Zilele trecute, Monica Macovei, candidat independent la presedintia Romaniei, a aruncat o petarda fumigena crezand ca aceasta va avea efect de dinamita. In incercarea de a soca electoratul, fostul procuror comunist, actual europarlamentar, a declarat: „Religia nu are ce cauta in scoli, ci Istoria Religiilor ar trebui sa fie introdusa. Lasa copilul sa-si aleaga singur religia si da-i istoria religiilor, care reprezinta de fapt istoria umanitatii, e multa cultura generala acolo”.
Nu ma intereseaza ce efect va avea iesirea hazardata a doamnei Macovei. Alegatorii sunt cei care vor rezolva problemele tuturor candidatilor, asa ca nu are niciun sens sa fac comentarii asupra celor spuse de cineva care vrea sa ajunga presedinte cu voturile romanilor. Doamna in cauza stie foarte bine ca nu va ajunge niciodata acolo unde se viseaza. Adevarata tinta a recentelor sale declaratii o reprezinta faptul ca religia este disciplina obligatorie in scoli. Aceasta este tema care revine mereu sub o forma sau alta, preocuparea majora a timpului nostru, restul (nivelul de trai, somajul, conditiile de munca, cultura, sanatatea si multe altele) fiind simple detalii dintr-o culegere de probleme imposibil de dezlegat.
Traim intr-o lume confuza, debusolata, cu valori morale rasturnate, in care exista zone din care religia este scoasa nu numai din scoala, ci si din tara. Propunerea de schimbare a materiei Religie cu Istoria Religiei mi se pare a fi o mare sarlatanie. Numai ca una nu este ca si cealalta, chiar daca ni se spune pe la colturi de strada sau, mai nou, din spatele unor standuri cu brosuri, ca Dumnezeu e unul si totul se poate generaliza, sau globaliza, ca tot e la moda conceptul. Nu insist asupra aberatiei de a-i preda unui copil de scoala primara notiuni de catolicism, samanism, ortodoxism, islamism, budism, mozaism, hinduism si multe altele. O astfel de initiativa ar propune de fapt unui copil, care nu a avut cum sa ajunga la un discernamant suficient (Codul Civil Roman stabileste varsta discernamantului la 14 ani), sa ia de bun, litera de lege, tot ce aude de la profesorul de religie.
Istoria Religiei, indiferent cat de tentant suna, nu poate fi studiata decat in clasele mari, daca se vrea a fi si inteleasa cel putin in abordari sumare, pentru ca a incerca macar sa te apropii de esenta, necesita alte studii, in scoli de specialitate. Ar fi ca si cum, in loc sa invete temeinic una sau doua limbi straine, elevii ar invata in cascada expresii uzuale din toate limbile pamantului. La ce le-ar folosi, numai doamna Macovei ar trebui sa ne spuna.
Pana la urma cred ca nici asta nu ar fi o solutie acceptata de cei care vor sa scoata neaparat religia din scoli. Pentru ei mai important mi se pare a fi intentia, nedeclarata deocamdata, de a bagateliza simtamintele elevului, indiferent daca este ortodox, catolic, baptist, iehovist, musulman, penticostal sau adventist. Din aceasta perspectiva, inlocuirea Religiei cu Istoria Religiei poate fi mult mai periculoasa decat scoaterea definitiva a celei dintai dintre materiile scolare, ca si comunistii au alungat-o o jumatate de secol din viata noastra si n-a murit nimeni de foame.
Nu exista om, cat de cat instruit, care sa nu admita ca identitatea noastra este datoare culturii crestine si traditiilor religioase. Am avut sansa sa vizitez cateva dintre muzeele Europei si sa vad cum sunt receptate marile opere de arta. Am surprins oameni trecand indiferenti pe langa tablourile lui Rafael, Da Vinci, Rembrandt, Giotto, si altii care zaboveau minute in sir, privindu-le din toate unghiurile posibile sau ascultand expunerile unor profesionisti. Mai bine de jumatate (aprecierea e modesta) dintre capodoperele picturii, sculpturii, muzicii sau literaturii nu poate fi receptata si inteleasa fara macar o sumara cultura religioasa. Dupa o jumatate de secol de intuneric, scoala are obligatia sa faca astfel incat sa nu dispara orice referinta la simbolurile religioase, pentru ca altfel vor deveni cu adevarat de neinteles pentru o buna parte dintre membrii generatiilor viitoare.
Numai in mintea unor bolnavi, suficient de redusi intelectual, religia predata in scoli ar putea fi o forma de indoctrinare, o amenintare la libertatea individului. O societate fara o minima instructie religioasa risca sa produca pe banda rulanta analfabeti si intelectuali care, deopotriva, sa nu fie capabili sa priceapa sensul unei imagini, al unui vers, al unei compozitii muzicale, deoarece cheia sau speraclul universal se afla doar in Biblie, restul sunt fabulatii.
Religia nu este o doctrina, asa cum ne-am obisnuit sa auzim la tot pasul, ci un mod de viata, cu reguli, rigori, traditii care in scoala nu pot fi suplinite de alte materii, indiferent cum s-ar numi acestea.
Personal cred ca doamna Macovei se situeaza pe o pozitie gresita. Nu poti cere sa se predea in scoli ceva ce este total strain fata de identitatea majoritatii populatiei. Monica Macovei, care n-a studiat religia in scoala (s-a convertit la greco-catolicism in anii 90), pare a fi un produs beton al acelei epoci de trista amintire. Din pacate, cel putin in acest caz, libertatea de constiinta, pe care o promoveaza cu orice ocazie, este lipsita de constiinta.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
