Filmul cu care Cristian Mungiu s-a prezentat la Cannes, ‘Dupa dealuri’, a generat reactii extrem de diferite si a reusit sa imparta in doua tabere si criticii si publicul, unii considerandu-l ‘o opera de arta’, altii prea lung, prea lent si repetitiv.
Filmul se inspira dintr-un fapt divers despre care presa a scris mult in 2005, cand o tanara, Irina Cornici, moare intr-o manastire din nord-estul Romaniei in urma unei sedinte de exorcizare. Cristian Mungiu, premiat cu Palme d’Or in 2007 pentru ‘4 luni, 3 saptamani si 2 zile’, pune in discutie in noul sau film chestiuni legate de religie si de notiunea de responsabilitate, scrie site-ul 7 sur 7. El ‘nu critica religia’ si nici nu incearca sa ‘gaseasca vinovati in sanul religiei ortodoxe. ‘Adevaratii vinovati’, din copilaria acestor orfane venite la manastire, din educatia primita, nu apar pe ecran. Tatiana Niculescu-Bran, fosta jurnalista la BBC, care a facut o ancheta asupra acestui fapt divers in 2005 si ale carei carti au stat la baza scenariului, aminteste ca dupa caderea comunismului ‘toata lumea din afara tarii era induiosata de copiii din orfelinatele lui Ceausescu’. Dar valul de compasiune s-a dus si prea putini s-au mai interesat de ceea ce au devenit acesti adolescenti.
Secvente pe care se insista mult, lipsa unui fundal muzical, o sobrietate profunda, iata ce caracterizeaza actiunea acestui film care se desfasoara intr-un loc uitat de timp. ‘Incerc sa ma fac invizibil. Este o forma de respect fata de spectator, care nu are nevoie sa i se spuna, prin montaj sau muzica, cand trebuie sa fie emotionat’, a explicat cineastul.
Cristian Mungiu, care si-a dorit ca filmul lui sa fie primit fara prejudecati si sa nu fie comparat cu cel de acum cinci ani, vrea sa-i faca pe oameni ‘sa reflecteze la propriile lor optiuni’. ‘Este un film despre dragoste, diferitele forme ale iubirii si despre ceea ce se face in numele iubirii, fara a se lua in considerare consecintele’, spune Mungiu. ‘Este, de asemenea, un film despre abandon”, ‘cel mai grav pacat dintre toate fiind poate cel al indiferentei’.
Realizatorul Mungiu este multumit de reactiile diverse starnite de filmul sau, potrivit site-ului citat. ‘Nu caut consensul, nu doresc ca filmul meu sa fie iubit, vreau ca el sa provoace spectatorii, sa-i determine sa-si faca o parere’, a spus Mungiu.
Ziarul Le Figaro scrie in editia de duminica ca noua creatie a lui Mungiu ‘nu este numai un film, este o opera de arta’. ‘Ar trebui aproape sa ne cerem scuze ca folosim aceste cuvinte mari’, spune ziarul. ‘Un film romanesc de doua ore si jumatate’, aceasta perspectiva te face sa o iei la fuga, dar mai sunt si exceptii si este cazul lui Mungiu. In filmul lui ‘respiri un aer diferit’, ajungi la o ‘stare de gratie’, scrie ziarul francez.
Inspirandu-se din evenimente reale, Cristian Mungiu doreste totusi sa se distanteze cat mai mult de povestea initiala ca sa vorbeasca despre dragoste, liberul arbitru, alegerea in iubire si in numele credintei, se spune pe site-ul CineMovies. In filmul lui, Alina o viziteaza pe Voichita, la manastire, in dorinta de a o lua la ea in Germania. Amandoua au fost crescute la orfelinat, Voichita, este singura persoana pe care a iubit-o vreodata si de care a fost iubita. Dar, Voichita l-a intalnit pe Dumnezeu, iar Alina nu intelege alegerea ei si se comporta intr-un mod care le face pe maicute sa creada ca este posedata de diavol.
Indepartandu-se de la povestea adevarata, Mungiu reuseste efectiv sa nu cada in melodrama. El prezinta un tablou frapant al vietii monahale: aspra si simpla. Imaginile din satul ingropat sub zapada sunt, de altfel, magnifice. Din nefericire, realizatorul pare ca nu ia efectiv o pozitie, iar spectatorul ramane destul de sceptic in legatura cu ce incearca el de fapt sa ne spuna. ‘De altfel, putem constata ca Mungiu nu este un caz izolat, ca regizorii filmeaza diverse intamplari adesea in mod magistral, dar nu iau nicio pozitie, nu isi exprima efectiv un punct de vedere asupra subiectului si acest lucru este extrem de frustrant pentru spectatori si chiar mai mult pentru critici’, se spune in articolul din CineMovies.
In dorinta lui de a evita senzationalul, ‘Mungiu nu ne lamureste deloc in legatura cu adevarata relatie dintre cele doua fete’, potrivit aceleiasi surse. ‘Se sugereaza de mai multe ori o homosexualitate consumata, dar ea nu este enuntata niciodata categoric. De aceea este destul de greu sa intelegi motivatiile si alegerile celor doua protagoniste. Nu stim de ce Voichita a ales sa se exileze in aceasta manastire unde l-a gasit pe Dumnezeu. De asemenea, filmul este confuz si in ceea ce priveste chestiunea religiei. El pare sa o condamne, dar in acelasi timp ne prezinta niste persoane generoase, blande si protectoare’, se spune in CineMovies.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
