Din 9 martie, noul selectioner al nationalei de handbal feminin a Romaniei este suedezul Tomas Ryde. Castigator al Ligii Campionilor cu echipa daneza Viborg in 2006, Ryde a asistat duminica seara la meciul dintre HCM Baia Mare si Viborg, partida castigata de campioana Romaniei si soldata cu o calificare in premiera a echipei baimarene in sferturile Ligii Campionilor, acolo unde numai Oltchim a mai reprezentat Romania. Inainte de debutul la carma nationalei, cu prilejul Trofeului Carpati care are loc la finele acestei saptamani in Cluj, Tomas Ryde a facut un popas in Baia Mare, marturisind ca meciul dintre HCM si Viborg a fost unul extraordinar pentru el, atat din perspectiva derularii ostilitatilor din teren, cat si din cea a suporterilor din tribune.
– Ati fost spectator la meciul dintre HCM si Viborg. Cum vi s-a parut meciul?
– Consider ca Baia Mare a facut un meci foarte bun si foarte constant. Paula a avut interventii extraordinare si meciul a evoluat astfel incat totul a parut prea usor pentru HCM, dar Viborg nu a avut prea multe alternative sa faca schimbari in timpul partidei. Pentru mine, intr-o astfel de sala si cu un astfel de public, meciul a fost unul extraordinar. A fost placut sa fiu intr-o astfel de sala, desi inca nu aud bine cu urechea dreapta. Dar astept sa treaca…
– Se intampla asta de obicei, sa stiti.
– Cred ca la fel au patit toti spectatorii. Dar chiar povesteam cu unii dintre cei veniti la meci: jucatoarele se pregatesc un an intreg pentru astfel de partide. Inca din vara, cand sunt cantonamentele istovitoare cu alergari si ridicari de greutati. Inca de atunci te gandesti la astfel de meciuri. Asa ca aceasta partida a fost foarte frumoasa si am sesizat ca in Baia Mare exista un adevarat cult al handbalului, iar in jurul echipei exista o alta echipa care se ocupa de handbaliste si toata lumea a fost foarte fericita pentru ca spectacolul a fost extraordinar.
– Ce parere v-au facut jucatoarele de la HCM Baia Mare care fac parte din nationala condusa de dumneavoastra.
– E adevarat ca le-am studiat, dar am fost atent si la o jucatoare de la Viborg, la Sanja Damnjanovic. E grozav sa observi jucatoarele pe parcursul unui meci. Mi-as fi dorit sa o vad putin mai mult in teren pe Ada Nechita, dar am observat-o un sfert de ora, ceea ce nu e rau. A facut treaba buna in cele 15 minute. Am fost foarte multumit sa o vad pe Eliza Buceschi, cu atat mai mult cu cat sunt interesat sa vad jucatoare tinere, sunt foarte rapide in mișcari, acopera tot terenul intr-o maniera foarte naturala. Eliza se strecoara in brese foarte inguste lasate in aparare de echipa adversa si da dovada de creativitate in crearea de spatii pentru celelalte jucatoare. Acest meci a fost o oportunitate excelenta de a observa jucatoarele.
– Aveti in vedere si alta sau alte jucatoare pentru nationala, dat fiind ca la HCM sunt si alte romance valoroase decat cele convocate acum pentru Trofeul Carpati.
– Stiu asta. Doar ca am nevoie de ceva timp. Pentru ca va trebui sa vad nu numai echipa de senioare, dar si pe cele de tineret, sa discut cu antrenorii. Pentru ca jucatoare talentate exista tot timpul. Trebuie doar sa le cauti si trebuie sa te interesezi. Am patit la fel in Suedia. Ma suna cineva si ma intreba: „De jucatoarea asta tanara ai auzit?” Si pur si simplu ma trezeam cu cate o handbalista foarte buna de care nu stiam nimic pana atunci. Asta este una din partile foarte interesante ale acestei munci. Pentru ca toata lumea evolueaza. Acum, insa, am o nisa ingusta de timp pana la meciurile cu Serbia si am nevoie de solutii pentru acestea. Dar, ca intotdeauna, trebuie sa ai atat obiective pe termen lung, cat si pe termen scurt. Asa se face. Asa fac si eu.
– Apropo de termene si de obiective, va intreb ce parere aveti ca in al doilea an in Liga Campionilor HCM a reusit sa ajunga in sferturi?
– Daca o echipa din Romania reuseste sa aiba rezultate in Liga Campionilor e important pentru ca, din punctul meu de vedere, nu e totuna sa joci in Liga Campionilor sau in Liga Nationala. Ai nevoie de mai multe jucatoare in echipa, astfel incat sa ai solutii pentru ambele competitii, dat fiind ca numarul mare de meciuri pune presiune atat din punct de vedere fizic, cat si mental asupra jucatoarelor. Si e interesant de observat cum cluburile se straduiesc sa creeze conditii optime pentru a lupta pe ambele fronturi.
– Vorbim si despre nationala Romaniei. De ce v-a atras aceasta oferta?
– Cred ca au fost mai multe motive. Dar cel mai important pentru mine a fost ca oferta FRH a reprezentat o provocare in viata mea. Am primit oportunitatea de a fi antrenor intr-o alta tara, una pe care eu o consider diferita de Suedia. Pentru mine este o sansa de a-mi extinde zona de confort, de a lucra cu oameni noi pentru a pune bazele a ceva nou. Nou atat pentru mine, cat si pentru ei. Este o sansa pe care poate o primesti o singura data in viata si eu mi-am spus sa profit de ea si sa vad ce se va intampla. Efectiv, am luat o decizie ca nu vreau sa irosesc aceasta oportunitate. Ma ghidez dupa ceva foarte simplu. Ma intreb daca vreau sau nu sa fac ceva. Si de data aceasta mi-am zis ca da, vreau sa vin in Romania.
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
