O expozitie deosebita este deschisa in aceste zile in Baia Mare, in sala Millennium 2, pe simeze fiind lucrarile artistului plastic maghiar Kohan Gyorgy (Gyula-Ungaria-1910-1966). Retrospectiva de pictura si grafica merita vizitata de catre amatorii de arta, pentru ca lucrarile expuse, in numar de circa 40, sunt printre cele mai reusite. La vernisajul expozitiei, deschisa pana in data de 16 martie, a fost prezent inclusiv Klara Perjesi, primarul orasului Gyula, locul de bastina al pictorului. Colaboratorul nostru Lucian Petru Goja s-a numarat printre baimarenii care a trecut deja pragul expozitiei, iar impresiile le-a facut publice in ziarul electronic eMaramures.ro.
Dimineata… O firava ploita accentueaza griul urban, si asa dezolant. Catre amiaza, soarele si-a facut timid aparitia, tradand cele dintai izbucniri ale primaverii 2009 prin trilurile mierlelor si sporovaiala gregarelor vrabiute dar si prin razele firave care au inceput sa strapunga perdeaua de nori.
Exasperat de cenusiul diurn – la propriu si la figurat -, dupa un scurt periplu rutier, mi-am zis ca e momentul sa dau curs invitatiei facute de Anca, macar pentru a rupe ritmul si chiar cu riscul unei eventuale surprize neplacute – destul de improbabila atata vreme cat afinitatile & sensibilitatile artistic-culturale ale Ancai le resimtisem de multa vreme la mine.
Am pasit increzator in sala de expozitie, dupa ce am remarcat modestul, dar de bun gust afis al expozitiei lipit pe vitrina.
De la primul tablou m-a frapat monumentalitatea lucrarilor rezidand nu doar in marimea lor, ci, mai degraba, la trimiterea spre pictura murala monumentala antica, asta pentru un profan in ale artelor vizuale ca mine. M-am gandit la superbele fresce descoperite in Herculanum si Pompei ori la arta moderna a lui Diego Ribera. Nu doar teme ca si culesul fructelor, cat voiciunea cromatica m-au determinat spre aceste comparatii.
Riscand o neavenita confuzie, am decis sa fac un prim tur de orizont pentru a ma familiariza cu atmosfera de ansamblu a expozitiei si, eventual, pentru a descoperi in exponate etape, tehnici, mijloace diferite de expresie ale autorului.
Am revenit imediat apoi la primul tablou pentru a incerca sa descopar de unde-i vine monumentalitatea, forta si armonia. Asta m-a facut sa descopar la autor maiastra utilizare a geometriilor (patrate, triunghiuri, cercuri, arcuri de cerc, dreptunghiuri) si a liniilor simple, sa vad in profunzime culorile vii, dar fara sa fie stridente, si care au creat planuri, volume si… multa atmosfera.
Daca din punct de vedere cromatic mintea m-a dus habauca de la Paul Cezanne si Paul Gauguin la Henri Matisse, din perspectiva desenului, compozitiei, constructiei si dinamicii personajelor lucrarilor mi-au amintit de muralele fresce ale lui Pablo Picasso, Georges Braque, Diego Ribera, dar pana si la lucrarile sculptorilor Marcel Duchamp, Arman ori Cesar.
Urmarit curios de un paznic ce a salutat bilingv, dar si bonom putinii vizitatori si pe care i-a indemanat sa isi exprime la final impresiile intr-un caiet studentesc, am trecut de trei ori in revista lucarile. M-am oprit atent in fata picturilor, a schitelor in alb negru realizate in tus, la studiile de portret, nud, a miscarilor de dans, precum si a compozitiilor pentru un posibil grup statuar, m-am oprit la un autoportret …
”Femeie sezand” este o lucrare de o nespusa simplitate si cu un frapant simt al surprinderii firescului, a atitudinii relaxate. Aproape ca frizeaza grobianul si perversul obscen, dar nicidecum nu ajunge pana acolo.
”Culegatori de fructe”, din nou o fericita regresie in vechile baile romane sau in muralul mexican modern al lui Diego Ribera. Mai e ”Cireada la apusul soarelui”, care impresioneaza prin extraordinara forta si acuratete a sugestiei. ”Floarea soarelui II” retrimite la cubisti, in timp ce ”Memorii despre razboi” este o opera terifianta prin tragism si atmosfera, care obliga privitorul la analogii cu operele lui Octav Bancila din perspectiva temei si manierei stilistice, iar din aceea a tusei, pastei groase si sobrietatii cromatice amintese de Gheorghe Patrascu.
Probabil ”La cuptor” este una din cele mai simple si expresive, dar nu simpliste, picturi din aceasta retrospectriva Gyorgy Kohan. Modul de aplicare a culorii, grosimea pastei, impresia de glazura ceramica inadecvat tratata termic ii confera un profund dramatism si, deopotriva, o indescriptibila caldura specifica doar casei bunicilor de la tara.
”Amalgam – discuri solare”, practic un monumental apus de soare, tradeaza pasiunea artistului pentru natura chiar daca autorul nu pare vreun artist de ”plain air”.
In ”Luminile dupa-amiezii” infatiseaza, in atmosfera unui atelier de artist boem, femeia simpla, evadata in visare si care sugereaza ideea ca s-ar gandi la (ne)vinovata, dar epuizanta si… salbatica poate, partida de amor. Intinsa pe o canapea, deplin relaxata, prin niciun gest ”self” controlata si aproape vulgara, femeia pare sa transmita, prin toti porii fapturii, ideea ca ar putea sa moara si-n secunda urmatoare, fiindca nimic mai bun si mai descatusant nu ar putea simti vreodata.
Urmatoarea compozitie, ”Natura moarta cu flori si carte” mi s-a parut greoaie, opresiva, excesiv incarcata si-ntr-un fel naiv – primitiva. ”Gutui”, cea din urma lucrare a lui Gyorgy Kohan pe care am admirat-o, este un frumos ulei pe panza in care fondul verde intunecat si neutru pune in valoare plastica fructele pretext.
Dupa a treia trecere atenta si curioasa, surprins, printre altele, ca in nicio lucrare nu descoperisem urma celei mai mici frivolitati a autorului, am iesit luand un inspirat flyer tiparit in limbile maghiara si romana si care contine sumare date referitoare la viata si opera lui Kohan Gyorgy.
M-am trezit glisand indecis si nevolnic in realitatea urbana imediata, fericit sa fi descoperit, multumita acestui periplu artistic, un timid zambet de primavara inflorind in aer si in sufletul meu uneori confuz, alteori uracios.
In fond, ce inseamna sa fii fericit? Nu sa poti sa te autosugestionezi, mintindu-te frumos si cat de cat credibil?
Multumesc frumos pentru pretext Kohan Gyorgy si calatorie celesta fericita oriunde te-ai fi afland!
Sursa: Lucian Petru Goja