Rt 15 din 25 04 2010 cu Zoia si Brena
Vezi GALERIE FOTO
Un reportaj info-turistic prezentat (cu reluari) de catre un radio-reporter din Zalau la Radio Romania mi-a starnit curiozitatea. Subiectul era Poiana Narciselor din satul Racas, comuna Hida, judetul Salaj ( pe soseaua Jibou-Zimbor – Cluj-Napoca). In vederea unei primare documentari, am trecut la cautarea locului pe Internet, constatand, fara o excesiva uimire, ca inventivul jurnalist citea in microfonul postului, ad literam, ceea ce era mentionat pe unul dintre site-uri.Datele se rezumau, succint, la urmatoarele : 1,5 ha suprafata declarata ca arie naturala protejata, perioada de inflorire 28 04-25 05, o densitate de pana la 70 flori/ mp, zona puternic afectata de pasunatul extensiv, intentie de realizare (din partea administratiei locale) a unor perdele silvice de protectie si drenare a excesului de umiditate prin plantarea de carpeni si stejari, evitarea drenarii apei freatice superficiale prin practicarea de noi canale spre cursul superior al vaii Jernau, mal geografic drept.
Se anunta o duminica insorita, cu temperaturi de 19-22 C, numai buna pentru o evadare intr-o zona turistica premiera pentru noi (am vizitat insa anterior, chiar de cateva ori, bisericile salajene de lemn, monument istoric din aceasta zona, nu si Poiana Narciselor). Singura ingrijorare… carosabilul ( din fericire, recent plombat dinspre Mesteacan catre Jibou).
Instantanee…
Am plecat din Baia Mare spre Dealul Mesteacan si in continuare in avalul vaii Somesului, via Rastoci, Letca… Surduc. Soare, cer albastru, codri din ce in ce mai verzi. Ciresi si peri in floare.
Meri traditionali, salbaticiti, superb decorati de minusculele lor perle florale alb-roz sau rosietice. Foto subiecte la tot pasul, incepand cu cariera de calcar Rastoci, continuand cu biserica de lemn, monument istoric, recent restaurata din acelasi sat apoi spre iesirea catre Letca, acea micuta casuta ca din povesti a batranicii octogenare.
„Invazia” de papadii
La stanga, lunca Somesului si frecvent stralucinde ochiurile orbitoare de apa vazute din goana masinii printre monumentalele salcii pal-verzi. Inca de prin Buciumi, in lunca vaii Barsau, ne-au atras atentia fanatele invadate de mii si mii de flori de papadii, acestea s-au inmultit, apropiindu-ne de Babeni.
La stanga, peste Somes, impresionantele bancurile de gresii impadurite, alteori ocru-bej si nude, de la Valea Lesului spre Lozna si Picturala Poienita cocotata in dreapta sus, cu putin inainte de a ajunge in Ciocmani si apoi Surducul, iar peste Somes pitoreasca Turbuta.
Abia vizibila deocamdata marea cruce de pe crestetul Piscuiului Ronei. Indicatorul rutier arata la drepta, dupa ce am trecut valea Almajului, catre Var si Jibou, insa noi am virat la stanga intrand in Tihau prin zona sa NV, continuand spre Galgau Almasului si fiiindca in ultimele luni am calcat prospectiv-turistic frecvent valea Gorunilor, valea Rea, Gradina Zmeilor ( la V), respectiv valea Calea Dealului, valea Pirosa, Dealul Rupturi, Pe Pietre…(la E) le aruncam in trecere nostalgice ocheade.
In Chechis si Chendrea
Am traversat ulterior comuna Balan, decis sa ma opresc la bisericuta de lemn, monument istoric din Cricova abia la intoarcere. A urmat salba satelor Chechis si Chendrea ( unde mama mea a fost invatatoare in 1942-1944, pe vremea Ungariei) si Racas unde, coborand pe langa bisericuta de lemn restaurata in urma cu doi-trei ani spre centrul satului am oprit, intreband o fetita de Poiana Narciselor.
Desi nu cred ca avea peste 10-11 ani, mi-a raspuns amabila si in cunostinta de cauza, sugerand-mi sa virez dreapta (V) pe o ulita larga, pietruita (imediat dupa ce traversam podul peste valea Jernau).
Am constatat si pana a ajunge aici ca destui salajeni lucrau in camp, arandu-si holdele cu tractoare sau atelajele trase de cai, semanand cartofi ori venind de la padure, desi era o zi de duminica.
Inaintea unei bifurcatii, am mai intrebat de Poiana Narciselor niste localnici care mi-au sugerat s-o tin in sus, pe malul geografic drept al vaii Jernau pana la ultimele case (1-1,5 km), apoi pe jos, 3,5-4 km, pana in dreapta padurii Verese, dupa care sa coboram in lunca umeda acaparata de rogoz, mohor, costreie, pipirig, narcise, calcea calului, traista ciobanului…
Acestia mi-au spus ca deocamdata narcisele nu au inflorit si ca de obicei ele apar dupa 1 mai, frecvent in jurul lui 10 mai, constituind un bun prilej de picnic pentru sateni si turistii sositi din satele vecine, dar nu numai.
Albele flori ale numeroaselor tufe de porumbele au palit deja, in plina floare aflandu-se prunii, papadiile, paralutele si niste minuscule floricele albe, mii, ce faceau ca pajistile sa para brumate.
„Sedinte foto” cu bivoli si turme de oi
La capatul vestic al Racasului am abandonat masina, luand-o pe jos si urmand drumul extrem de desfundat, cu mocirloase ogase afunde de pana la 0,70- 80 m.
Si aici gunoaiele menajere erau deversate nonsalant in malul drept al vaii Jernaului (probabil ca o invitatie de nerefuzat pentru turisti, sic !). Peisajul era frumos, cu toata saracia si ariditatea tipica multor zone aferente Podisului Transilvan, denudarile si rapele conglomerat-gresoase atragand repede atentia, precum frecventele caraituri ale fazanilor aciuati prin holdele zubzistentiale din lunca ingusta a valea Jernau.
La orizont, pe culmi, au aparut succesiv turme de oi. In gura unei vai largi, spre stanga, ne-a atras atentia un grup de bivoli scosi la pascut, acum tolaniti fotogenic la rumegat in pajiste.
Un inconfundabil iz de mal se degaja in amiaza tot mai fierbinte, dupa ce un atelaj urmat de un tractor a rascolit maloasele sleauri. Departe, spre NV, a aparut o stana si dinspre ea o mare turma de mioare turcane si metisi de tigai cu mieii lor.
Cainii lor mitosi, ciobanesti carpatini, au adulmecat-o mai intai pe Brena si ne-au iesit in intampinare, din fericire nefiind deloc agresivi. La dreapta, dincolo de meandrele modestei vai Jernau, in stratificatiile de gresii am vazut un fel de grota, mai apoi cateva spectaculoase eroziuni amintind de cele relativ apropiate din Gradina Zmeilor si Pe Pietre (Galgau Almasului).
Nu peste mult, l-am ajuns pe un tanar pastor, de fapt coproprietarul, impreuna cu tatal sau aflat cu oile ceva mai incolo, unei turme de oi depasind 600 capete plus mieii lor, unii fatati tardiv, in urma cu doar cateva zile. Erau Augustin si Iulian Rus din Racas, nr. 51, oieri din tata-n fiu si acestia ne-au orientat in zona, spunandu-ne ca, daca am traversa culmea arida spre NE, am ajunge-n satul Galpaia , mergand in stanga (S) peste padurea de stejar Verese am da in Hida si continuand inainte pe vechiul drum, pe alocuri inierbat, (V) pe langa Poiana Narciselor, am poposit in Poarta Salajului ( mult mai apropiata de Poiana Narciselor, la doar cca 1,5 km, decat Racasul 3,5-4 km).
Tot ei ne-au spus ca niste investitori italieni au cumparat intinse fanate si pajisti, dar si acareturi ale sucombatului IAS din Hida, de ani de zile nefacand practic nimic cu ele.
Cei doi sau sperat ca, o data cu alocarea unui milion de lei din fonduri UE pentru Poiana Narciselor si includerea in sit Natura 2000 a 120 ha teren din Hida (total vreo 240 ha insumandu-le si pe cele din Balan), drumul catastrofal azi, excelent in urma cu doua decenii, cand a fost amenajat cu scopul accesarii zootehnice a pajistilor intinse aflate la poalele padurilor mezofile de stejar pedunculat sa fie pietruit si intretinut.
Mai visau cei doi oieri la amenajarea de catre Primaria Hida a unui helesteu in lunca mocirloasa si poate a unei pensiuni agroturistice care sa atraga amatorii in aceasta zona frustrata de altfel de oportunitati economice.
In poiana… doar cateva manunchiuri de narcise inca neinflorite
Drumul a suit usor si in pajiste, alaturi de primele orhidee visiniu punctate, inflorite in aceasta primavara (poroinic, Dactylorhiza maculata) au aparut si cateva manunchiuri de narcise -Narcisus angustifolius.
Am aflat de pe Internet ca, inca de prin 1976, a existat intentia includerii Poienii Narciselor din Racas ariilor naturale protejate din Romania dar zootehnia, valorificarea fiecarei palme de pamant, pasunatul extensiv… au fost prioritare.
Poiana Narciselor se contura aproximativ circular in flancul geografic drept al obarsiei vaii Jernau, spre V si S fiind limitata de codri de stejar si carpen.
Padurile de stejar apar insa si spre N-NE, pe culme, putin mai departe, din malul geografic stang al vaii Jernau spre ele existand o pasune larga dar in buna parte invadata de spini si arbusti, valorificata de turma familiei Rus.
Un taluz semicircular inalt de circa 10-12 m inchide spre E-SE Poiana Narciselor. Coborand taluzul am inceput sa cautam narcisele destul de rare, multe dintre ele avand frunzele lanceoloate retezate de incisivii oilor care pasc aici.
La fel erau si bobocii unora dintre ele si, dupa aspectul starii de vegetatie, a narciselor am conchis ca probabil inflorirea va debuta in urmatoarele 10-14 zile, cu un apogeu prin mijlocul lunii mai.
La biserica de lemn – monument istoric – din Racas
Nu stiam care e planul de management al APM Salaj, preconizat a fi derulat pe o perioada de trei ani si finantat de UE dupa includerea zonei in 2008 in situl Natura 2008 (domeniul fiind public si privat) dar amintindu-ne de nazdravaniile antinatura recent derulate-n apropiata arie naturala, asa zis protejata, Gradina Zmeilor de catre administratia locala Balan si constatand la fata locului starea poienii, nu ne puneam prea mari sperante.
Augustin Rus ne-a insotit pana in Poiana Narciselor, spunandu-ne ca spre V-SV-S, la liziera codrului dominat de stejar si cam in aceeasi perioada cu narcisele, infloresc mii de lacramioare (Convallaria majalis), iar atunci zona colcaie de turisti-picnicari-culegatori de…. uriase buchete de flori.
Ne-am luat ramas bun de la amabilul nostru ghid urandu-i o vara cu pajiste suculenta si laptoasa si o productie buna de cas apoi am refacut traseul spre Racas. Pasaretul din salciile vaii Jernau si tufele de porumbele se animau, o data cu ele si nevazutii fazani, ulii sorecari, ciorile si cotofenele nelipsind.
Un nor negru, valatucit, de fum, se ridica dinspre Galpaia, dar se disipa la fel de repede lasand loc albastrului celest infinit. Brotacei si broaste rosii de padure se-ntreceau la salturi prin pajistea scunda, punctata de florile de papadii.
Circuitul ( o agreabila plimbare de aproximativ 8 km) ne luase vreo trei ore si reintorsi la masina am plecat spre Jibou-Baia Mare, oprindu-ne putin la biserica de lemn, monument istoric, din Racas cu hramul Sfantii Arhangheli Mihail si Gavril, datata 1558 fiind suprainaltata in 1761-1772 si pictata in 1783. In zona, aferent insa flancului geografic drept al vaii Almasului, se afla doua stravechi si renumite manastiri ( Stramba si Balan-1477), vizitate de mine in urma cu trei-patru ani.
Am mai oprit in Balan la biserica de lemn Cricova, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, initial (1762) aflata la Manastirea Balan, mutata in actuala locatie la 1848.
Aceasta e la circa 50 m NE de noua biserica zidita in 1996 in acelasi tintirim. De pe net am aflat ulterior ca in Balan Joseni mai exista o biserica de lemn, monument istoric, cu hramul Sf.Arhangheli Mihail si Gavril atribuita mesterului Popa Toader, care ar fi ridicat-o in 1695, pictata fiind in finalul sec. XVIII si debutul sec. XIX ( personal nu am vizitat-o niciodata, de revenit asadar in Balan).
Ne-am reintors in Baia Mare via Ulmeni, zdruncinati si hurducaiti de gropile asfaltului strasnic ciuruit din Jibou pana aproape de Benesat, constatand cu stupoare ca fostul conac al grofilor din Ticau, sediu IAS inainte de 1989 si apoi scoala pana in 1991, a devenit deja o gramada de moloz.
Sursa: Lucian Petru Goja