Subiectul politic al acestei veri ramane coagularea dreptei pentru a constitui o alternativa viabila la PSD. Asa-zisele partide de dreapta nu au nicio sansa daca nu fuzioneaza si formeaza o singura formatiune. Orice alianta este sortita esecului, vezi CDR, Alianta DA sau USL. Poate ca in cele din urma se va gasi o solutie de compromis intre liderii partidelor, care vor bate palma si se vor preface ca trag toti intr-o singura directie.
Contrar parerilor vehiculate, problema nu sta in lideri, ci in cei carora li se adreseaza acestia. In alegatori, carevasazica. Numai ca ei au ajuns in situatia de a nu mai putea face diferenta dintre candidatii de stanga si cei de dreapta. Si au perfecta dreptate.
Astazi nu putem discuta despre doctrine politice. Singura „doctrina” pe care merge politicianul este banul, castigul de orice natura, influenta si, mai nou, teama de puscarie. Daca sondajele de opinie si realitatea evidenta ar indica ca poporul roman vrea monarhie, 90% dintre politicieni ar deveni monarhisti peste noapte. Poate ca ii voi surprinde putin pe cei care se bat cu caramida in piept ca sa-si justifice apartenenta de dreapta, dar, la ora actuala, PSD este un partid mai de dreapta decat toate celelalte care se pozitioneaza (vocal) in acea zona.
Un exemplu concludent. In anul 2000, la finalul guvernarii CDR, cu PNL si PD in rol principal, fiscalitatea pe forta de munca era de 60%. Dupa patru ani de guvernare de stanga (PSD), contributiile sociale au scazut la 49,5%. Au urmat opt ani sub regimul Basescu, in care, cu exceptia unui singur an, 2009, PDL si PNL au guvernat impreuna sau pe rand, dar acest nivel nu s-a modificat.
Alt exemplu. In perioada 2004-2008, guvernarea de dreapta a marit fara nicio justificare numarul bugetarilor cu peste 40%. Cheltuielile cu salariile functionarilor publici au fost in 2008, potrivit raportului prezentat de Ministerul Finantelor, de 46,8 miliarde de lei (11 mld. euro), comparativ cu 21,3 miliarde de lei (5,9 mld. euro) in 2005. Adica mai mult decat dublu, cu o crestere medie anuala de 22%. Sa nu uitam nici de dublarea pensiilor de catre Guvernul Tariceanu din perioada 2004 – 2008.
Paradoxal pentru unii, stanga politica a favorizat mai mult sectoarele productive, chiar daca se poate spune ca a facut-o adresandu-se electoral celor care munceau acolo. Majoritatea oamenilor de afaceri recunosc ca guvernarile Vacaroiu si Nastase au fost mai profitabile pentru „capitalistii romani” decat cele exercitate de CDR, Alianta DA, PNL sau PDL.
E adevarat ca politicienii de stanga vor sa diferentieze impozitarea castigurilor, dar oricine isi da seama ca, deocamdata, trebuie sa existe o divizare intre cei care vand si cumpara Maseratti, Vuitoane sau Chanel si cei care apeleaza la tarabe, dughene, second-hand-uri. Asta pana ce capitalismul biruitor si infloritor va aduce si va revarsa bunastarea peste crestetele romanilor. Un „golan” din Piata Universitatii (1990), ajuns om de afaceri, spunea recent ca din 2000 nu mai voteaza cu partidele de dreapta, prefera stanga, deoarece, „chiar daca nu ma iubeste, stie ca nu trebuie sa ma omoare si ma lasa sa traiesc”.
Dreapta de la noi e doar un moft. Cei care pozeaza in liderii si aparatorii doctrinei sunt angajati ai sistemului public. Antonescu, Blaga, Iohannis, Ungureanu, Baconschi, Papahagi, Neamtu, Orban, Preda, Ghise si multi altii sunt si au ramas in sistemul bugetar. Birocratii din spatele ghiseelor critica birocratismul. Profesorii conservatori fac mitinguri impotriva situatiei anchilozate din sistemul de invatamant. Pensionarii cu pensii speciale de la Republica militeaza pentru dreapta sau au devenit monarhisti.
Alegatorii care ar vrea sa voteze cu dreapta, de fapt, n-au nicio alternativa.
PSD este un partid conservator, nationalist, populist si monopolist care reuseste sa adune voturi chiar si de la cei care ar fi motivati sa voteze cu cei de dreapta. PSD nu este si nu poate fi un partid de stanga, chiar daca este pozitionat acolo. Nu poate fi de stanga un partid care a mers in recenta campanie electorala cu sloganul „Mandri ca suntem romani”, care incearca sa foloseasca in interes propriu nationalismul ortodox (vezi parteneriatul recent cu BOR) sau cel de extrema dreapta (vezi obligativitatea intonarii Imnului National in scoli). Un partid de stanga ar trebui sa se opuna din rasputeri acestor tendinte din societatea noastra. PSD, insa, le incurajeaza vizibil.
Dreapta romaneasca este incorporata si reprezentata de cativa politicieni nascuti, crescuti, instruiti si dedati la apucaturile regimului comunist. Putini dintre cei care voteaza cu aceste partide o fac din convingere, majoritatea voteaza, de fapt, impotriva PSD si a acolitilor acestuia.
Da, nu exista (deocamdata) dreapta in Romania. Nu exista nici stanga, asa cum am incercat sa demonstrez. A existat doar un bulion enorm de culoare rosie, din care provin toti politicienii, si de care incearca fiecare sa scape sub diferite titulaturi: stanga, dreapta, centru, conservatori, populari, ecologisti, agrarieni sau dracul mai stie cum. Si, vorba cuiva, exista doar niste burti si niste conturi bancare care se cer umplute mereu si fraieri care inca mai cred in basmele spuse de mafiotii politici.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
