Pe 30.03.2020, cînd harta celor de la universitatea de medicină Johns Hopkins indica 2109 infecții și 65 de decese în România din pricina COVID-19, președintele Klaus Iohannis, în afară de un standup la Euronews care ar fi stîrnit invidia oricărui reporter din Sibiu (în fața spitalului de corturi construit de Armată) a sesizat CCR pentru neconstituționalitatea Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 117/2017 privind înființarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. Juriștii lui Iohannis acuză în sesizare faptul că modul de constituire a conducerii Institutului este „neclar și imprecis”, că nu sunt criterii pentru anumite desemnări. Institutul Levantului este condus de fostul președinte Emil Constantinescu, crearea sa fiind contestată de mulți intelectuali și politicieni adversari ai săi la vremea înființării, deși practica institutelor prezidențiale nu e doar românească: avem institut Delors, institut Martens, nu e țară europeană fără măcar unul, pe principiul că un fost președinte e un bun vehicul public al unor cauze, aduce mai ușor fonduri și vizibilitate, etc.
Conceptul general că preocuparea pentru epidemie nu trebuie să ne abată de la cea pentru meritocrație este, desigur, justă. Aplicarea ei însă la cazul particular al lui Emil Constantinescu, un universitar cu destule citate pe Google Scholar în domeniul geologiei, dar evident fără lucrări în domeniul Levantului, pare prima manifestare din partea președinției în acest sens.
Altfel, e greu de susținut că meritele în domeniul organizării sănătății publice l-au făcut pe chirurgul de la un spital privat din Sibiu, Victor Costache, ministru al Sănătății, și că nu au fost cu acea ocazie trecuți cu vederea oameni mai calificați. Criteriile pentru desemnare au fost clare, numai că pe alături de cele necesare acestei funcții, cum s-a și văzut destul de repede, și omul o avea calități certe, dar nu cele cerute pentru acest post.
La fel de greu e să argumentăm că șefa Direcției de Sănătate Publică Suceava, primul oraș închis din cauza contaminării indusă de propriul spital, o persoană susținută de PNL (anterior de PSD și ALDE) este calificată pentru gestionarea Sănătății oriunde, fiind de profesie auditor contabil.
Dl. Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii, pare să se fi calificat pentru acest post deschizînd OTV Suceava, cel mai notabil lucru din scurta sa carieră neevenimențială.
Sigur consilierul prezidențial pe probleme de sănătate a fost numit pe criterii precise. E greu de judecat, dat fiind că nici în aceste zile cînd lumea are nevoie de comunicare specializată ca de aer nu știe nimeni cine este această persoană misterioasă, cu zero citate în mass media. Sau criteriul numirii a fost obscuritatea în formă continuată în domeniul politicilor publice.
Juriștii care au dat sfaturi să se organizeze România militar în timpul epidemiei, suspendînd drepturile omului, pe un model numai de Viktor Orban folosit în restul Europei, pe ce criterii precise or fi fost angajați? Poate, gradul? Și dacă organizarea militară se dovedește incapabilă să asigure echipamente de protecție la medici și spitalele ajung, ca în Lombardia, să fie principalele focare de infecție, cum avertizează destui medici, și ne alegem doar cu defilatul de Hummere pe străzi și imnul național intonat de mașinile MAI, va deconta cineva alegerea unei soluții constituționale neoptimale, în care orice contestare, mai ales pe motive de competență, devine imposibilă dacă nu ești șef de stat?
Meritocrația selectivă e cam jenantă în general, dar e de-a dreptul șocantă în vremurile astea. Sigur, ar fi ideal dacă toate numirile pe criterii imprecise și fără merit ar putea fi constituțional cenzurate. Vezi însă că biata Constituție nu are vreun articol care să prevadă contra arbitrariului criteriilor utilizate de oamenii politici, că ei fac numirile în sectorul public, sau contra numirilor fără merit, care au ajuns regula și nu excepția în politica noastră de multă vreme. A nu rezolva cu numirile care depind direct de PNL și președinție și a ne lupta în schimb cu foști președinți democrați ca să le omorîm capra arată un ciudat discernământ și simț al priorităților. Sigur cineva angajat pe criterii precise a sfătuit pe șeful statului să își petreacă ziua de 30 martie 2020 stînd drepți la cameră ca un reporteraș și dînd Curții Constituționale, inundată de plîngeri, cazul meritelor lui Emil Constantinescu în chestiuni levantine.