08 10 09 Solo
Saptamanatrecuta primisem de la Felix Sateanu invitatia de-a lua parte la 1octombrie, ora 15, la vernisajul acestei expozitii, neprevazutuldecizand insa sa-mi fie total imposibil a da pe loc curs. Dupa aceeaimi notasem zi de zi pentru ca nu cumva sa omit sa-mi rup necesarultimp pentru a lua contact cu exponatele dar sorocul veni abia azidimineta, dupa ora 9.
Asa cum mi-am dorit (fara a le doriacelasi lucru expozantilor) ma aflu in curand singur in fata usiiexpozitiei, evaluand pozitiv afisul si lecturand lista fotografilorprezenti la tabara si pe simeze ( Felix Sateanu, Daniela Stanoiu,Serban Schiau, Gheorghe Petrila, Ovidiu Grovu, Robert Kovacs).
Pentrua-mi oferi deplina intimitate si profitand de lumina zilei subtilfiltrata in sala decid sa nu recurg la iluminarea artificiala si trecla inventarierea atenta a lucrarilor.
Subit imi trece prinminte ca intr-o (foto)expozitie poti privi lucrarile prezentate in modsuperficial sau analitic, diletant sau profesionist, detasat sauincrancenat, admirativ ori condescendent, din perspectiva unui ucenicdornic (poate si vrednic) sa invete tainele meseriei sau aceea a unuiarogant, infatuat, in maniera am mai fumat eu d’astea apoi, nu doar incazul fotografiei, te poate interesa subiectul ales (propus), tehnicasi maniera surprinderii acestuia, compozitia, studiul si abilitateafolosirii luminii, stilul decupajului si-a focalizarii, aplecarea spregeneric ori detaliu. Pe langa toate acestea, in functie de educatie,pasiuni, cunoastere nemijlocita, precedentele experiente similare(ne)mijlocite, poti sa te prinzi, sau nu, daca autorul exponatelor arezonat sinergic sau divergent cu zona/subiectul.
Eu nu-mipropun insa decat sa privesc atent, deplin deschis si avid de frumos,precum orice amator, fotografiile expuse cu toate ca intr-o expozitie,in general, iti doresti ineditul, speri sa vezi un anume ceva capabilsa te surprinda macar prin noutatea ideei, subiect, maniera de redare,estetica si multe altele.
Adesea, vizitand expozitii tinand deartele vizuale, iti doresti ca lucarile prezentate sa aiba capacitatesi forta de sugestie pentru ca aflandu-te-n fata lor sa poti simti capulsezi, spunandu-ti in sine uite, la asta (nu)m-am gandit sau scrutandatent, miscat spiritual, sa incerci sa deslusesti, ori chiar sadesavarsesti, tainele exponatelor. Nu in ultimul rand speri ca oriceexpozitie (cu tematica artistica, dar nu numai) sa-ti ofere imaginea aceva ingrijit, riguros, profund si solid implicat, deplin responsabil,departe de destulele improvizatii ori facaturi (amatorist-kitchoase)din zilele noastre.
De-aceasta data tema (si unitatea)expozitiei o constituie (precum si la precedentele editii) viatacontemporana la tara, aspecte specifice surprinse in sateleMaramuresului Istoric, in speta Breb (pe simeze fiind insa expuse siimagini din Sarbi, Budesti, Calinesti, Barsana, fara a disona insa invreun fel), de la peisagistic la arhitectura rurala laica sireligioasa, preocupari legate de cultul crestin ortodox origreco-catolic, mestesuguri si ocupatii traditionale, evenimentedeosebite, precum nunta, portrete de adulti si copii etc.).
Dela primele fotografii ale Danielei Stanoiu a trebuit sa recunosc tinutade ansamblu, modul frumos si ingrijit de prezentare a intregiiexpozitii (nici nu avusesem vreo indoiala cunoscandu-l pepionul-veteran al acestei manifestari ciclice, Felix Sateanu).
DanielaStanoiu prezinta mai intai copii frumosi, bucalati, dragalasi sirumenei, imbracati asa zis traditional (dupa moda locurilor), astatradand niscaiva regie si scenografie, adica o punere-n scena. incontinuare surprinde ceva mai spontan taranci, alai de nuntasi veseli,activitati cotidiene rurale, profane sau cu tenta religioasa… darceea ce mi-a placut in mod deosebit la ea au fost doua contre-jour-uri,niste decupaje realmente sculpturale avand ca pretext arta monumentalaa lemnului.
Gheorghe Petrila surprinde secvente ale unoractivitati rustice ca de exemplu de la batoza lui Lorint din Sarbi,insa in mod exceptional atrage atentia printr-un gingas portret defetita surprins in clar-obscur, un cap de cal conturat, inramat ar fiprobabil mai corect spus, in ferestruica grajdului, in rest se pare cal-au atras si inspirat mesterii iscusiti ai prelucrarii lemnului.
SerbanSchiau pare a fi captivat de peisaj, ca si Robert Kovacs de altfel,magurile invaluite la rasarit de neguri ori nori diafani aureolati desoare, vaile cu neguri plutinde, crampeiele de sat translucidemultumita acelorasi perdele de neguri atragandu-i in mod deosebit.
RobertKovacs a folosit la randu-i pretextul activitatilor legate de batozapurtata de apa a lui Lorint din Sarbi. Ceea ce mi-a atras atentia inmod deosebit din lucrarile sale a fost imaginea de-a dreptul ireala,hieratica, a unei fetite plutind neantic parca pe ulita satului cufundal estompat.
Ovidiu Grovu ne ofera fotografia unei batrane,o excelenta oglindire a unui baietan cu clop de paie morosenesc in apatremuranda si cu splendide irizatii cromatice, frumoase detalii de oalede lut atarnate traditional in stalpul cu craci dinaintea casei.
Extraordinarami se pare si fotografia sa de detaliu a unei tinere cu poaleleridicate-n vant (decupaj inspirat, de la jumatatea coapsei in jos,generand ludic, miscare spontana si un ceva frivol-vaporos, nici dedeparte indecent sau pervers, ansamblului).
Astept surpriza siforta de impact a fotografiilor lui Felix Sateanu iar acestea mi seprezinta mai intai prin doua subiecte inspirate de magia scurgeriiapei, cu inechivoce trimiteri la fara-nceputul… fara de sfarsit,adica-ntr-un fel de maurice-ravelian bolero imagistic.
Imediat masurprinse o alta bomba ideatica, sugestiv surprinsa fotografic antitezaa copilariei vs senectute sau/si a exuberantei inconstiente vs urmeleavatarurilor vietii, totul exprimat transant dar artistic de imagineaunei fetite mergand pe ulita iar in background si (deliberat) stearsa,silueta unei garbove batrane cernite. Desi evident ingenios regizat sipus in scena, mi-a placut si portretul tinerei femei stergand praful depe vitraliile cristaline ale unei ferestruici ale unei biserici delemn.
Clopari, bucatarese varstnice si ridate invartindu-sepe langa schpor si cratitele aburinde, parand mai degraba nistezgripturoaice ori vrajitoare din basmele copilariei in acele penumbre,un extraordinar mester impletitor din cosuri de nuiele, imbracat cu ocamese traditionala (si acesta cam regizat pentru a fi tras in chip),un deliberat difuz portret de preot in sutana, cu lumanarea clara siarzanda in prim plan, sugerand inconfundabil forta luminii (sacre)asupra omului, bocetul disperat si sfasietor al unei femei, trimitandprin forta expresiva la personajele tragediilor antice, constituie totatatea inspirate subiecte pentru experimentatul, si indelung scolitulsi tarsitul prin festivaluri, evenimente expozitionale si concursuri(nu putine castigate) Felix Sateanu.
In expozitie abundaimagini (frumoase, comune tuturor autorilor) specifice arieiinvestigate, de la atelaje trase de cai sau bivoli la binestiutele,pitoresc specificele dealuri cu ogoare terasate generand ritm sicromatica picturala, cocoane si coconi de moroseni, batrane si batrani,gospodarii rustice, femei intorcandu-se de la lautul hainelor, in uneledintre ele surprinzandu-se subtil dinamica gesturilor, dar ceea ce mi-aluat fata cu adevarat a fost pana la urma o fotografie sobra a luiFelix Sateanu prezentand silueta unui Christ aflat sub crucea martiricaa ferestrei unei biserici. Extraordinara imaginea! Teribila, deinvidiat chiar de catre un celebru Martin Scorsese, ideea demna de-a fifost montata in celebra sa Ultima ispita a lui Iisus, dar sa ma explic.
Cadrul general este unul nu doar sobru ci realmente bacovian,tenebros, iar gravitatea rezida din putinatatea luminii si culoareabrun intunecata a canatului de lemn a ferestrei si a crucii oblicprofilate sub care intrevedem silueta intr-un fel saltanda, poatedansand grotesc daca nu tocmai desantat, histrionic, aratandu-si lumiiintregi fantastica si nesperata bucurie a invierii si a vietii.
Asaceva-ti poti imagina doar citindu-l pe N. Kazantzakis in Hristosrastignit a doua oara sau vizionand anterior amintitul film al luiMartin Scorsese (cu Willem Dafoe in rolul principal). Betia sacra avietii s-ar putea numi acea fotografie insa numai Felix Sateanu poatesti cu adevarat ce si cum a vazut si-a intregit prin imaginativ,focalizand mai mult decat inspirat pe acel cu totul particular subiect.
Cepacat ar fi fost sa ratez acest eveniment, cel putin prin catevafotografii oferind privitorului un cert regal imagistic, imi spunplecand si incuind dupa mine usa (in lipsa altor curiosi).
Marepacat ca astfel de demersuri artistice, demne de orice spatiuexpozitional de la noi sau de-aiurea, lasa indiferent majoritateapublicului baimarean (si maramuresean).
Lucarile vor fi ridicateprobabil luni 12 octombrie (la 13 octombrie urmand a fi vernisata acoloexpozitia personala de fotografie a lui Victor Mihalca), prin urmarecei dornici mai au pana atunci o sansa de fericita preumblare princotloanele frumosului fotografic maramuresean.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
