Vineri, 24 aprilie 2020, Telescopul Spațial Hubble al NASA/ESA aniversează 30 de ani de descoperiri științifice care au revoluționat aproape toate domeniile de cercetare astronomică din prezent, de la știința planetară la cosmologie, prin nenumărate imagini care sunt fără îndoială din afara lumii noastre. Organizatorul pentru Europa al acestui eveniment global este Biroul său de Informare Publică de la Munchen al ESA, unde este organizat Oficiul European de Coordonare al Agenției Spațiale Europene pentru Telescopul Spațial Hubble. La această sărbătoare globală a științei spațiale participă alături de instituții prestigioase din Statele Unite ale Americii, câteva dintre cele mai importante instituții europene de popularizare a astronomiei, din 19 țări europene, printre care și Complexul Astronomic Baia Mare (din România), care a fost selectat în urma proiectului depus. Acesta a fost motivul ascuns pentru care timp de două săptămâni am oferit publicului internaut mai multe articole de prezentare a programului telescopului spațial și mai ales a realizărilor extraordinare din domeniul cunoașterii universului, obținute prin utilizarea celei mai prețioase bijuterii tehnice a umanității timp de trei decade.
Ca urmare, însă a pandemiei cu virusul COVID-19, întreaga sărbătoare mondială a suferit modificări organizatorice, întrucât în cele mai multe dintre locațiile evenimentelor nu sunt posibile evenimente cu participare largă adresate publicului și Aniversarea Telescopului Spațial Hubble se mută, alăturat atâtor activități în zona online.
Evenimentul inițial propus de Complexul Astronomic Baia Mare, care a găzduit anterior și alte evenimente similare, în 2015 (Hubble25) și 2010 (Hubble20), propunea dezvelirea posterului oficial de mari dimensiuni în contextul unei expoziții digitale multimedia, prezentarea unor spectacole de planetariu full-dome dedicate telescopului spațial și realizarea de observații astronomice din curtea planetariului asupra unor obiecte cosmice asupra cărora Hubble și-a concentrat atenția de-a lungul timpului, din sistemul nostru solar și din cerul de profunzime. Complexul Astronomic Baia Mare amână până în toamnă această Săptămână cosmică dedicată Telescopului Spațial Hubble, sincronizând acest eveniment cu NOAPTEA MUZEELOR, atunci când va fi desemnată data finală.
Dacă petrecerea nocturnă cu public sub cerul înstelat dedicată Telescopului Spațial Hubble va fi amânată, asta nu înseamnă că de ziua lui, pe 24 aprilie 2020, Hubble nu va primi atenția cuvenită în online, în cadrul unor evenimente organizate pe rețelele sociale și pe site-ul mamă www.spacetelescope.org, dedicat programului telescopului spațial de către Agenția Spațială Europeană. Complexul Astronomic Baia Mare, se alătură demersului online și, alături de mulți alți organizatori de evenimente din Europa și celelalte continente, va marca această aniversare prin materiale informative înainte și în timpul derulării dezvelirii online a imaginii simbol selectată pentru această aniversare. Așadar, fanii Planetariului Baia Mare vor intra primii în posesia informațiilor publice dedicate aniversării telescopului spațial, prin accesarea site-ului www.planetariubm.ro și a paginii facebook.com/planetariul, descoperind in limba română identitatea și misterele obiectului cosmic reprezentativ ales pentru această celebrare și semnificațiile profunde ale acestei aniversări pentru umanitate.
Vineri, 24 aprilie 2020, la ora 15.00 – ora României, când va fi ridicat embargoul mondial asupra identității obiectului cosmic reprezentativ prezentat în imaginea aniversară a TELESCOPULUI SPAȚIAL HUBBLE 30, Complexul Astronomic Baia Mare va publica această imagine, cu referințele științifice necesare și cu semnificația profundă pentru istoria științei, pe site-ul său www.planetariubm.ro și pe pagina facebook.com/planetariul.
Să-i urăm cu toții ”La mulți ani!” faimosului telescop spațial.
DATE ESENȚIALE DESPRE TELESCOPUL SPAȚIAL HUBBLE
DIMENSIUNI
-Lungime: 13,2 metri.
-Diametru: 4,2 metri.
În plus, deține două panouri solare, fiecare cu dimensiunea de 2,45 x 7,56 metri.
MASA: 11.110 kg (la momentul lansării);
OGLINDA: diametrul de 2,4 metri;
ORBITA: Orbita circulară, la aproximativ 543 km altitudine, orbita cu înclinație de 28,5 grade față de Ecuator. Telescopul orbitează Terra cu viteza de 28.000 km pe oră și realizează o rotație completă în 96 minute.
INSTRUMENTELE:
-WFC3(Wide Field Camera 3 – cameră de unghi larg) este camera principală a telescopului, care a fost instalată în timpul Misiunii de Service 4.
-COS(Cosmic Origins Spectrograph – Spectrograful Origini Cosmice), instrument instalat în timpul Misiunii de Service 4, pentru a extinde capabilitățile spectroscopice ale arsenalului științific al lui Hubble.
-ACS(Camera Avansată pentru Sondaje), reparată în timpul Misiunii de Service 4, este instrumentul ce a înlocuit Camera pentru Obiecte cu lizibilitate scăzută, în timpul misiunii de service 3B. Gama lungimilor de undă ale acestui instrument se extinde de la ultraviolet, trecând prin lumina vizibilă și până către aproape-infraroșu. Câmpul său larg de vizibilitate este aproape de două ori mai mare decât cel al camerei vechi de lucru a lui Hubble, WFPC2. Numele său a fost inspirat de abilitatea sa de a cartografia porțiuni largi ale cerului în detalii foarte mari. ACS poate de asemenea realiza spectroscopie cu o unealtă optică specială, numită ”grism”.
-STIS(Spectrograful Imagistic al Telescopului Spațial): Reparat în timpul Misiunii de Service 4, acesta este un instrument ”combo” versatil, ce utilizează avantajul tehnologiilor moderne și combină o cameră cu un spectrograf. Acoperă o gamă largă de lungimi de undă, de la ultraviolete și până la regiunea aproape-infraroșu.
-NICMOS(Spectrometrul Multi-obiecte și Camera pentru Aproape-Infraroșu: deși nu este actualmente operațional, NICMOS a furnizat capabilitatea pentru imagistică în infraroșu și observații spectroscopice asupra țintelor astronomice, detectând lumina în lungimi de undă între 800-2500 nanometri. Aceste lungimi de undă aparțin spectrului infraroșu și – de aceea – sunt invizibile ochiului uman.
-FGS(Senzorii de Ghidare Fină): un senzor optic utilizat pentru a furniza informația de ghidare pentru astronavă și, de asemenea, un instrument științific pentru știință astrometrică.
ENERGIA: Energia electrică pentru computere și instrumentele științifice de la bord este furnizată de două panouri solare de 2,45 x 7,56 metri. Energia generată de panourile solare este de asemenea utilizată pentru încărcarea celor șase acumulatoare de nickel-hidrogen care furnizează energia electrică pentru Hubble în timpul celor 25 de minute când telescopul zboară în interiorul umbrei Pământului. Panourile solare au fost deja schimbate de două ori, cu versiuni mai moderne și mai eficiente.
GHIDAREA: Telescopul utilizează un sistem elaborat de controale de ghidare pentru a fixa țintele și a-și menține stabilitatea în timpul observațiilor. Un set de roți de reacție manevrează telescopul într-un loc și poziția sa în spațiu este monitorizată de giroscoape. Senzorii de ghidare fină (FGS) sunt utilizați pentru blocarea pe stelele de ghidare, pentru a asigura direcționarea cu precizie extremă pentru a putea realiza observații de mare acuratețe. Telescopul nu deține nici un fel de rachetă la bord. Corectarea orbitei telescopului au putut fi realizate numai în timpul misiunilor de service, când telescopul a fost conectat la Naveta Spațială.
OBSERVAȚII ȘI DATE: Până în prezent, misiunea telescopului spațial se poate lăuda cu 1,4 milioane de observații și a furnizat date utilizate de astronomii din lumea întreagă pentru a scrie peste 17.000 de studii științifice publicate, Telescopul Hubble fiind unul dintre cele mai prolifice observatoare spațiale din istorie. Arhiva sa bogată de date poate furniza material de studiu pentru multe generații viitoare.
ISTORIA TELESCOPULUI SPAȚIAL HUBBLE ÎNTR-O SCURTĂ CRONOLOGIE:
1923: Cercetătorul în domeniul rachetelor Hermann Oberth a publicat un articol în care propunea ideea unui telescop care să orbiteze Pământul.
1946: Astronomul Lyman Spitzer a scris un raport asupra avantajelor unui observator astronomic extra-terestru.
1975: ESA se alătură NASA, ca partener cu o implicare de 15%, în întreprinderea realizării Marelui Telescop Spațial.
1977: Congresul American aprobă finanțarea Marelui Telescop Spațial.
1978: Astronauții încep antrenamentele pentru misiunile telescopului spațial.
1979: Au început lucrările la oglinda principală de 2,4 metri a telescopului;
1981: Institutul de Știință al Telescopului Spațial (STScI) își începe operațiunile pe campusul Universității John Hopkins, din Baltimore, SUA.
1983: ”Marele Telescop Spațial” își schimbă numele în cel de ”Telescopul Spațial Hubble”, după renumitul astronom Edwin Powell Hubble, care a probat existența altor galaxii dincolo de Calea Lactee și a oferit dovezi privind expansiunea Universului.
1984: Biroul European de Coordonare al Telescopului Spațial își începe operațiunile în Garching, la Munich, Germania.
1985: Este finalizată construcția telescopului Hubble.
1986: Lansarea în spațiu a Telescopului Hubble este amânată după dezastrul Challenger, care a pus pe pauză programul de zbor al navetelor spațiale.
1990: Naveta Discovery (STS-31) este lansată pe 24 aprilie 1990 și aduce telescopul Hubble în spațiu. Pe 25 aprilie, Hubble este poziționat pe orbita sa de către echipajul navetei. Primele imagini realizate pe 25 iunie dezvăluie faptul că oglinda principală a lui Hubble avea o aberație sferică ce provoca o neclaritate în toate imaginile primite. În același an, este aprobat COSTAR: instrument cu un pachet complex de cinci perechi de oglinzi optice menite să rectifice aberația sferică a oglinzii principale a lui Hubble.
1993: Naveta Spațială Endeavour este lansată în 2 decembrie pentru a realiza prima misiune de service pentru Hubble. În timpul misiunii a fost instalată optica de corecție COSTAR care a înlocuit Fotometrul Ultra-Rapid. Instrumentul WFPC2 (Wide Field and Planetary Camera 2), care deținea propria optică de corecție, a înlocuit WFPC1 (Wide Field and Planetary Camera 1).
1994: Hubble furnizează observații detaliate asupra cometei Shoemaker-Levy 9 aflată în coliziune cu planeta Jupiter. În plus, în urma observațiilor realizate asupra galaxiei M87, Hubble oferă dovezi concludente privind existența unei găuri negre super-masive în centrul fiecărei galaxii majore.
1995: Hubble realizează faimoasa fotografie a Nebuloasei Vulturul, care mai târziu va fi numită ”Stâlpii Creației”.
1996: Primul Câmp de Profunzime Hubble (Hubble Deep Field), care a fost observat către sfârșitul anului 1995, este dezvăluit și permite astronomilor să studieze galaxiile din universul timpuriu. În același an, Hubble a rezolvat galaxiile gazdă ale quasarilor.
1997: Misiunea de Service 2 (STS-2) a fost lansată pe 11 februarie. Echipajul navetei spațiale Discovery a înlocuit instrumentele FOS (Faint Object Spectrograph) și NICMOS (Near Infrared Camera and Multi-Object Spectrograph). În același an, Hubble a observat, de asemenea, reverberațiile unei erupții de raze gamma dintr-o galaxie îndepărtată.
1998: Pe 29 octombrie este lansat HOST – Testul Sistemului Orbital, cu naveta Discovery (STS-95). Misiunea HOST va testa noile tehnologii menite să fie utilizate de către a treia misiune de service și în viitor.
1999: Misiunea de Service 3A (STS-103) este lansată pe 19 decembrie. Astronauții de la bordul Discovery au înlocuit șase giroscoape ale telescopului, care ajută la direcționarea telescopului spre anumite obiecte cerești și au efectuat o mentenanță generală. Aceasta este prima misiune de service care nu înlocuia instrumente științifice mai vechi.
2001: Huble a reușit să măsoare elementele din atmosfera exo-planetei HD 209458b.
2002: Misiunea de Service 3B, lansată la 1 martie, în timpul căreia au fost instalate noi panouri solare, Sistemul de răcire NICMOS și Camera Avansată pentru Sondaje (ACS). Hubble a detectat, de asemenea, un obiect din Centura Kuiper, de la marginea Sistemului Solar, care este mai mare decât Pluto. Această descoperire a condus la o dezbatere privind statutul de planetă a lui Pluto.
2003: Naveta spațială Columbia se dezintegrează în timpul reintrării în atmosferă, nici un membru al echipajului nu supraviețuiește iar programul de zbor al navetelor este suspendat.
2004: Hubble Ultra Deep Field, o scanare ultra profundă a câmpului cosmic, sondaj realizat de Hubble, permite astronomilor să privească chiar mai departe în trecutul cosmosului. O altă misiune de service este anulată datorită îngrijorărilor legate de programul navetelor. Acumulatorul instrumentului STIS (Space Telescope Imaging Spectrograph – Spectrograful imagistic al telescopului spațial) se defectează.
2005: Hubble fotografiază doi sateliți, anterior necunoscuți, ai lui Pluto.
2006: Ca revers al unei decizii anterioare, Misiunea de Service 4 este pregătită în continuare.
2007: Observațiile realizate de Telescopul Spațial Hubble arată că planeta pitică Eris este mai mare decât Pluto. Este realizată o hartă 3-D, pe baza imaginilor de la Hubble, ce cuprinde distribuția materiei întunecate în Univers. Acumulatorul Camerei Avansate pentru Sondaje, de la bordul Hubble, unul din instrumentele cheie, se defectează.
2008: Hubble surprinde într-o poză exo-planeta Formalhaut b, prima imagine vizuală a unei exo-planete. În același an, Hubble identifică molecule organice pe o planetă extra-solară și – celebrează 100.000 de orbite în jurul Terrei.
2009: Misiunea de Service 4 (STS-125) este lansat pe 11 mai. Astronauții au instalat două instrumente noi, WFC3 (Wide Field Camera 3) și COS (Cosmic Origins Spectrograph) care vor însuti puterea de scanare cosmică a lui Hubble, față de data lansării (1990). În timpul acestei misiuni, instrumentele defecte au fost reparate, giroscoapele și acumulatorii înlocuiți, iar Mecanismul Soft Capture și NBL (New Outer Blanket Layers) au fost instalate.
2010: Imagini de la Hubble dezvăluie galaxii îndepărtate cu deplasare de roșu în indicatori ce depășesc valoarea 8, prezintă Universul așa cum arăta la momentul când avea o zecime din vârsta sa din prezent. Hubble a fotografiat, de asemenea, în premieră, ceva nemaivăzut, coliziunea dintre doi sateliți.
2011: Hubble realizează observația cu numărul 1 milion, o analiză spectroscopică a exo-planetei HAT-P-7b. Este publicat și studiul cu numărul 10.000 – care a utilizat date de la Hubble.
2012: Imaginile de la Hubble arată șapte galaxii primitive dintr-o populație îndepărtată care s-a format acum peste 13 miliarde de ani. Galaxiile sunt văzute cum erau ele când universul avea mai puțin de 4% din vârsta de acum a universului. Mai târziu, în același an, chiar și acel record a fost depășit atunci când Hubble a descoperit, privind înapoi în timp, un obiect cu vârsta de numai 470 milioane de ani după Big-Bang. Observațiile lui Hubble au condus la identificarea unei clase noi de exo-planete.
2013: Hubble este utilizat pentru determinarea în premieră a culorii reale a unei planete ce orbitează o altă stea și a descoperit jeturi de apă erupând de la suprafața satelitului Europa, al planetei Jupiter.
2014: Hubble a devenit primul telescop care a observat vreodată dezintegrarea unui asteroid și care a realizat cea mai detaliată hartă meteo pentru a exo-planetă.
2015: Hubble a observat pentru întâia dată, patru imagini ale unei stele îndepărtate care a explodat, prin amplificarea realizată de lentila gravitațională generată de un roi masiv de galaxii. Au fost celebrați, prin manifestări pe întreg globul, 25 de ani pe orbită ai telescopului Hubble.
2016: Imagini în detaliu ale planetei Marte de la Hubble. Ziua aniversară a telescopului este celebrată cu o vedere multicoloră a Nebuloasei Bubble.
2017: Hubble a observat în premieră sursa unei unde gravitaționale, creată prin fuziunea a două stele neutronice, furnizând primele indicii asupra astronomiei multi-mesager. Expoziția itinerantă ”Locul nostru în spațiul cosmic” este lansată în Veneția, Italia.
2018: Date de la Hubble furnizează prima dovadă convingătoare privind existența unui satelit din afara sistemului solar și a observat vizitatorul interstelar Oumuamua. Hubble a studiat de asemenea atmosfera unei exo-planete (WASP-39b) în detalii nemaiatinse vreodată.
2019: Hubble ajută la măsurarea cu acuratețe a Căii Lactee și realizează observații asupra cometei interstelare 2I/Borisov. Este publicat și sondajul ”Hubble Legacy Field”. Una dintre cele mai incitante și mai populare descoperiri ale lui Hubble a fost identificarea vaporilor de apă în atmosfera unei exo-planete situată pentru prima dată în zona de locuire (care permite prezența apei în stare lichidă).
2020: Hubble celebrează 30 de ani pe orbită, cu o imagine aniversară specială înfățișând două obiecte cosmice extrem de incitante, care vor fi dezvăluite în data de 24 aprilie 2020 – ora 15.00, ora României – www.planetariubm.ro.
EDWIN P. HUBBLE – OMUL CARE A DAT NUMELE TELESCOPULUI SPAȚIAL
Când se vorbește despre Telescopul Spațial Hubble, nu trebuie uitat un nume: cel al omului după care a fost numit: Edwin Powell Hubble. Astronomii de astăzi văd în el pe cel mai important cosmolog observațional al secolului XX, cercetătorul care a jucat un rol crucial în câmpul astronomiei extra-galactice.
Ca rezultat al activității sale, percepția noastră asupra rolului umanității în Univers s-a modificat ireversibil: oamenii au lăsat în urmă pentru totdeauna ideea confuză că sunt situați în centrul universului. Când cercetătorii au hotărât să numească Telescopul Spațial după fondatorul cosmologiei moderne, a fost cea mai bună decizie.
Edwin Powell Hubble s-a născut în Missouri, în 1889, ca fiu al unui director de asigurări și s-a mutat la Chicago nouă ani mai târziu. La terminarea liceului, în 1906, Hubble a obținut o bursă pentru Universitatea din Chicago, acolo unde a obținut finalmente, în 1910, un grad universitar în Matematică și Astronomie.
Fiind de statură înalt și robust, Hubble a iubit baschetul și boxul, iar combinația de aptitudini atletice și abilități academice l-au ajutat să obțină o bursă Rhodes la Oxford. Apoi, o promisiune făcută părintelui său l-a condus spre studiul dreptului mai degrabă decât al științei, deși a optat și pentru Literatură și Spaniolă. El a studiat dreptul roman și englez la Oxford, revenind în SUA doar în 2013. A trecut de examenele de barou și a practicat dreptul timp de un an în Kentucky, acolo unde trăia familia sa.
S-a angajat, de asemenea, la Liceul New Albany, din Indiana, în toamna lui 1913, pentru a preda limba spaniolă, Fizica și Matematica, fiind și antrenor de baschet. Popularitatea sa ca profesor a fost înregistrată în cartea anuală a școlii, dedicată lui: ”Iubitului nostru profesor de Fizică și Spaniolă, care a fost un prieten de nădejde al nostru în anul seniorial, cel mai bun suporter și ajutor al nostru pe băncile școlii și pe terenul de sport, noi – absolvenții clasei din 1914 – îi dedicăm această carte”. Când contractul școlar s-a încheiat în mai 2014, Hubble a decis să-și urmeze prima pasiune și s-a reîntors la universitate, ca și student absolvent, pentru a studia și mai mult astronomia.
La începutul lui 1917, când încă mai lucra la doctoratul său, Hubble a fost invitat de către George Ellery Hale, fondatorul Observatorului de pe Muntele Wilson, din Pasadena, California, să se alăture echipei de cercetare de acolo. Aceasta era o oportunitate extraordinară, dar venea în vremuri de război, așa încât a declinat oferta și a fost încadrat în armată, servind pe câmpul de luptă din Franța. Când a revenit în Statele Unite, în 1919, s-a dus imediat la Observatorul Muntelui Wilson.
Hubble era destul de norocos pentru a se afla în locul potrivit la momentul potrivit. Muntele Wilson a fost centrul activității sale observaționale care a condus la noua astrofizică, numită mai târziu cosmologie, iar Telescopul Hooler de 100 inch, cel mai puternic de pe Terra, tocmai fusese finalizat și instalat după un deceniu de muncă.
Pe muntele Wilson, Hubble și-a întâlnit cel mai mare rival științific, Harlow Shapley, care își făcuse deja o reputație excelentă măsurând dimensiunea galaxiei noastre Calea Lactee. Shapley utilizase metoda de pionierat a Henriettei Leavit de la Observatorul Colegiului Harward, care se baza pe comportamentul variațiilor luminii standard ale stelelor strălucitoare numite variabile Cefeide, pentru a stabili distanța unui obiect în spațiul cosmic. Rezultatul său, de 300.000 ani lumină pentru lățimea Căii Lactee însemna de 10 ori mai mult decât valoarea acceptată anterior. Totuși, Shapley, ca majoritatea celorlalți astronomi, credea încă în faptul că galaxia noastră reprezintă întreg Universul. În ciuda unei sugestii a lui William Herschel din secolul al XVIII-lea, el a susținut ideea veche că toate nebuloasele erau obiecte relativ apropiate și doar niște petice de praf și gaz pe cer.
Hubble a petrecut multe nopți reci puternicul telescop Hooker înainte să poată dovedi că Shapley greșise. În Octombrie 1923 el a fixat ceea ce a crezut inițial că era o stea nova arzând dramatic în ”nebuloasa” M31 din constelația Andromeda. După o examinare minuțioasă a plăcilor fotografice ale aceleiași zone luate anterior de alți astronomi, inclusiv Shapley, Hubble a înțeles că era o stea cefeidă. Hubble a utilizat metoda lui Shapley pentru a măsura distanța până la noua cefeidă. Și a putut atunci plasa M31 la un milion de ani lumină depărtare – mult mai departe de Calea Lactee, M31 fiind așadar o galaxie separată conținând milioane de stele. Universul cunoscut s-a extins dramatic în acea zi – și se poate spune că la acest moment, fusese descoperit însuși Cosmosul!
Această descoperire a fost considerată având o importanță crucială, însă cel mai bun moment al lui Hubble nu venise încă. El a început să clasifice toate nebuloasele cunoscute și să le măsoare velocitățile decelând spectrul luminii emise de acestea. În 1929, el a realizat o altă mare descoperire: toate galaxiile păreau să se îndepărteze de Calea Lactee cu viteze care creșteau în raport cu distanța lor față de noi – o relație numită Legea Hubble.
Această descoperire era o realizare uriașă pentru astronomia acelor vremuri, pentru că a răsturnat concepția convențională a universului static și a arătat că însuși universul se află în expansiune.
Anterior, cu mai bine de un deceniu înainte, Einstein însuși se ghidase după reperele observaționale ale timpului și își corectare ecuațiile care, inițial conțineau predicția unui univers în expansiune. Acum Hubble a putut demonstra că intuiția inițială a lui Einstein a fost corectă. Acum mai în vârstă, celebrul fizician – Einstein – s-a dus la Muntele Wilson, pentru a-și exprima recunoștința.
Hubble a lucrat neobosit la Muntele Wilson până în vara lui 1942, când s-a încartiruit în armată pentru a servi în al doilea război mondial. A primit Medalia de Merit în 1946. A revenit apoi la Observatorul său. Contribuția sa uriașă la dezvoltarea astronomiei a jucat un rol central în proiectarea și construcția telescopului Hale, de 200 inch, pe Muntele Palomar. De patru ori mai puternic decât Hooker, Hale va fi cel mai mare telescop din lume timp de câteva decenii. În 1949, Hubble a primit onoarea de a utiliza primul acest telescop.
În timpul vieții sale, Hubble a încercat să obțină Premiul Nobel, chiar angajând un agent care să-i promoveze cauza, la sfârșitul anilor 1940, dar toate eforturile au fost în van, pentru că nu exista nici o categorie pentru astronomie. Hubble a murit în 1953, în timp ce se pregătea pentru câteva nopți de observații.
Ar fi fost încântat să afle că, peste ani, telescopul spațial va fi numit după el, pentru ca astronomii să poată continua ”să găsească ceva neașteptat”, așa cum menționase în 1948, în timpul unei emisiuni la BBC Londra.
– Servicii de creare site web
