Vezi VIDEO
Presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi Maramures, colonelul in rezerva Haralambie Cacina, se afla la ceas aniversar. Nascut in 22 februarie 1923, in comuna Dorna Arini, judetul Suceava, Haralambie Cacina a ajuns la 92 de ani de viata. Existenta sa de pana acum poate servi ca lectie de istorie actualelor generatii care au in fata un model de urmat in ce priveste curajul, jertfa si patriotismul. Dupa razboi, colonelul in rezerva Haralambie Cacina a primit mai multe decoratii: Steaua Romaniei, Crucea Comemorativa a celui de-al Doilea Razboi Mondial, Meritul Militar Clasa I si a II-a, Medalia pentru merite deosebite aduse statului, Emblema de Onoare, dar si Ordinul “Virtutea Militara”. Haralambie Cacina e de sapte ani presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi din Maramures. Acesta se mandreste insa si cu familia sa pentru ca pe langa cei trei copii ai sai are sansa sa aiba aproape 100 de stranepoti.
Haralambie Cacina marturiseste cu un oarecare regret ca tineretea a trecut pe langa el fara sa poata trai cu efervescenta cei mai frumosi ani din viata unui om. La 16 ani a fost nevoit sa se pregateasca pentru razboi.
“Copilaria a fost grea pentru noi, fiindca am fost 12 copii. M-am nascut in comuna Dorna, judetul Suceava, langa Vatra Dornei. Era o familie de muncitori de padure, cu venituri foarte modeste, copii multi in zona. Fiecare familie de acolo avea in jur de zece copii. Tineretea mea nu a existat si nu numai a mea. Majoritatea veteranilor care acum sunt la 90 de ani nu au avut tinerete. Eram nascut in zona de razboi. Suceava a fost inca din 1940 zona de razboi. Pe noi ne-a si luat de la 16 ani, ne-a pregatit intens, cu ofiteri in rezerva si activi, era un soi de premilitarie, organizata si de 2-3 ori pe saptamana. Noi eram patru frati care faceam aceasta instructie de razboi, plus tatal meu care a fost veteran de razboi in primul razboi mondial, decorat pe frontul de la Marasesti. In 1941 a fost si el mobilizat, iar noi cei patru copii mai mari, toti eram mobilizati. Faceam premilitarie, pregatire de razboi, sa fim pregatiti de razboi.”, a marturisit colonelul in rezerva, Haralambie Cacina.
Avea doar 20 de ani cand a fost chemat la lupta
A luptat apoi in cel de-al Doilea Razboi Mondial, fiind mobilizat pe Valea Muresului, acolo unde a fost cea mai grea lupta. Avea doar 20 de ani cand a fost chemat la lupta, dar n-a facut niciun pas inapoi. Stia ca trebuie sa-si indeplineasca misiunea cu mult curaj. De altfel, Haralambie Cacina spune ca in acele momente in care iti poti afla sfarsitul in fiecare clipa dispare frica. Din Moldova a fost nevoit sa parcurga pe jos drumul pana in Oltenia unde era chemat sa se inroleze. A indurat frigul si foamea, traind din mila celor pe care ii intalnea pe traseu.
“Cand a inceput razboiul, in 1941, pana cand s-au intors iarasi rusii impotriva noastra, noi eram deja mobilizati. Atunci, din zona de Nord, tot tinerii din aceste tinuturi au fost incolonati cu ofiteri langa noi, cu hainele noastre, fiecare cum le aveam, imbracati foarte slab, incaltaminte proasta. In luna ianuarie 1944 ne-au incolonat si ne-au refugiat din zona. Am facut o calatorie pe jos de o mie de kilometri, din Vatra Dornei, am inconjurat tara si am ajuns pana in Oltenia pe jos. Am intampinat doua bombardamente puternice la Ploiesti, am scapat ca prin minune. Am fost si mitraliati in drumul acesta pentru ca de sus anglo-americanii ne vedeau ca trupe organizate, trupe in deplasare. S-a tras si cu mitralierele impotriva noastra”, a mai spus Haralambie Cacina.
Recunoaste ca moartea a trecut de multe ori pe langa el in razboi, insa in cele din urma a biruit toate incercarile. “Moartea era foarte aproape in fiecare moment. Poate ca am fost un norocos pentru ca la Ilieni am fost ranit. O schija mi-a crapat degetul mare cu unghie cu tot. A fost bandajat, nici n-am stat in spital. Am mers mai departe. In apropiere de Sfantul Gheorghe a murit comandantul secund al diviziei noastre, generalul Balan. E primul general mort in al Doilea Razboi Mondial. Era loctiitorul comandantulului, originar din Bistrita Nasaud, care a fost ranit grav la 5 km de Sfantu Gheorghe. Un proiectil, o schija l-a ranit grav. A fost transportat la un spital militar din Sinaia, insa a murit pe drum”, a mai spus Haralambie Cacina.
Isi pierduse in razboi doi dintre fratii mai mici
Haralambie Cacina a vazut cum, sub privirile sale, mii de camarazi mureau, ucisi de inamici. Momentele i-au ramas intiparite in minte pentru ca nopti la rand dupa ce se terminase razboiul traia acelasi cosmar: visa ca se afla in mijlocul luptelor, iar gloantele suierau pe langa el, ucigandu-i prietenii, dar si fratii.
“Eu am participat doar in tara la razboi, dar unde a fost rezistenta cea mai mare: pe Valea Muresului. Am mers la Tarnaveni prin Dumbraveni. Am ajuns in Oarba de Mures. Aici germanii ocupasera o pozitie strategica. Acest lucru le-a dat posibilitatea nemtilor sa reziste si sa traga, aveau o vizibilitate foarte buna, ei vedeau de la 5 km pentru ca noi veneam din camp si trebuia sa trecem Muresul pentru a ocupa acest deal, care pana la urma s-a numit Dealul Plangerii, Dealul Sangelui, deoarece acolo s-a murit foarte mult. Acolo au murit 11.000 de oameni printre care si multi din unitatea noastra. A fost un macel. Obstacolul era trecerea Muresului. Acolo Muresul a inghitit multi oameni, deoarece apa era mare, era greu de trecut inot, cu armamentul nu se putea trece, aveai nevoie de un mijloc care sa-ti permita traversarea”, a adaugat Haralambie Cacina.
Finalul razboiului n-a fost insa doar un prilej de bucurie, ci a aflat si o veste cutremuratoare: faptul ca isi pierduse in cumplitul macel doi dintre fratii mai mici care aveau doar 18 si respectiv 19 ani. N-a aflat niciodata unde au murit Lazar si Traian. Dupa razboi a ramas sa lucreze in armata, de unde s-a pensionat. N-a stat nicio clipa nici dupa intrarea in pensie. A preferat sa aiba o viata activa, asa isi explica si longevitatea. A fost director pe la diferite intreprinderi economice, inclusiv la Intreprinderea Balneara Baile Herculane. In 1968 a venit in Maramures si s-a stabilit aici cu familia pentru ca aerul sulfuros din Baile Herculane nu-i facea bine si era tot timpul bolnav.
25 de ani de la infiintarea Asociatiei Veteranilor de Razboi si 70 de ani de cand s-a incheiat cel de-al Doilea Razboi Mondial
De sapte ani, Haralambie Cacina e presedinte al Asociatiei Veteranilor de Razboi Maramures. Anul acesta are o semnificatie aparte pentru el. Sunt 25 de ani de la infiintarea asociatiei, dar si 70 de ani de cand s-a incheiat cel de-al Doilea Razboi Mondial. Se uita cu un oarecare regret in urma, dar si cu nostalgie pentru ca n-a avut sansa sa-si traiasca tineretea. Haralambie Cacina e insa multumit ca a stiut sa-si pastreze nealterat sentimentul de patriotism. Acum presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi nu-si doreste decat ca si actualele generatii sa inteleaga ca in ciuda greutatilor economice trebuie sa-si iubeasca tara si sa urmeze exemplul celor care s-au jertfit in luptele pentru apararea si integritatea statului in care traiesc.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web
