Rt 8 din 14 03 2010
Echipa : D.Pascu, A.Medve, V.Morosan, D.Trif, 20 elevi de la Sc.Gimnaziala Traian Cretu- Napradea, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Capricioasa, chiar de-a dreptul bulversant – nabadaioasa, primavara! Lapovita si ninsoare abundenta vineri 12 03, inghet noaptea, betonandu-mi yalele portierelor autoturismului. Ninsoare temeinica si sambata dupa-amiaza si in noaptea spre duminica, soldata cu o depunere de circa 8-10 cm de zapada.Imprejurimile Baii Mari, de la Dealul Crucii la Mogosa, Gutai, Ignis, pareau parca mai albe decat in toiul muribundei totusi ierni.
M-am bucurat de acordul amicilor napradeni alaturi de acela a doi colegi baimareni, plecarea fiind fixata la 7,15 dimineata din Baia Mare, iar regruparea cu salajenii la ora 9.
Nu era deloc frig, iar neaua pura astupa benefic jegul cenusiu al urbei si chiar parea a se insenina in timp ce coboram dambul din Recea spre podul de peste raul Lapus.
Strajerii pajistilor
Pe un ogor din dreapta, am remarcat vechea noastra feblete, un frumos fazan comun mascul, mai incolo, in dreptul podului, un altul si doua femele.
De pe la Coltirea spre Ardusat am vazut si strajerii vigilenti ai pajistilor si holdelor, ulii sorecari (Buteo buteo) scrutand dupa rozatoare din varfurile stalpilor sau de pe baliile uscate de floarea soarelui.
Pe la Inau, atipic, doi sorecari stateau impasibili chiar pe, sau in apropierea, soselei, valorificand oportunisti nocturna zoo-victima a unui eveniment rutier.
Impresionante succesiv-multiplele planuri feeric luminate aparute in zona Chelintei iar deasupra lor soarele ciclopic, ca la eclipsa, dar imediat dupa aceea Stramtorile Ticaului ni s-au infatisat intunecat-ostile.
Platoul Cozla, intr-o aura rozalie
De pe la Somes Odorheu, privind peste miile de panase bej-ocru de stuf catre SE, platoul carstic Cozla, tinta noastra turistica de azi, ni s-a infatisat intr-o aura rozalie neverosimila. In rest, orizontul era plumburiu, in deplina conformitate cu prognoza meteo Accuweather & A.N.M., ninsoarea anuntata pentru ora 8 dimineata parand a fi iminenta.
Oricum zarurile fusesera deja aruncate si, dupa ce am cotit la stanga, traversand Somesul pentru a intra in Somes Guruslau, am oprit in Tranis la vechea noastra cunostinta, profesorul de geografie si pasionatul turist, autor de monongrafii, Aurel Medve si sotia sa, de asemenea profesoara la Scoala Gimnaziala Traian Cretu din Napradea.
Nu era prima data cand beneficiam de ospitalitatea lor deosebita si abia la ora 9 eram imbarcati in microbuzul care a adunat deja o parte dintre elevii care aveau sa participe la aceasta excursie-circuit, fiind dusi prin Napradea la Gura Vaii Rea.
Primele buchetele de ciubotica cucului
Din start excursia noastra se anunta a fi una de iarna sadea, cu nea subtire deocamdata, dar uniform depusa, la liziere insa au aparut buchetelele galben-pal de ciubotica cucului ( Primula veris) si brandusele liliachii.
Valea Rea avea un curs modest derulat printr-o albie destul de labartata, in talveg remarcandu-se preponderent calcarele, calcitele dar si sisturile cristaline.
Cuesta ce leaga platoul Cozla cu Prasnelu Valisoarei
De fapt in curand, in malul geografic drept al vaii, s-a ivit o zona exemplar polistratificata, formata din sisturi sure cu reflexe argintii de mica (locatie folosita nu doar acum de catre dascalul cu certa vocatie A.Medve pentru a le vorbi curiosilor si pasionatilor sai elevi despre aceste roci stravechi si geneza lor).
Departe, sus si spre E, a aparut un avanpost fotogenic al prelungitei cuesta ce leaga practic platoul carstic Cozla cu Prisnelu Valisoarei, Prisnelu Varaiului, continuand in alt plan cu platoul Boiului, Prislopului, Romanestiului.
Neaua noptii a drapat totul intr-un degrade alb-argintiu, doar arinii tineri ce flancheaza asimetric Valea Rea ofereau vederii bogata lor ornamentatie de matisori brun-ciocolatii.
Numerosii corni se fuduleau cu minusculii lor boboci ca niste mingiute de oina din care transparea culoarea galben-portocalie a florilor ce-aveau sa apara dupa cele dintai zile-nsorite.
La Piatra Boutului
Un efect peisagistic aparte ni l-au oferit insulele plantatiilor de molizi si pini care au aparut in codri de foioase pe masura ce ne apropiam de captarea de apa potabila si bazinele cilindrice inalte de colectare-decantare recent instalate.
Din dreptul lor, am parasit valea suind la dreapta, catre scapatata livada de meri din locatia numita Zapodie. Deasupra bazinelor de colectare trona un bolovan alb-sur, conglomerat calcaros, numit de napradeni Piatra Boutului, desprins de foarte multa vreme din cuesta Cozlei pentru a glisa impreuna cu alti megaliti calcarosi insirati aproape linear de la Stanu Cozlei spre NV, realizand un fel de joasa creasta discontinua, de-o parte si de alta a acesteia, printre alunecarile de teren, drenandu-se prin firave paraie apele izvoarelor necaptate.
Pe masura ce suiam, neaua se ingrosa progresiv, ajungand pe alocuri la 15-18 cm, fiind umeda si grea…numai buna de bulgarit. Primavara era totusi tradata de tufele de loza (Salix caprea) debordand de catifelatii lor matisori si de tufele de alun.
Ingrijoratoare era progresiva intunecare a orizontului N-NV avasand dinspre Stramtorile Ticaului spre culmile impadurite ale Dealului Mare, invaluind mai apoi zona Cheud si Fericea.
Bulgareala in zapada mieilor
In cea mai mare parte, am urmat un drum de carute stravechi suind in largi serpentine spre poalele NV ale Cozlei, continuand apoi intr-un urcus ceva mai sustinut spre Saua Liordis, iesind in cel din urma la hotarul N al comunitatii Cozlei.
Junii nostri ortaci profitau din plin de neaua mieilor bulgarindu-se, facand acrobatice tumbe, scuturand parsiv ramurile atarnande si despovarandu-le de zapada in crestetele colegilor, alteori se incantau descoperind proaspete urme de iepuri, vulpi, mistreti, caprioare, admirand salbe invaluitoare de iedera, impresionante, multiple smocuri tonic-veri de vasc acaparand coroanele merilor clasici salbaticiti.
Apropiindu-ne de Saua Liordis am crezut ca nu vom scapa de bucuriile unei strasnice averse de ploaie dar mai apoi, depasind dolina nordica in care multa vreme existase un tau cu pesti (ne spuse prof.A.Medve), drenat natural la un moment dat si secat, depasind culmea pe langa alte doua doline mai mari si afunde, suind imediat la NV pentru a accede pe platoul Cozlei, un vant rece si taios vremelnic aduse cu sine binevenit-treptata iluminare a orizontului.
Spre S se contura progresiv satul Cozla, la SV Soimuseniul. Sub acesta, padurea de foioase abundand de doline, ponoare, mici avenuri si grote prospectate de catre speologi. Am traversat oblic spre V holdele inguste de odinioara, azi nu doar haturile inguste dintre terase fiind invadate de balarii si arbusti de paducel, porumbele ori tufe de macesi teposi.
Am ajuns in cele din urma pe buza cuestei, impresionanta faleza calcaroasa nordica inaltata la 45-60 m deasupra codrului pe langa care abia cu vreun ceas in urma abia am trecut.
Meandrele Somesului
Desi nebulozitatea era accentuata am putut panorama spre partial insoritele coame albe ale delaurilor Salajului aflate dincolo de Inau. Nu se zareau defel Muntii Codrului.Impresionau in schimb amplele meandre vag argintii ale Somesului, de la Rona spre Somes Guruslau-Tranis-Napradea-Cheud-Alunis-Benesat.
In zona opusa, spre S-SE, abia zaream zonele aferente Stanului Clitului,Loznei, Cuciulatului si Letcai.
Un GPS – scoala ne edifica asupra coordonatelor geografice, altitudinii de circa 560 m, temperaturii care varia intre 3 si 1 C, vantului, umiditatii. Neaua recent depusa conferea padurii, arbustilor, buruienilor acea hlamida imaculat-feerica demna Ajunului de Craciun sau Anului Nou, nicidecum mijlocului Martisorului.
A urmat deplasarea tangenta cuestei, spre SV, la un moment dat identificand palcul de arbori din jurul dolinei in care s-a format in milenii de-a randul avenul Gura Cerului, cel mai adanc din Podisul Somesan, cu o temporara cascada subterana, prospectat de speologii Clubului Montana Bai Mare, ultima oara prin anul 2008.
De fapt, in acel an, la 26 ian., impreuna cu A.Stefanoiu, M.Ghetie, A.Medve, Brena si eu am fost pe platoul carstic al Cozlei abordandu-l insa pe sub Magura Teiului si pe culmea Dealului Caramida.
Timide aparitii primavaratice
Derutanta primavara si probabil reizbucnirea imprevizibila a iernii au facut ca unii elevi gimnazisti sa ia aceasta excursie cam in neserios, neechipandu-se corespunzator (neavand manusi si geci calduroase si fiind incaltati cu adidasi) frigul umed si vantul creandu-le nedorite neplaceri, motiv pentru care s-a impus rapida noastra orientare spre Stanu Cozlei si de acolo catre Cararea Fetelor ce avea sa ne conduca la cuesta.
Doboraturile de vant frecvente, poteca bolovanos-accidentata acoperita cu un strat de circa 20 cm de nea umeda, au impus totusi un ritm precaut. Pe de alta parte, insulele denudate de nea, bolovanoase si drapate cu muschi, cu abia rasarite frunze lanceolate de leurda ( pur, le numesc napradenii) intercalate cu furculitele viorelelor (Scilla bifolia) au adus suflul primaverii.
Era prea groasa plapuma zapezii pentru a descoperi si ghioceii (Galanthus nivalis) frecventi in zona, un elev a dat insa de un boboc de calugar alb (cocosei sau maseaua ciutei-Erythronium dens canis) specific platoului Somesan dar si Muntilor Codrului. Frecvente erau si drapajele verzi de feriguta (Polypodium vulgare), feriguta ruginita ( Asplenium viridae) de pe bolovanii calcarosi alaturi de limba cerbului ( Phylitis scolopendrium).
Sub Cozla
Am ajuns repede sub Cozla, la un izvor prevazut cu valaua pentru adaparea ciurdelor de vite in sezonul de pasunat, confectionate din anvelope de tractor, in continuare coborand sinuos spre livada de meri salbaticiti din Zapodie, admirand in versantul din stanga o succesiune de ravene si miniaturale lapiezuri dezvoltate-n argilele rosii (cu aspect de foietaj de napolitane ).
Dupa 41/2 ore de la debut si un parcurs de circa 8-9 km lasam in dreapta Piatra Boutului, sub ea bazinele colectoare de apa potabila, incheindu-ne circuitul in Valea Rea, coborand spre Gura Vaii vreun km ,acolo unde ne astepta microbuzul.
S-a facut ora 14, am scapat de ninsoare si ploaie, pe deasupra soarele se straduia sa ne fericeasca cu nesperata-i aparitie si inainte de-a ne imbarca, luandu-ne ramas bun de la elevii care locuiau aproape, ne-am bucurat de o minunata foto-vanatoare de branduse de primavara ( Crocus vernus) iresponsabil ivite de sub zapada.Treptat ne-am luat ramas bun de la amicii nostri elevi si-n final de la merituosii lor dascali, in Tranis transbordandu-ne pentru a porni spre Baia Mare.
Pescarii pasionati s-au bulucit pe malul drept al Somesului, soarele lumina o vreme terenurile agricole, multe necultivate, invadate de stuf si buruieni, devenite parloage. Prin Ticau si Salsig ne picura efemer iar la ora 15,30 poposeam la casele noastre dupa o noua si de neuitat excursie…hibernala pe meleagurile salajene.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
