, albi valatuci de fum se ridicau alene spre cer din hornuri, pe-acestea, in curand, avand sa se profileze triunghiulara piramida impadurita cu foioase a Muntelui Mic si mai apoi lunga poiana vestic-troienita a varfului Pietroasa.
Casele de pe langa ulita Plopis au disparut curand, lasand locul micilor vii dar mai ales pomariilor, indeosebi livezilor destul de tinere de pruni. Spre E si SE , culmea dealului Grohotis a inceput sa se invioreze, soarele descriind deasupra fageturilor intinse o aurie geana de lumina. Suind, am constatat din fericire ca ceata s-a disipat treptat. In urma noastra , Racsa a ramas potopita de groase neguri.
Deasupra nebulosei plapume s-a ivit treptat varful Jeleznicu Mare (cu relee) si Mic, lacul Calinesti Oas ramanand invizibil, ca si marea comuna oseneasca cu acelasi nume. A aparut, insa, o indepartata magura vulcanica din Camarzana si mult in dreapta ei, pe frontiera romano-ucraineana, cel mai inalt obiectiv din Muntii Oasului,varful Vascului ( deasupra Bixadului si Moiseniului).
Treptat a iesit la iveala culmea larga ce marcheaza trecerea dinspre tara Oasului catre Maramuresul Istoric deasupra Hutei-Certeze, iar in dreapta sa Muntele Bradului, Poiana Salatruc si-n fundalul estic o farama din varful Rotunda, centrul geografic al Muntilor Ignis.
Un ciurgau, preaplinul de la un bazin pentru captarea apei, ne-a atras atentia la dreapta ulitei, prin susurul sau cristalin, dar mai ales prin fantezia sloiurilor de gheata cu inglobari vegetale policrome.
Treptat ulita a devenit din ce in ce mai glodoasa si atunci, precum racsenenii ce suiau la padure, am optat pentru abandonarea ei si deplasarea prin livezile de pruni din dreapta.
Ulterior ulita a capatat aspectul unui sleau de carute ingust, pe alocuri cu variante mai vechi si abandonate acaparate de tineri mesteceni, dar indeosebi de tufele etern verzi de dobru sau matura, care in final de mai si debut de iunie debordeaza de ghirlande galben-portocalii de flori amintind ca forma de cele ale leguminoaselor.
Mesteceni imbracati in hlamide alb-argintii
De-acum incolo soarele avea sa ne rasfete cu stralucirea lui care metamorfoza chiciura de pe vegetatie, indeosebi de pe tinerii si delicatii mesteceni, ba in vaporoase hlamide alb-argintii ba in mii si mii de orbitoare cristale Swarowsky de gheata.
Adesea razele soarelui maturau crestetele chiciuroase ale mestecenilor, metamorfozandu-le in ceva feeric, vaporos si ireal in timp ce neaua inghetata, nu mai groasa de un lat de palma, aducea pe-alocuri unor nesfarsite circumvolutiuni encefalice ale Terrei.
Tara lui Mos Craciun
In dreapta, peste valea Muntelui, a aparut in curand o mare si matura plantatie de molid ce putea sugera linistita tara a lui Mos Craciun. Dincolo de ea se intindeau fageturile dealului Tarda (462 m), ramase nevazute in continuare.
La stanga a aparut zona superioara a vaii Satului acompaniata de un drum auto-forestier ce ajungea pana aproape de dealul Grohotis, iar deasupra orizontului si mincinos, tot mai aproape, Muntele Mic obturand varful Pietroasa.
In dreapta , in pajistea invadata de tufele fotogenice de dobru, a aparut o coliba ciobaneasca, iar ceva mai apoi, de-o parte si alta a vaii Muntelui, o casoaie pastorala, un saivan maricel si cateva clai.
Superbul ciopor de caprioare
In fata noastra (S) se apropia versantul nordic larg, cu pajiste invadata de dobru si mestecanis, al dealului Comja. Doar ciocanitorile si gheonoaiele perturbau deplina liniste a diminetii, intr-un fel inexplicabil de materiala, apoi, spre obarsia vaii Satului, am remarcat alergarea unei salbaticiuni ce mi s-a parut a fi lup, apoi, dupa salturi, caprior. in curand, in dreapta, s-a ivit un superb ciopor de cinci caprioare.
In rest, neaua subtire purta amprenele mai vechi ori mai noi ale iepurilor si mistretilor ca si pe cele ale parsilor, pe sub tufele mai rare de alun. Racsa se vedea in urma din ce in ce mai despovarata de neguri, la fel si gemenele varfuri ale Jeleznicului Mare si Mic ori varfului Vascului.
Sub dealul Comja spre NE si sub saua Comja -Grohotis se contura un deal defrisat odinioara ( dealul Groapei – 527 m alt) acaparat de lastaris de fag si mesteacan.
Molizii tineri cu numele poetului
La intoarcere, dupa ce am suit pe la Eminescu pe varful dealului Comsa, aveam sa-l ocolim prin NE, coborand pe la un izvor cu cateva valaua de adapat turmele vara, reintrand apoi pe culmea lunga a dealului Ursoi.
Intr-o zi obisnuita, indiferent de anotimp, probabil ca acest traseu ar fi fost unul deosebit de comun, acum insa multumita feeriei generate de soare, chiciura si baghetele lungi si subtiri de gheata, mii si mii, stralucind diamantin, alteori cand ramurile mestecenilor prea incalzite se lepadau de ele lasandu-le sa cada cu abia perceptibile clinchete zglobii, totul a capatat o stralucire aparte.
Plantatia de pini de pe dealul Comja s-a apropiat in dreapta noastra. Un vechi drum de TAF ne-a condus de-a coasta pe sub Eminescu catre poteca marcata cu triunghi rosu si triunghi albastru ce coboara la SV in apropiata poiana cu cabanuta silvica.
Molizii tineri care inscriu numele poetului au crescut binisor, inaltimea lor variind de la 2 la 5 m si cu greu, doar daca esti informat, poti deslusi EMI in pajiiste si un picior din N, restul de ESCU fiind inscris in matura plantatie de pin, in consecinta invizibil altfel decat dintr-o perpectiva aeriana ( cu parapanta sau deltaplanul de ex.).
Spectacol feeric de lumina
Dupa o scurta panoramare si repriza foto in care negurile partial disipate ne-au oferit perpesctive spre varful Taului Lacului si dealul Cetatii (290 m) , jos, pe liziera padurii de pin s-a ivit primul din marele grup al Speo Clubului Montana Baia Mare.
Noi am suit in continuare pe varful dealului Comsa (652 m), splendida zi oferindu-ne sansa de-a admira de acolo spre E-SE Muntele Mic cu salba lui de poieni vestice, si-n plan profund, usor decalat spre sud, varful Pietroasa, ca o mare partie de schi.
Acum am putut deslusi si o parte din vestita comuna Vama si in dreapta sa capitala tarii Oasului, Negresti Oas, in plus vedeam stralucind in soare dambul bisericii din Racsa ( 290 m) si un altul, mai tuguiat si ceva mai inalt, la est de el.
O ciudata plantatie elipsoidala de pruni parea de pe varful Comsa, atins de noi dupa un parcurs de circa 5 km in 21/2 ore , un antic amfiteatru sau un modern stadion in curs de amenajare .
Dupa o alta scurta repriza foto si rehidratarea cu ceai fierbinte, am luat-o pe culme catre saua dinspre est, spre dealul Grohotis, apoi am ocolit prin dealul Groapei, in cele din urma trecand pe la izvorul cu valaua reprinzand culmea cu sleauri de carute pe care anterior am suit.
In doar un ceas si mai bine, soarele care a generat dimineata grandiosul spectacol feeric de lumina, argint si diamante, a topit chiciura, si in consecinta ramurile despovarate ale mestecenilor s-au ridicat, devenind maroniu-roscate.
Marea de neguri ce ascundea o buna parte din tara Oasului a pierdut din rigurosul contur de groasa plapuma, orizontul tulburandu-se dar era tot mai cald si placut, pe ulita ivindu-se cele dintai firicele sprintare de apa, primavaratice.
Spre norocul nostru, caldura nu a descleiat deplin pojghita de gheata a mocirlei, astfel ne-am putut deplasa destul de lejer si fara sa ne inglodam uneori luand-o prin pajistile cu livezi pentru a reajunge in final in fata casei matusii Malanca Irina dupa patru ceasuri cat a durat omagialul nostru circuit turistic eminescian totalizand probabil 9-10 km.
Imediat ne-am imbarcat pornind spre Baia Mare (45 km) , la ora 14 incheindu-ne acest inedit traseu de ianuarie osenesc.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
