Episodul 4: Războiul dintre Bizo și Onțiu continuă: „De la minciună la AGRESIUNE! Aurel Bizo – mitocan si gangster!”

După câteva zile de liniște, chiar credeam că tensiunea dintre domnii Bizo și Onțiu a dispărut și-și vor vedea în continuare de afaceri. Dar se pare că ne-am înșelat.

Managerul de la Mon Gourmet a ieșit public cu o serie de acuzații grave la adresa celuilalt antreprenor băimărean.

„Greu de imaginat, prieteni …
În una din primele zile ale săptămânii trecute pe la ceasul prânzului am decis sa iau masa în unul din restaurantele băimărene.
M-am așezat la una din mese și am comandat;
în așteptarea comenzii am decis să-mi finalizez niște corespondențe pe e-mail.
Eram foarte concentrat la ceea ce făceam și în plus nu-mi stă in obicei să privesc la mesele din jur.
La un moment dat am simțit că îmi curge ceva lichid pe păr + frunte .., am ridicat privirea și am văzut o mână care agita asupra mea o sticlă din care curgea ulei (sticla care de regulă o găsești în olivierele ce stau pe mesele din restaurante).
Persoana in cauză mă apucase cu celălalt braț de umărul drept…
Cel care mă agresa de o asemenea manieră era Aurel Bizo, pe care n-am să-l mai numesc „Domn”, nu mai merită acest apelativ, veți înțelege de ce .!
Evident ca am avut un gest reflex, acela de apărare, m-am ridicat și l-am apucat în prima instanță de brațul cu sticla, sticlă care la un moment dat a căzut pe jos .. in photo-ul atașat se poate vedea vesta pe care o purtam peste cămașă la momentul respectiv.
Cu degetele încleștate de umărul meu îmi întindea vesta strigând în gura mare diverse injurii, de la: „te omor” .. plus acuze și un soi de înjurături greu de reprodus.
Ținandu-l de brațe îl îndemnam continuu să înceteze, să se așeze la masă ca să discutăm civilizat și să nu ofere un spectacol nedorit celor de la mesele din jurul nostru.
Evident că in continuare prolifera amenințări spunând ca el nu are ce discuta cu mine .. la un moment dat, după cca 5-10 min. a plecat înjurând.
Vă puteți imagina că nu mai aveam dispoziția de a mânca ceva, așa că am plecat si eu la scurt timp.
În drum spre locul de parcare m-am întâlnit cu un prieten zăbovind la o vorbă, după care m-am urcat în mașină și am plecat spre birou.
La câteva minute distanță, mă suna soția mea cu rugamintea să-i cumpar ceva de mancare (chiar de la același restaurant- era ziua din săptămână când de regulă amandoi alegem sa mâncăm o ciorbă anume de la acest restaurant); din dorința de a nu se panica, nu-i spun nimic despre ce s-a intamplat si mă întorc să-i cumpăr ceea ce m’a rugat.
Tocmai când ieșeam în stradă cu mâncarea comandată îl văd pe Aurel Bizo în fața restaurantului venind spre mine; ne-am intersectat chiar pe trotuar .. evident ca îl întreb: ce urmează, Aurel ..?
Surprinzător, părea oarecum mai „înmuiat” iar la întrebarea „de ce a făcut tot circul din restaurant”, îmi răspunde ca l-ar fi făcut pentru că eu m-am „băgat” peste el, pe teritoriul lui (cred că de fapt a folosit un termen mai de mahala) …, că i-as fi furat personalul, etc/
Eu i-am cerut precizări legate de ce se poate înțelege prin „teritoriu” si unde-i asta ..?
Mi-a răspuns: „cum unde mă, pe bulevard, ce ți-o trebuit să vii acolo ..?” Evident, i-am răspuns că așa mi se pare firesc, atâta timp cât suntem pe o piața liberă, trebuie sa o vedem cu ochii minții oricat ar deveni ea de concurențială!
A întrebat la rândul lui cum m-aș fi simțit dacă era invers și el ar fi venit pe G. Coșbuc .., i-am răspuns ca nu m-ar fi deranjat absolut deloc mai ales că noi derulăm activități total diferite.
La un moment dat (el fiind foarte vocal) i-am spus ca mi s-ar părea normal ca această discuție, dacă tot conchidem că trebuie purtată, să o avem la un ceai și să ne punem de acord pt.acest lucru la o dată anume.
El insistă ca vrea pe loc iar eu îl invit în Restaurant; acceptă cu greu si într-un final intrăm (in același restaurant)!
Mi-am dat seama că o discuție cu el nu va decurge in niște limite firești (si că va fi din nou spectacol in sala de restaurant), așa că îi propun sa intrăm într-un fel de camera/depozit unde ownerii restaurantului depozitează mobilier de rezerva plus altele necesare; tragem două scaune la o masă, eu îmi comand un ceai si ne așezăm.
I-am spus de la bun început: „Aurel, discuția noastră poate avea loc doar in condițiile în care recunosti ca tu PERSONAL (!) ai pus aluatul pe parbrizul mașinii mele in data de 14.Feb”
El începe sa strige ca în fapt eu mi-am pus de unul singur aluatul pe parbriz ca să-l pot acuza pe el ..
I-am răspuns ca în asemenea condiții nu avem ce continua discuția, precizând ca sunt cel puțin 4 persoane care l-au văzut atunci când a lipit hartia cu aluat.
Realizând cum stau lucrurile, îmi răspunde: „Bine, hai mă că-ți spun, nu l-am pus eu, am pus pe cineva din firmă s-o facă ..”
Ce caracter abject poate să aibă acest individ; oare ce antreprenor sănătos la cap își expune proprii angajați la acest mod și cu bună știință i.e vorbind de propriile fapte ..?
Întrebându-l dacă poate demonstra asta, îmi răspunde că da: „am filmare”
Ok, „dacă așa stau lucrurile, Aurele, te rog să-mi arăți filmarea si totul se oprește aici!”
„Da’ cine ești tu să-ți arăt ție filmarea, mă .. o arăt numa dacă trebe, când trebe și la cine trebe!”
Revin spunându-i ca în aceste condiții ne împotmolim și că eu nu mă voi opri până la momentul la care își va recunoaște fapta și va decide sa-și ceară scuze public (cum îi place lui sa spună).
În acel moment începe din nou cu amenințările, schițând cu degetele-i pline de inele o linie pe fața de masă, spunându-mi:
„de azi am decis să iau personal măsuri împotriva ta”, începând să enumere mai multe represalii la care s-a gândit sa recurgă, toate fizice: bătaie și altele .. pe care le-aș descrie bucuros dacă aceste rânduri nu ar fi citite și de către Doamne.
Ultima lui amenințare a sunat la modul: „m-am interesat și știu unde stai, vin la tine acasă si te omor noaptea în pat!”
I-am răspuns ca nu-mi este frică, ca în ciuda a ceea ce a făcut sunt dispus sa trec peste și că îi propun să-și recunoască greșeala, moment în care poate să-și vadă de viață mai departe.
N-a fost chip, a ținut-o până la final într-o continuă amenințare, s-a ridicat de la masă și a plecat; eu am rămas câteva minute la o vorbă cu ownerul restaurantului.
Întrebări care se ridică plus Concluzii:
📌Aurel Bizo a fost „anunțat” că eu mă găsesc in acel restaurant atât la masa de prânz cât și atunci când am revenit pt. a lua ceva la pachet; de cine .?
Chiar nu mai are importanță! Cei care au orchestrat totul (împreună cu el) sunt de aceeași factură și ar trebui să se rușineze!
📌Aurel Bizo a dorit să-mi dea o lecție la gândul că mă voi speria în așa măsură încât mă voi opri în a determina tragerea lui la răspundere.
📌Revenind la momentul agresiunii: ce să faci atunci când te găsești într-o asemenea situație (?), ești încolțit pe neașteptate, fiind nevoit să te aperi ai mâinile ocupate, nu poți folosi tel, etc
Te gândești ca cei din jur ar putea sa intervină, sau chiar să ia inițiativa de a anunța poliția atunci cand tu, fiind in corzi, oricum n-ai avea cum s-o faci si dacă ai vrea.
Din păcate, în țărișoara noastră aici s-a ajuns, nimeni nu ia atitudine decât atunci cand te vede pe jos gata de împachetat.
Am lăsat totuși o carte de vizită la un grup de tineri de la o masă vecină (care au asistat la toată scena si care păreau cumsecade) cu rugămintea sa mă sune dacă au disponibilitatea necesară (cerându-mi scuze pentru purtarea lui Aurel Bizo).
Nu cred că voi fi căutat, știți voi bine, sunt atât de puțini cei care au curajul sa dea până și un like sau un share la o postare de acest tip, ce să mai vorbim de a depune o mărturie.
Să mă gândesc că vreunul dintre ospatari (cel puțin trei dintre ei au asistat la ceea ce s-a întâmplat) mă va căuta și se va oferi sa depună mărturie ..?
Nu, nu cred că își vor risca job-ul; ownerii restaurantului sunt prieteni foarte buni cu Aurel Bizo, fac vacanțe împreună, etc!
Sincer, m-am tot gandit ulterior cum aș fi procedat, ipotezând că fizicește aș fi putut totuși anunța poliția in timp util, când acest mitocan mai era acolo .. mi-am zis că poate din mărinimie nu aș fi făcut-o, pentru că mă cunosc cu ownerii restaurantului de mulți ani; printre altele, sunt și clienții mei iar un spectacol suplimentar (cu poliția) le-ar fi afectat și mai mult imaginea brandului.
Am mai fost catalogat altfel ca fiind un altruist ..
Mai mult, chiar acum trei zile mi-am propus să am o discuție cu ei (mă refer la proprietarii restaurantului) în ideea de a le sugera o variantă în care l-ar putea ajuta pe Aurel Bizo, prietenul lor; în fapt chiar i-am sunat, le-am propus o întâlnire, mi-au promis ca revin cu telefonul în cca una ora și nu au mai facut-o.., cine știe, poate au fost foarte ocupați sau pur si simplu n-au primit lumina verde.
Oare îmi pot îngădui să sper ca gestul meu va fi apreciat ..? Sper, chiar mi-ar plăcea să-i pot păstra de clienți.
📌Ce vreau să vă mai spun, este legat de șocul pe care-l ai când stai de vorbă cu un asemenea individ (mă refer la A. Bizo) de la care ai avea oarece așteptări; te gândești că timpul ar fi trebuit să lase o amprentă asupra sa.
S-a învârtit totuși in lumea mare si n-am nici o îndoială că a avut ocazia sa stea la masă si cu persoane un pic mai elevate; greu de imaginat ce vocabular de mahala are, câte dezacorduri face de-a lungul unei fraze si cât de grobian poate fi!
Îmi vin in minte câteva rânduri scrise de un Distins Domn de prin urbea noastră, mare meșter al condeiului, imediat după prima mea postare (cu referire la evenimentul din 14 Feb) ., cel care scria la un moment dat: „Până ce o să apară replica lui Aurel Bizo …”
Ce să zici, interesantă replică ., mă întreb cât de impresionată este acum „audiența școlită”, cei care doar citesc si procesează, dar care aveau totuși oarece speranțe in ce-l privește ..?
📌Aurel Bizo și-a dorit sa ia acea aură de gangster și să mă impresioneze până și prin forța cu care strânge pumnul; vă asigur ca nu ia reușit iar el simte asta!
Cât mă privește, fără umbră de interpretare, am avut si am o sferă relațională bună în mai toate zonele si la modul cel mai transparent cu putință iar asta-mi face cinste; nu mi-am bătut joc de nimeni in viața mea, am ajutat pe oricine cât de mult am putut, nu mi-am permis sa lucrez niciodată la limita legii, am lăsat să se vadă cerul pentru toți cei din jurul meu iar el, acest huligan, își dă seama că din această perspectivă nu poate lupta cu mine de la egal la egal!
Oamenii cerebrali știu si vor ști sa facă mereu diferența între noi doi.
📌Problema majoră, prieteni, este că un asemenea individ reprezintă totuși un foarte mare pericol! Rețin că in restaurant, la una din mese, era și un copil (însoțit de părinți sau bunici .?); mă întreb, ce s-ar fi întâmplat dacă nebunul ar fi aruncat cu ceva, dacă sticla de ulei pe care eu am barat-o ar fi lovit pe cineva, poate chiar copilul ..?
Dacă eu eram la masă cu unul din nepoții mei si ar fi asistat la o asemenea scenă ..? Ca și copil, un moment de genul te marchează pe viață!
📌Concluzia mea este ca un asemenea om nu merită sa trăiască în libertate!
Aurel Bizo, dacă prin absurd te gândești ca ai putea repeta o asemenea scenă, că ai putea (fie și prin interpuși!) să te mai atingi chiar și cu un deget de mine, de familia mea sau de persoanele dragi mie, de vreunul din bunurile mele, poți să fii convins că vei mai vedea Londra precum și alte destinații exotice care-ți plac atât de mult, doar la bătrânețe, atunci când vei părăsi închisoarea!” – arată acestea pe o rețea de socializare.

Episodul 3: Războiul dintre Bizo și Onțiu continuă: „Domnule BIZO, chiar ești o rușine pentru urbea băimăreană!”