Vezi VIDEO
Primarul municipiului Baia Mare a asistat azi, in Sala sporturilor “Lascar Pana”, la meciul dintre Dinamo-Sinara si HCM, din mansa secunda a sferturilor Ligii Campionilor. Un joc pierdut de campioana Romaniei, care a ratat si calificarea in Final Four. Imediat dupa fluierul final, Catalin Chereches a acordat un interviu despre parcursul echipei HCM Baia Mare in actualul sezon de Liga Campionilor. Despre nevoia de evolutie de la jucatoare pana la spectatori si trecand prin partea administrativa a clubului. Despre necesitatea de a aseza handbalul romanesc pe temelii autohtone. Despre cat e de important nu numai sa crezi in sansa ta, dar si sa lupti pentru ea. Despre frumusetea viselor, dar si despre ancorarea in realitate.
• „Sa nu uitam cine am fost, de unde am pornit, ce parcurs am avut, in cat timp am construit si unde am ajuns astazi”
– Trist pentru ca am ratat calificarea? Bucuros ca am ajuns pana in sferturi?
– Bucuros ca am aratat ca se poate. Am aratat ca, pas cu pas, cu serozitate, se poate ajunge sus. Din pacate nu intotdeauna noi, romanii, stim sa credem in sansa noastra si, din pacate, nu intotdeauna stim sa luptam pentru sansa noastra. De multe ori barfa, de multe ori sa te uiti in curtea vecinului sunt reguli cu care credem ca putem sa avem succes. Nu! Exista o singura regula pentru succes, si aceasta este seriozitatea, combinata cu disciplina, cu munca, cu dorinta de a castiga si de a merge – pas cu pas – pana in varf. Le-am intrebat pe fete inainte sa plece spre Rusia cate dintre ele cred ca aceasta echipa poate castiga Liga Campionilor. Credeti ca au ridicat toate mana?! Nu au ridicat toate. Asta inseamna ca in mintea lor, in sufletul lor, exista o problema. Asa cum o problema exista si la cei care de multe ori, cand echipa merge prost, injura sau huiduie jucatoarele. Atunci cand ai un proiect si atunci cand crezi in reusita, trebuie sa fii pana la capat alaturi de cele care uneori au zile mai bune, iar alteori zile mai proaste. Pe de alta parte, cred ca este foarte important sa nu uitam cine suntem. Sa nu uitam cine am fost, de unde am pornit, ce parcurs am avut, in cat timp am construit si unde am ajuns astazi. Sa ramanem cu picioarele pe pamant si sa intelegem ca nu suntem cea mai buna echipa din lume, nici cea mai buna din Europa. Probabil ca oamenii intotdeauna sunt captivi in visele lor. Si e frumos sa fie asa. Dar trebuie sa ne raportam si la realitate, la lumea handbalului si la ce este in jurul nostru. Si e important sa vedem ca multe dintre echipe au luptat 10-15 ani pentru a ajunge in varf. Sa nu ne uitam mai departe de Oltchim: in cati ani a construit si cati bani au fost bagati in acest proiect. Astazi, fiindca este si finalul unui parcurs frumos, le felicit pe fete, mai ales pe cele care au crezut.
• „Acest sport nu este despre tine ca jucatoare, ci este despre echipa, despre comunitate si despre emotia si bucuria de a reprezenta Romania”
– Simt un „si, totusi”…
– Am tacut si nu am spus nimic despre jucatoarele care, de multe ori, au stricat atmosfera. Dar le fac o surpriza. Am facut un lucru foarte interesant, pe care nu l-am spus nimanui pana acum: am filmat in ultimele meciuri banca de rezerve. Tot ce se intampla pe banca de rezerve in timpul unui meci: pentru a vedea modul in care unele jucatoare se manifesta atunci cand sunt schimbate de pe teren, atunci cand nu intra in teren. Acest sport nu este despre tine ca jucatoare, ci este despre echipa, despre comunitate si despre emotia si bucuria de a reprezenta Romania. Am mai filmat inca un lucru: antrenamentele. Toate antrenamentele au fost filmate, pentru a vedea seriozitatea jucatoarelor si la antrenamente. Cred ca mai avem o problema si este una a jucatoarelor romance. Unele dintre ele s-au apucat de handbal nu pentru a castiga Liga Campionilor. Poate cele mici, jucatoarele care acum incep handbalul si, vazand ca aici au venit echipele din Gyor, Viborg, Larvik si ce inseamna sa fii in top, poate ele vor indrazni sa se viseze castigatoare de Liga Campionilor sau de titluri mondiale. Dar multe dintre jucatoarele din Romania care astazi sunt pe banca de rezerve a HCM-ului nu s-au apucat de handbal din aceste motive. S-au apucat poate pentru a avea un trening, pentru a avea un plus de respect in societate sau pentru a avea un salariu. In sport, si mai ales in cel de performanta, desigur ca este important ceea ce castigi ca si bani, dar mult mai important este ce castigi ca si performanta si cum atingi inalta performanta.
– Ati vorbit despre jucatoare. Despre antrenor?
– Vreau sa-i multumesc antrenorului, care isi va lua multe injuraturi acum (si el, si eu, si multa lume – stim lucrul acesta). Dar Tone Tiselj mi-a spus de la inceput cateva lucruri. Si este un tip foarte meticulos si foarte exact in tot ceea ce face. Cu o evidenta foarte clara a fiecarui meci si a fiecarei jucatoare. Si ii multumesc pentru ca mie mi-a deschis ochii cu privire la ce inseamna un proiect sanatos in sport. Si un proiect sanatos in sport vom incepe sa avem. Am ajuns la final intr-un parcurs foarte frumos. Si sa nu uitam ca avem doua obiective importante: Cupa Romaniei si campionatul. Si, de ce nu, mai avem un obiectiv: sa construim pentru viitor. Si nu uitati ce va spun acum si puneti in legatura cu ce va voi mai spune dupa ce finalizam cupa si campionatul: sa construim pentru viitor!
• „Handbalul romanesc trebuie sa se aseze pe structura jucatoarelor romance si pe talentele autohtone”
– Ati spus sa construim pentru viitor. Detaliem?
– Am vorbit ieri la telefon pentru a ne ura sarbatori fericite cu profesorul Tadici. Si i-am dat dreptate pentru ceva ce facea el in urma cu un an de zile, cand spunea ca nu e bine sa putem avea oricate jucatoare straine intr-o echipa. Poate ca a venit momentul sa ne gandim ca aceste cluburi au, pe langa rolul de a genera emotie si o emulatie sportiva la nivelul comunitatii, si o datorie sa contribuie la brand-ul national si la echipa nationala. Pentru asta trebuie sa construim. Si pentru asta trebuie sa dam sansa jucatoarelor romane sa joace. Pentru asta trebuie sa limitam numarul jucatoarelor straine in echipele de club. De saptamana viitoare vom lansa o platforma, o scrisoare deschisa catre Federatia Romana de Handbal, pentru a limita numarul jucatoarelor straine pe teren la doua sau la trei, astfel incat sa putem sa consolidam handbalul romanesc. Si handbal romanesc nu inseamna handbal cu jucatoare din Rusia, Brazilia, Danemarca sau din alta parte. Handbalul romanesc trebuie sa se aseze pe structura jucatoarelor romane si pe talentele autohtone. Ca, intr-adevar, daca vrei sa ajungi departe intr-o competitie europeana ai nevoie si de talente de nivel european, de varfuri din handbal, e foarte adevarat. Dar jucatoare reale de top sunt putine. Sa fie vreo 10. Ei, daca din aceste 10 avem patru in Romania, atunci as fi cel mai fericit om alaturi de toti iubitorii de handbal. Pe ele le acceptam in teren. In rest, cred ca a venit momentul sa ne asezam si sa regandim si sa recalibram proiectul.
• „Nu numai jucatoarele si nu numai echipa administrativa trebuie sa evolueze. Si publicul trebuie sa evolueze!”
– O recalibrare la nivel de jucatoare…
– Nu, inseamna si organizare. Cel mai important lucru la nivelul unui club, aspect de la care trebie sa porneasca totul, este organizarea. Si vreau sa va spun ca in tot ceea ce inseamna organizare in acest club – si nu am spus-o de multe ori in public -, lucrurile nu ca lasa de dorit, sunt la nivelul haoticului, la nivelul intamplarii. Cred ca nu primarul, pentru ca nu vrea sa faca un oras de ras, trebuie sa vada daca suprafata de joc a fost curatata. Nu cred ca primarul trebuie sa isi ia injuraturile pentru ca cei de la club nu stiu sa vanda bilete asa cum trebuie. Nu cred ca primarul trebuie sa se ocupe de echipamentul jucatoarelor, daca au sau nu. Nu cred ca primarul trebuie sa verifice daca jucatoarele au tricouri de antrenament sau fac o deplasare cu un autocar bun. Cred ca aceste lucruri trebuie sa le faca o echipa administrativa foarte coerenta si raportata la performanta. Cred ca putin pe unii din conducerea clubului i-a luat valul, in sensul ca s-au trezit intr-o poveste din care ei nu faceau parte. Intotdeauna au gandit la mic si, gandind asa, nu au obtinut decat rezultate mici. Eu imi doresc pentru Baia Mare, atat pentru echipa de handbal feminin, cat si pentru cea masculina, precum si pentru orice altceva, performanta si inalta performanta. Mediocritatea e pentru altii, nu e pentru mine. Am venit alaturi de echipa de baieti cand era in Divizia A si in momentele in care echipa de fete era la limita retrogradarii. Si, pas cu pas, alaturi de oameni care am crezut ca evolueaza, am construit. Am construit strangand din dinti, tacand, avand speranta ca oamenii vor evolua. Unii au facut-o, altii nu. Sa nu uitam: nu numai jucatoarele si nu numai echipa administrativa trebuie sa evolueze. Si publicul trebuie sa evolueze! Totul este despre ceea ce simti: daca simti ca vii la un meci doar ca sa vezi o victorie, nu ai castigat mare lucru in viata asta! Si nu intelegi nimic din ceea ce inseamna sportul. Pentru ca sportul nu inseamna numai victorie, ci implica un anumit tip de comportament si cred ca avem de invatat. Trebuie sa evoluam! Intotdeauna. Si cel mai mult ma bucur, asta puneti intre ghilimele, cand avem un esec (chiar si esecul de azi e o mare victorie, pentru ca am ajuns pana in povestea sferturilor). Sa ma explic: imi spunea emeritul Lascar Pana cum au recuperat cei de la Minaur 10 goluri dupa ce au fost invinsi in Suedia, la Drott Halmstad. Poate atunci eram cu totii mai uniti. Poate eram mai focusati cu totii, public si jucatori, spre un singur obiectiv. Poate nu deraiam spre barfa, spre rautate sau spre alte lucruri. Si ne gandeam la putinele lucruri care ne aduceau bucurie atunci. Revenind la ziua de azi si la acest moment, nu tocmai pozitiv, din esecul de azi putem sa invatam. Din pacate, romanii invata cel mai mult din esecuri, si nu din succese. Asadar cred ca este momentul sa invatam.
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
