Ceea ce trebuia sa se intample acum cativa ani se petrece zilele acestea. Cel mai oropsit si napastuit partid din Romania a decis sa se elibereze de sub tirania nefasta a celui care l-a zamislit si care l-a adus in stare de inconstienta, foarte aproape de groapa. Cativa lideri din teritoriu au ajuns la concluzia ca trebuie sa scape urgent de figurantul paranoic, motiv pentru care s-au intalnit si l-au inlaturat, destul de statutar intr-un partid care n-a tinut niciodata seama de statut, regulamente sau decizii, ci doar de poruncile demente ale celui ce singur si-a spus „tribun”.
Sunt convins ca istoricii vor avea suficient de muncit pentru a raspunde la o intrebare aparent simpla: cum a fost posibila aparitia acestui personaj in politica postdecembrista si care a fost rolul pe care l-a jucat vreme de doua decenii. Dincolo de raspunsul dat de istorici, putem afirma ca Vadim a interpretat unul dintre cele mai murdare roluri posibile, cu consecinte dramatice pentru viitorul Romaniei. Sa incercam cateva explicatii la cele afirmate.
Cei care au pus la cale caderea regimului comunist au calculat foarte precis toate detaliile scenariului, doar intamplarea facand ca in anumite portiuni sa nu se respecte. Ei s-au gandit si la ce va urma dupa preluarea puterii de cei stabiliti, constienti fiind ca dupa cateva zile lumea se va trezi din nauceala si va incepe sa puna intrebari. Printre factorii de risc luati in calcul la loc de cinste se afla rabufnirea nationalismului romanesc, ca raspuns la actiunile sovine si iredentiste ale etnicilor maghiari. Previziunile s-au indeplinit, minoritarii unguri au facut o „revolutie” originala, maltratand, ucigand si alungand romanii din Harghita si Covasna. Au urmat evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures, denaturate masiv de presa interna antiromaneasca si cea straina, evident in defavoarea populatiei majoritare.
Fara sa ceara acordul sau sprijinul Bucurestiului, un grup de intelectuali romani a format Vatra Romaneasca, din care s-a nascut ulterior PUNR. Un nume total neinspirat, mult mai de efect era Vatra Romaneasca, dar asta e altceva. Alegerile locale si parlamentare din 1992 au confirmat ascensiunea fulminanta a formatiunii in Ardeal. In Maramures, bunaoara, PUNR avea trei parlamentari – Teodor Ardelean, Nicolae Bud si Gheorghe Branzei (dupa ce castigase si Primaria Baia Mare!) – si doi ministri – Iosif Gavril Chiuzbaian si Adrian Turicu. Lucrul acesta nu era prevazut in scenariul de care pomeneam. Un partid nationalist puternic in Ardeal nu putea fi pe placul celor care incepusera sa dezmembreze cu ravna societatea romaneasca din toate incheieturile, asa ca s-a decis dinamitarea PUNR. La inceput din interior, apoi s-a trecut la inlocuirea lui pe scena politica.
Acesta este momentul in care din jobenul prestidigitatorilor au fost scosi Corneliu Vadim Tudor si Partidul Romania Mare. Pregatirea s-a facut prin intermediul revistei Romania Mare, publicatie aparuta cu sprijinul guvernantilor si al securitatii (o parte), rolul acesteia fiind sa ocupe segmentul publicatiilor nationaliste si sa compromita orice cauza, sa coboare in derizoriu orice idee sau principiu din acest sector. Pentru ca avea in spate o adevarata armata de securisti activi sau in rezerva, acces la surse de documentare si finantare asigurata, in scurt timp revista s-a impus, provocand „decesul” publicatiilor similare. In doar cativa ani, cu sprijinul nemijlocit al mass-media, Vadim a devenit pentru foarte multa lume salvatorul natiei, singurul si autenticul reprezentant al nationalismului romanesc.
Atat de mult se temeau politicienii din Bucuresti de PUNR incat au decis sa forteze lucrurile, sugerandu-i lui Vadim sa faca cerere sa fie primit in Vatra Romaneasca. Odata ajuns acolo, putin i-ar fi trebuit sa faramiteze partidul. Omul s-a conformat si cererea a fost discutata in cadrul Consiliului National desfasurat la Targu Mures. N-a tinut figura, dupa cum marturiseste Ion Coja, unul dintre liderii Vetrei Romanesti, ardelenii l-au mirosit si au fost unanimi impotriva, pentru acelasi motiv: Vadim, prin prestatia sa publica, compromitea ideea nationala, contravenea de la conduita de onestitate si seriozitate a unui lider nationalist!
Cei care l-au creat in laboratoarele lor pot fi mandri de creatura care a reusit sa compromita pentru multa vreme ideea nationala ca doctrina si comportament civic. Pentru asta i-a atacat ca un bandit ordinar pe toti cei care apelau la doctrina nationalista, in afara cadrului stabilit de el. In timp, revista a devenit o adevarata latrina ce gazduia scandaluri penibile, atacuri la persoana cum n-au existat in presa romaneasca, iesiri paranoice, dezbracinari publice, manifestari necontrolate ale unui individ vizibil macinat de boli mentale.
Efectul a fost devastator. Oameni de buna credinta, care credeau in capacitatile acestui popor, in puterea sa de revigorare, adepti ai nationalismului autentic, s-au retras, au abandonat lupta, dupa ce s-au convins ca in tara asta nu se mai poate face nimic. Practic nu mai exista oferta electorala nationalista, partide care sa gandeasca prezentul si viitorul romanilor, formate din patrioti adevarati. O doctrina nationala promovata de oameni onorabili, cu obraz si rusine, care sa scape tara din mainile profitorilor, afaceristilor si falsilor patrioti.
Exista o speranta ce putea aparea sub diferite forme. Astazi ne-am indepartat de ea. Vadim s-a umplut de penibil si dezgust din postura de fals reprezentant al doctrinei nationale. Dupa ce s-au prins cu cine au de-a face, adeptii l-au parasit, iar PRM a devenit o simpla caricatura politica, nici acea reusita, fara reprezentare in Parlament sau la nivel de primarii.
Acum sau peste un timp, Vadim va fi obligat sa plece definitiv din partid. Habar nu am ce vor de fapt cei care au avut curajul sa se puna cu nebunul. O revigorare a actualului PRM este imposibila, orice incercare va fi sortita esecului. Vor scapa de Vadim, dar nici fara el nu vor fi niciodata ceea ce au fost, daramite mai mult decat atat. Prin 90 nu credeam ca dupa un sfert de secol de democratie va mai fi nevoie de un partid cu doctrina nationalista in Romania. Cred ca atunci m-am inselat. E nevoie de un astfel de partid, dar care sa nu semene deloc cu PRM!
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
