Suntem in plina campanie electorala pentru alegerile din 25 mai, in care romanii vor desemna 32 de reprezentanti in Parlamentul Europei, din totalul de 751. Daca ne uitam dupa sondaje, romanii nu dau prea mare importanta acestor alegeri, majoritatea indicand o prezenta la urne in jur de 30%. Se va repeta mai mult ca sigur istoria din 2009, cand au votat doar 27,4%, cea mai scazuta participare la urne dupa Slovacia (19,6%), Lituania (20,9%) si Polonia (24,5%), comparativ cu media europeana de 43%.
Nu sunt importante pentru populatie, in schimb, pentru partidele politice, alegerile au o semnificatie deosebita. Listele sunt pline de sotii, rude, prieteni si apropiati ai liderilor politici (vezi Daciana Sarbu sau Adina Valean), dar includ si fosti candidati la prezidentiale, fosti ministri si consilieri care si-au declarat loialitate fata de liderii lor.
Pentru cei pozitionati pe locuri eligibile, alegerile acestea sunt cruciale (cum mai auzim ca le defineste cate un dobitoc bagandu-se in seama), pentru ca de ele depinde asigurarea unui trai linistit vreme de cinci ani, perioada care lasa urme adanci si la calculul pensiei, asa ca ei au tot dreptul sa le dea importanta. Cu un castig de peste 100.000 de euro pe an, plus alte avantaje de tot felul, e normal sa gandeasca asa. Pozitiile eligibile de pe liste sunt rezervate asadar celor foarte apropiati, iar in lipsa acestora, soldatilor vechi si merituosi, pentru ca importantele resurse financiare trebuie pastrate in familie sau la prieteni. Pana la urma politicienii experimentati si ascultatori (Stolojan, Pascu, Weber, Nicolau) sunt mentinuti pe liste, iar cei tineri si noi sunt, de fapt, doar copiii celor batrani ca, vorba aia, aschia nu sare prea departe de trunchi.
Asa se face ca alegatorilor nu li se ofera o alternativa, ca nu-i de unde, alegerile astea nu au nici un impact asupra lor, nu sunt chemati la urne pentru desemnarea parlamentarului, primarului sau consilierului in care isi pun oarece sperante, dar pe care sunt nevoiti apoi sa le abandoneze pe parcurs.
Oare ce s-ar intampla daca un europarlamentar ar primi doar o indemnizatie, sa zicem, echivalentul a trei salarii medii pe economie din tara de unde provine? Cu siguranta ca atunci pe liste am regasi si oameni de valoare, intelectuali recunoscuti, care ar avea cu ce si ar sti cum sa reprezinte Romania, dar care nu au loc de cei insirati mai sus. Fara castigurile pomenite, va asigur ca politicienii influenti si-ar tine nevestele acasa sa-si creasca copiii, si amantele prin apropiere sa le aiba la indemana.
Nivelul ridicat al absenteismului mai poate fi explicat prin stadiul primitiv de educatie politica in care se afla alegatorul roman. Apelam tot la sondaje si vedem ca inca suntem puternic ancorati intr-un fel de conservatorism de cea mai joasa speta, accentele de rasism si homofobie manifestandu-se la tot pasul. Astfel, peste 70% dintre romani nu ar vota un europarlamentar cu o orientare sexuala diferita, un ungur, un tigan sau o persoana cu dizabilitati fizice. In aceasta situatie nu ar trebui sa ne miram prea tare atunci cand, in viitorul apropiat, un partid extremist, de dreapta, va incepe sa se afirme pe scena politica de la noi. Suntem prea prosti, prea mandri ca sa ne schimbam modul de percepere a lumii in care traim in functie de tendintele mondiale, sau macar sa-i copiem daca nu suntem in stare sa invatam de la altii.
Apoi, o prezenta mai mare la vot nu ar face decat sa legitimeze o clasa politica profund corupta si total nedevotata intereselor poporului roman. Stau de sapte ani in Parlamentul Europei, dar n-au invatat nimic de la colegii lor polonezi sau maghiari, care au reusit sa obtina avantaje semnificative pentru natiile lor. Ai nostri au preferat sa mute mahalaua damboviteana la Bruxelles si sa ne faca de multe ori de ras. Ba uneori au fost partasi sau au aplaudat luarea unor decizii impotriva propriului popor, contribuind in acest fel la amplificarea dependentei Romaniei de factorii externi. Nicolae Balcescu spunea ca „O libertate pierduta se poate recuceri, dar o natiune distrusa nu se mai poate reface niciodata”, insa cati dintre cei care in aceasta campanie ne cer votul au citit sau au incercat sa priceapa adevarul din aceste cuvinte simple?
Pe langa cei care ocupa locurile eligibile de pe liste, interesati de europarlamentare sunt liderii partidelor care vor sa-si masoare taria muschilor din perspectiva marii confruntari din toamna. Am spus de mai multe ori ca dupa 25 mai scena politica va cunoaste modificari semnificative. Directia trasata de rezultatele obtinute nu va suferi mari schimbari pana la alegerile prezidentiale. Nu mai este timpul necesar pentru ca invingatorii din mai sa piarda teren, iar invinsii sa recupereze pierderile suferite si sa emita pretentii.
Dupa cel mult doua-trei saptamani de la omologarea rezultatelor se va trece la transarea lucrurilor, ambiguitatile specifice acestei perioade vor fi inlocuite cu lucruri concrete. E posibil sa apara surprize foarte mari, neverosimile, aliante impotriva naturii, candidaturi la care nici nu gandim acum. Deocamdata nu putem decat sa asteptam sa scapam de chinul acestei campanii electorale, dupa care sigur viata politica se va revigora, astfel ca nu vom avea motive de plictiseala.
Sursa: Grigore Ciascai