Rt 62 din 30 12 2009 cu D. Pascu, A.Stefanoiu, M.Ghetie, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
O dupa-amiaza de sfarsit de decembrie cand soarele scalda bazinul baimarean, oferindu-ne o splendida zi de iarna, desi neaua abia atingea 12-15 cm grosime, suficienta pentru a drapa culmile impadurite si a conferi specifica impresie de imaculare sezonului.
Noaptea au fost –3 C in Baia Mare si, pe la ora 5.30 dimineata, se prezenta, contrar prognozei ANM, ca una numai buna pentru incheierea conturilor noastre turistice pe 2009. De aceasta data trupa standard era completa si, la ora 9.30, ne-am imbarcat pornind spre Lapusel.
A inceput sa ninga, iar carosabilul alb impunea precautie in deplasare, mai ales fiindca traficul era tot mai intens. In scurta vreme, lapovita a luat locul ninsorii, dar asta nu ne-a putut zadarnici proiectul amanat dinainte de Craciun…din pricina ploilor.
„Graba” primilor matisori alb – suri
Din Lapusel am luat-o la dreapta spre Bozanta Mica, oprindu-ne imediat dupa ultimele case si vile noi, putin dincolo de calea ferata ( Dej-Baia Mare) si la circa 300 m SV de podul de fier CFR (deconspirat initial de trecerea Sagetii albastre si mai apoi, cu un huruit de mult nemaiauzit, a unei mari garnituri de tren marfar).
Holde lucrate din toamna, la fel de inguste cele cultivate cu grau de-abia rasarit si pudrat de protectoarea cuvertura infima de nea. Cer plumburiu. Liniste deplina. Si un rectiliniu carosabil alb continuand circa 2,5- 3 km spre Bozanta Mica.
A inceput lapovita. Arar trecea cate un autoturism, iar ocupantii lui priveau nedumeriti la acesti ciudati vanatori (de imagini).
Canale bilaterale de colectarea apelor pluviale, riscant traversabile. Rare podete de beton pentru accesul la tarlale, unele acoperite cu cocenii nestransi de porumb. Niciun fazan la vedere. Tufe de loza ne ofereau deja gingasii si catifelatii lor matisori alb-suri.
Cardul de rate salbatice
Uscate, mii, tulpini de topinamburi, dar si scaieti si ciulini curtati de mari stoluri de pasarele terne ca niste vrabiute, perfect disimulate-n acest sumbru peisaj. Dupa cateva sute de metri, ne aflam sub o linie electrica de medie tensiune orientata dinspre fabrica de alcool si balta pescareasca Lapusel spre vechiul si imensul iaz de decantare a sterilului de peste raul Lapus amplasat langa Bozanta Mica.
Acolo s-a ivit un drum de acces spre dreapta, conducandu-ne, dupa vreo cateva sute de metri, la puntea suspendata pe cabluri care face legatura cu iazurile (polderele) mici de protectie pentru eventualele deversari accidentale de steril din marele iaz.
Imediat a aparut un prim card de rate salbatice in aval de punte, format din exemplare apartinand la cel putin doua specii diferite (fapt demonstrat de marimea si coloritul pasarilor, formatia si tinuta in zbor, cat si ritmul batailor de aripi).
Am tatonat in aval si-n amonte de punte dupa care, inspirat, Misu ne-a propus sa traversam spre malul geografic drept al raului Lapus, pentru ca ulterior sa ne deplasam inspre amonte, pana la confluenta raului Sasar cu raul Lapus, aflata la sub un km distanta.
Zdrente, PET-uri, deseuri, la malul Lapusului aproape iesit din matca
Lapusul ne-a oferit imaginea apelor sale umflate de topiri si ploile recente, lutos-maronii si, din pacate, multitudinea si infinita varietate a deseurilor industriale si menajere, de la policromele zdrente si pungi la anvelope de toate marcile si dimensiunile, PET-uri, navete pentru bere, incaltaminte etc.
Siruri de salcii si plopi albi protejau simetric malurile. Pe malul drept al raului Lapus am dat de un sistem de mici iazuri rectangulare indiguite cu bandaje de lemn de stejar, un fel de poldere interpuse intre iazul urias de decantare a sterilului provenit din flotatiile miniere si malul inalt drept al Lapusului, amenajate ca sa previna orice poluare accidentala cu reziduuri de cianuri si metale grele deversabile dupa averse teribile.
Stufarisul le-a acaparat in buna parte, din fericire de la accidentul ecologic din urma cu mai bine de un deceniu si soldat cu un scandal romano-maghiar, aici neproducandu-se ceva similar.
Stolurile de cormorani – o surprinzatoare si stranie aparitie
Am depasit ultimul iaz de protectie coborand pe un carosabil tehnologic aflat la baza vestica a taluzului in trepte al iazului mare de decantare, plantat si acaparat de o padurice de salcami aproape maturi, deplasandu-ne in continuare in amontele Lapusului spre foarte apropiata confluenta cu ceva mai modestul rau Sasar.
Un stol de peste o suta de cormorani s-au inaltat din cateva salcii batrane aflate pe malul stang, decoland spre cer cu precipitate batai de aripi, surprinzandu-ne si…ratand fotografierea lor.
Au urmat alte grupuri mai mici de cormorani, dar si stoluri sau grupuri de rate salbatice, unele zburand ca din pusca pe deasupra apelor involburate. Un starc alb s-a inaltat de dupa niste tufe, iar aripile sale au batut alene precum niste himerice aripi divine de inger.
„Dansul” starcilor cenusii
Ne-am intors spre punte, fiindca de-acum incolo ploaia s-a dovedit a fi din ce in ce mai obraznica, rece si consistenta, murandu-ne hanoracele, stropindu-ne parca-n bataie de joc obiectivele aparatelor foto.
Am avut sansa de a mai vedea perechi de cormorani, nu mai mult de doi ori patru la un loc, reintorcandu-se spre locul de hranire si innoptare de la confluenta celor doua rauri. Ratele, mai mari si greoaie sau mici dar extrem de vioaie si zburand dinspre Bozanta Mica cu precipitate batai de aripi, ne-au incantat in continuare.
Am traversat Lapusul peste punte, dupa care ne-am intors pe unde am venit la masina, atenti la uriasele balti partial prinse in gheata, alunecoase. Un mare stol zglobiu de sticleti ne-au bucurat ochii, iar mai apoi, pe o holda cu grau, au aparut vreo 6-8 starci cenusii gratiosi, uneori acestia inaltandu-se si sarind ca-ntr-un ritualic dans nuptial de cocori.
Ce pacat ca erau la circa 200 m, cerul total acoperit, ploua in draci, iar solele arate sau de-abia germinate nu ne ofereau macar minim necesarul contrast foto.
La confluenta raului Lapus cu raul Somes
Ne-am dres cu ceai fierbinte dupa care ne-am imbarcat pornind temerari (sau nebuni ?) spre cea de-a doua noastra destinatie, confluenta raului Lapus cu raul Somes din satul Merisor.
Initial, am traversat oraselul rural Tautii Magheraus apoi Busagul, apropiindu-ne de Merisor, remarcand amuzati americaneasca numerotare a strazilor si ulitelor.
Cateva variante de drumuri se orientau spre apropiatele balastiere de pe malul geografic drept al Somesului, acestea ivindu-se la stanga, imediat dupa ce am intrat in Merisor.
Ploua tot mai crunt, stergatoarele de parbriz nefacand fata volumului crescand de apa dar…aveam un ambat turistic de nezdruncinat, desi nu prea stiam pe unde sa o luam pentru a ajunge-n cel mai rapid mod la confluenta, motiv pentru care am tatonat pe ulita principala a Merisorului, inainte, inapoi.
Satul parea pustiu de-a binelea, iar sansa noastra a fost sa intalnim doua simpatice si istete fetite de pana-n 11-12 ani, care ne-au lamurit repede si corect. Urmandu-le sfatul, am luat-o spre Busag si, in dreptul unei fabricute de saltele imprejmuita cu un gard de scanduri inalt si verde, am deviat la dreapta, iesind in lunca Somesului pe un drum plin de balti mari si care conducea la o balastiera aflata la circa 300 vest de impreunarea raului Lapus cu raul Somes.
Un alt starc alb ne-a incantat alaturi de cateva stoluri de rate zburand la rasul apei sau pe deasupra umflatelor rauri. Impresionant debitul si impresia de forta nestavilibila a Somesului imediat dupa confluenta (care acum aducea aceleia a unui fluviu), inspre aval.
Ultimele cadre foto ale anului 2009
Spre N-NE-E, am vazut, prin ploaie si neguri, marginasele case ale Merisorului, iar in fundal culmile impadurite cu foioase aferente zonei Tautii Magheraus-Nistru-Ilba-Seini.
Ploua atat de tare incat cu greu am reusit sa tragem cateva foto cadre…de adio, fiind ciudat priviti de trei localnici ce au aparut acolo subit cu un autoturism occidental, naiba stie cu ce scop (dar ei se puteau intreba la fel privindu-ne pe noi, nevazand undite, plase de pescuit sau vreo flinta, nici anotimpul sau vremea nefiind propice pentru plaja si scalda).
Deplasarea spre confluenta am facut-o o vreme pe malul drept al Somesului, iar dupa aceea am dat de o zona de curand inundata si deosebit de maloasa, de-a lungul unor gramezi de balast.
Excursia noastra pe ploaia teribila nu mai era acum nici macar o sinistra gluma, ci sadomasochism de-a binelea, motiv pentru care am revenit repejor la masina imbarcandu-ne pentru a ne intoarce in Baia Mare, unde ne-am despartit urandu-ne cele traditionale si un bogat an turistic 2010.
A mai ramas asadar o singura zi din anul 2009 dar ANM anunta ploi abundente si lapovita pana in seara lui 2 ianuarie 2010, in consecinta tocmai ne-am incheiat sezonul turistic …visand optimisti la o tura turistica inaugurala pe 3 ianuarie 2010, salajana poate. Totul depinde, ca de obicei, de sanatate, disponibilitatea trupei si… capriciile meteo.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
