09 01 2010 cu Aurelian Stefanoiu (70 de ani),Radu Todea (5 ani) ,Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Un weekend dezolant, cu precipitatii consistente pe un fond termic deplin nefiresc acestei perioade si cu temperaturi pozitive situate intre 12-14 grade Celsius. Sambata dimineata, pe la 5.30, o aversa primavaratica a spalat urbea incercand s-o purifice. Mai apoi, plafonul de nori s-a spart pe ici, pe colo lasand vederii vioaie pete neregulate de azur. In curand s-a ivit si soarele scaldand in nebunatice feerii calatorindele corabioare albe ale norilor. Simteam acut ca ratasem nepermis o ideala oportunitate turistica.
S-a facut din ce in ce mai frumos si cald, iar catre pranz, privind tamp si dezolat din apartament printre gratiile ca de cerneala ale jaluzelelor, am admirat calda lumina a soarelui invaluind intr-o nespus de tandra mangaiere primavaratica blocul de vizavi. Deja era prea mult si realmente insuportabil de lancezit… Si-atunci am decis sa evadez undeva ( cu 1-11/2 ore mai tardiv decat ar fi fost ideal, probabil).
Perspective fotografice…
Am parasit urbea terna abia pe la ora 14.30, pornind totusi cu ceva indoieli spre Lapusel, scrutand din priviri, coborand dealul Recea, dupa fazanii pe care-i admirasem adesea acolo odinioara. Pana si ocru-brunele balarii mi se pareau acum frumoase, ca sa nu mai vorbesc de extinsele balti putin afunde din lunca malului drept al Lapusului stralucind orbitor in soare, apoi salciile maiestuoase, plopii, raul cu ape lutoase si umflate asaltand malurile…
Am continuat spre Hideaga-Coltirea-Ardusat in timp ce panoramam incantati de la calotele insorite, cu neaua dijmuita de intempestiva incalzire, ale Ignisului si Pietroasei, apoi alternand cu planele perspective spre comunitatile pitoresc insirate la poalele culmilor impadurite, de la Morgau si Iricau spre dealul Sindilitu Nistrului, dealul Soarelui-Seini…
Descopeream astfel alaturi frumusetea peisajului de la ses armoniile arhitecturale concentrate-n jurul uneia sau a mai multor biserici, mai apoi amfiteatrele indepartate, de la Ardusat spre Buzesti, Sarbi si Farcasa.
Impetuosul cocos de fazan s-a ivit, spre bucuria noastra, la o aruncatura de bat de asfaltul soselei, putin inainte de intrarea in Ariesu de Camp, dar pana m-am mosmondit regland aparatul foto…s-a furisat in vegetatie uscata protectoare.
„Extremele” Somesului
Somesul traversat peste podul catre Ardusat impresiona prin debit, aspectul tumultuos si forta. Ne-am oprit o vreme pe malul sau geografic stang la acea veche varianta ocolitoare dinaintea Tamaiei, acolo unde viiturile au spalat amenintator primaveri de-a randul malul lutos.
Spre Tamaia, putin afundele dar extinsele baltiri generau superbe peisaje lacustre, dar atractia majora o constituia Somesul aparent cuminte, chiar lenes, imediat insa tradandu-si teribila forta in scurte repezisuri insurubate in nebanuite si ucigase vartejuri si bulboane bolborisitoare.
Soarele contura-n departari vechile si dragile noastre tinte turistice, de la Culmea Preluca la inseuata Satra lui Pintea si dincolo de ea, troienit dar argintat de raze, Tiblesul. Mai spre stanga, s-au ivit la rand varful Mogosa, platoul vulcanic Gutai, de la Trei Apostoli spre Gutaiul Doamnei, Secatura si dantelata Creasta Cocosului apoi, aparent tangibil, varf Ignis.
Elipsa alb-argintie de nea a varfului Pietroasa si-a pierdut cateva ceasuri imacularea anterioara, in timp ce varful Tisei de Nistru si varful Paltinu s-au denudat complet, intinsele fageturi conferind o tenta maroniu-liliachie indepartatelor culmi nord-estice.
Soimii intr-un „spectacol” aerian
Ce frumos se vedeau de aici Baia Mare, Sasarul, Recea, Tautii Magheraus dar si culmile impadurite ale Muntilor Ticau. Stoluri de sturzi si grauri ciuguleau inaintea noastra pe pajistea de un neverosimil verde crud, inaltandu-se lenese doar atunci cand Brena era perceputa ca o virtuala amenintare. Noroc ca nu se aflau prin preajma killerii flintasi italieni ahtiati dupa astfel de delicatesuri !
Soimii au reaparut scrutand tarina in timp ce rulam spre Sarbi, Farcasa si Gardani cu sentimentul ratarii apusului, din cauza progresivei innorari. Era impresionanta nemiscarea lor statuara, alteori stationarul falfait de aripi la punct fix si la nici 10 m deasupra solului.
Voluptuoasa alergare a bidiviilor
Abia am iesit din Gardani ruland spre Rodina cu gandul la adevarata viitoare primavara si gingasele lalele pestrite ce decoreaza pajistile sumberse din lunca vaii Salajului cand, privind spre Salsig, nebuna cavalcada a doi bidivii tuciurii peste campia cu ape baltinde ne-a produs o alta neasteptata incantare.
Stapanul lor voia sa-i prinda pentru a le pune capestre si fraie, dar ei voiau sa se zbenguie, iar in voluptuoasa lor alergare cu gaturile incordate si coamele-n vant in timp ce copitele rascoleau baltile creand evantaie de stropi si mirabile scanteieri de ape, amintea de schitele marilor maestri ai desenului, de la Da Vinci la Michelangelo ori Goya. Ce pacat ca erau atat de departe, iar proprietarul ii fugarea spre un unghi fotografic mort !
Gratiosii starci albi si doar unul cenusiu (admirat de noi la intoarcere) s-a ivit imediat dincolo de Arinis in baltile aflate de-o parte si alta a drumului, siluetele lor armonioase concurand intr-un fel cealalta silueta, statica, de salutar far marin parca, a bisericii manastirii neterminate din Basesti.
In zadar am sperat ca la helesteele de dincolo de Arinis, spre Moara Florii, bordate cu groase si protectoare gulere ruginii de stuf, sa putem admira in feerii de apus stolurile avifaunei acvatice.
Cate un starc alb ne-a rasplatit totusi stradaniile, din pacate acestia fiind teribil de circumspecti, inaltandu-se-n fantastic zbor cu largi batai de aripi „a slow motion picture” imediat ce paraseam habitaclul inchizand portiera.
Popas in lunca inundata a vaii Salajului
Inspirat, am continuat pana dincolo de raspantia Morii Florii catre Basesti, spre Cehu Silvaniei, oprind in lunca inundata a vaii Salajului. Fostele parcele, in special de fanata, pareau acum rectangulare helestee, in care se scaldau norii, azuriul discontinuu al cerului si paralelele parcele ogorate ori cultivate cu grau de toamna ale dealurilor sud-estice.
Canalele colectoare de-o parte si alta a carosabilului, acum pline ochi si afunde, invadate de tufe de salcii, sanger si loza, colcaiau de varii specii de rate nevazute, tradate insa de ciudatul macait onomatopeic repetitiv al ratoilor-santinela. Matisorii de loza si-au scos deja la iveala alb-pufoasa lor catifelare.
Nebuloasele dense, grupate deasupra orizontului vestic, au obturat treptat apunandul soare schimband scenografia, frivolul primavaratic facand loc unei autumnal-sobre elegante crepusculare.
Stuful incendiat parea a aduce unor indelung exersate hasuri dispuse vertical deasupra baltilor ce pareau niste vivante acuarele muiate-n bronz-auriu topit.
Dansurile acrobatice ale ratelor salbatice
A meritat sa ajungem acolo. Ne-am spus asta chiar inainte de maretul spectacol nesperat al grupatelor pasaje de rate contre jour, doua cate doua, cinci-sase sau in precipitate carduri sageata. Imediat dupa aceea am descoperit imensul stol rotindu-se acrobatic pe deasupra helesteelor Cehului Silvaniei, spre vest, aducand unui roi de uriase viespi.
Am parcurs ulterior cateva sute de metri pe digul mocirlos dispus intre doua helestee, unul aproape secat si pregatit de fertilizarea cu balegar de grajd dospit, oferindu-ne o extraordinara perspectiva translacustra catre biserica manastirii Basesti, celalalt orientat la stanga, catre Cehu Silvaniei, cu putina gheata inca vizibila prin papurisul malurilor nordice.
Niciun starc alb ori cenusiu. Nicio lisita. Niciun pescarus. Nicio rata. Doar un fel de botgros m-a privit chioras din varful unei tufe de salcie. Si cateva oportuniste cotofene, stancute si ciori. Abia mai apoi, de pe malul vest-nord-vestic, acolo unde stufarisul era cel mai consistent, asigurand pasaretului idealul adapost, am inceput sa auzim concertantul macait de seara al ratelor.
Odata cu caderea soarelui la orizont aspectul primavaratic al zilei de 9 ianuarie se diminua treptat, iar ultimele zvacniri ale astrului zilei au bordat roz bombon norii plutinzi deasupra Somesului si Lapusului ori Baii Mari.
Deasupra Fersigului, Lucacestiului si-a Miresului Mare a aparut o uriasa si diafana alba cuvertura de neguri invaluitoare apoi, treptat, varcolacii noptii de ianuarie aveau sa inghita totul in timp ce ne apropiam fara de graba de Baia Mare.
Am ratat o zi superba de turism montan, dar cred ca am castigat deopotriva efectuand aceasta scurta si frumoasa evadare in incantatoarea lume a sesului si apelor din zona premergatoare a Tarii Codrului, adeverindu-ni-se inca o data ca ratarea adevarata rezida doar in neinfrangerea rutinei si a paguboasei noastre inertii cotidiene.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
