Vorbele pot fi denaturate in toate formele. Cifrele, in schimb, reflecta realitati de care numai inconstientii nu tin seama, gasind tot felul de explicatii care adesea sfarsesc in penibil. Indicatorii economici aferenti anului 2013 arata, fara urma de indoiala, ca discrepantele regionale existente au dus la aparitia a doua Romanii care traiesc in realitati paralele. Exista o Romanie polarizata in care cateva judete (Ilfov, Timis, Brasov, Cluj, Constanta, Sibiu, Arges) se dezvolta intr-un ritm alert si alta, formata din judetele Vaslui, Botosani, Teleorman, Neamt, Maramures, Salaj, care produc doar jumatate din Produsul Intern Brut (PIB) realizat de cele pomenite.
Nu trebuie sa ai in portofoliu un Premiu Nobel pentru economie ca sa iti dai seama ca prosperitatea unei zone se bazeaza in primul rand pe dezvoltarea industriei. Nu trebuie neglijate nici celelalte ramuri ale economiei, dar motorul principal ramane industria. Dupa 1990, maramuresenii si-au distrus aproape total capacitatile de productie industriala. Nu singuri, sa recunoastem. Mineritul si metalurgia au disparut la indicatiile noilor stapani occidentali, industria de exploatare si prelucrare a lemnului a incaput pe mana unor afaceristi locali mafioti, ceramica s-a dus pe Apa Sambetei odata cu moartea celui care a infiintat-o aici, filatura si confectiile s-au autodistrus, iar cea constructoare de masini si unelte a sucombat dupa inchiderea celorlalte activitati de productie.
Judetul Maramures a ajuns printre ultimele in tara la valoarea PIB pe cap de locuitor, tot acolo sta si la salariu mediu, singurul indicator unde scoate capul este rata somajului, ocupand un nesperat loc opt. Dar asta nu poate fi considerata o realizare, atata vreme cat peste 30% din forta de munca activa este plecata in strainatate. Poate nu va vine sa credeti, dar suntem pe ultimul loc la valoarea PIB-ului in Regiunea de nord-vest, cu 22.496 lei/cap de locuitor, in vreme ce Salajul produce 24.062 lei, Bistrita-Nasaud 24.329lei, Bihorul 28.908 lei, Satu Mare 30.705 lei si Clujul 32.032 lei. Nu vreau sa va enervati spunandu-va ca Timisul are un PIB de 47.669 lei, iar zona Bucuresti de 84.169.
De aici apar si discrepantele uriase dintre salariul mediu din Maramures, comparativ cu cel realizat in alte zone. Angajatii de la noi castiga in medie 1.217 lei/luna, cei din Cluj 1.638, din Gorj 1.696, din Ilfov 2.138, iar cei din Bucuresti 2.349, dublu fata de maramureseni. Cifrele prezentate indica faptul ca Maramuresul intra triumfal in randul judetelor cu o activitate economica inexistenta, cu o populatie nevoiasa, saracita, buna parte dintre locuitorii fiind dependenti de banii trimisi de cei aflati la munca in strainatate.
Majoritatea populatiei este formata din pensionari, angajati la stat si beneficiari de ajutoare sociale. Un judet mort din care tinerii, muncitorii calificati si cei cu profesii cautate pe piata internationala a muncii pleaca sa supravietuiasca, fara sa se uite la ce lasa aici. Un judet, altadata infloritor, a ajuns sa aiba mai multi pensionari decat angajati. Nu-i de mirare ca nu se misca aproape nimic, doar la supermarketuri exista ceva animatie cauzata de zilele de salarii, de pensii sau de banili trimisi de cei plecati afara. Cu un salariu mediu de 1.200 de lei/luna (circa 265 euro) nu te poti astepta la altceva decat la saracie.
Exista mai multe tipuri de definitii pentru saracie. O luam de buna pe cea data de experti: nivel redus de venituri, consum si ocupare a fortei de munca, alimentatie insuficienta sau de calitate proasta, stare precara de sanatate, acces limitat la educatie si la luarea deciziilor. Toate caracteristicile de mai sus se regasesc in Maramures.
Pentru toate acestea, cel mai la indemana ne este sa dam vina pe politicienii care ne-au reprezentat in ultimul sfert de veac in diferite structuri. In mare parte este adevarat. Am mai spus-o si o repet: nu exista judet in care politicienii sa fi fost mai ineficienti decat cei din Maramures. Inchizi ochii, te uiti in urma si nu vezi absolut nicio realizare pe care sa o poti lipi de un politician local. Si putinul care s-a realizat este revendicat de toti impotentii si incapabilii, cu toate ca ei n-au avut nicio implicare, obiectivele respective fiind cuprinse in diverse programe nationale.
Dar, la fel de vinovati sunt toti cei care au condus Romania din 1990 incoace. Comunistii se pot lauda ca au distribuit destul de unitar veniturile, astfel incat toate zonele s-au dezvoltat oarecum uniform. Dupa ei nu s-a mai tinut cont de nimic. Influentele, smecheriile si cumetriile au inlocuit programele de dezvoltare echilibrata. Investitiile nu au fost indreptate si spre zonele care au avut cel mai mult de suferit in urma disparitiei economiei planificate.
Veti spune ca Maramuresul nu a fost atractiv pentru investitorii straini. E adevarat, dar cu investitii de la buget, cel putin in infrastructura rutiera, cu facilitati acordate capitalului strain si autohton, putea deveni un reper in multe domenii. La prostia si indiferenta politicienilor locali s-a adaugat si acest handicap major.
Din pacate, la orizont nu se intrevede nicio perspectiva certa, substantiala pentru crearea de noi locuri de munca si relansarea economica. Politicienii continua sa traga in toate directiile, dupa cum le dicteaza partidele, fara sa le pese de cetatenii judetului. Daca nu se va produce o minune, in maximum cinci ani vom ajunge cel mai sarac judet din tara, sub Vaslui sau Teleorman. Cu adevarat un judet al sarmanilor.
Sursa: Grigore Ciascai