FOTOETNOGRAFICA – Tablouri dintr-o expozitie… si patru viziuni din Tara Lapusului

Detest aglomerarile festiviste, discursuri triumfaliste lansate (adesea) intr-o perversa si chiar agramata limba de lemn, saluturile mimate din spanceana si zambete convetionale care insotesc de multe ori vreun act cultural. Uneori, merita indurate. Asa s-a intamplat la vernisajul expozitiei ”Fotoetnografica”, care a avut loc la Biblioteca Judeteana Baia Mare in cursul zilei de joi, 20 noiembrie, cu lucrari realizate de Andreea Vanea, Dan Dinu, Dorel Gaina si Felician Sateanu, participanti la Tabara de fotografie organizata de Centrul de Creatie (CJCPCT) Maramures in Tara Lapusului. 

Felician sau Felix Sateanu, fotograf-cineast maramuresan reputat, cu o suita de premii obtinute cu ocazia prezentarii filmelor sale inspirate si dedicate datinilor si traditiilor etnografice autentice; prof.univ. Dorel Gaina de la Universitatea Babes-Bolyai Cluj Napoca – Facultatea de Arte Vizuale, sectia Fotografie; Dan Dinu, un tanar fotograf brasovean si studenta Andrea Vanea de la Facultatea de Arte Vizuale din Cluj Napoca – sectia Fotografie si-au expus lucrarile realizate printre lapuseni.

Am ajuns primul si, pentru o vreme, am putut sa ma bucur de unul singur de fotografiile din Tara Lapusului, zona etnografica explorata imagistic de catre cei patru autori pe la mijlocul lunii octombrie.

Ma rugam Celui de Sus ca autorii si invitatii lor sa intarzie cat mai mult, ca sa imi pot prelungi egoista beatitudine in fata lucrarilor. M-a frapat ”unitatea” indiscutabila a expozitiei. Omul sec. XXI din Tara Lapusului, prins in obiectiv la muncile campului ori in casa saracacioasa dar… de basm sau in sacrul spatiu al bisericii ocrotind intre truditele palme palpairea divina a unei lumanari. Impins, poate de Necuratul, m-am intrebat atunci ce anume-i particularizeaza pe autori. Ca sa gasesc raspunsul la intrebare am revenit intr-o a doua trecere, mai analitic-comparativa, prin fata fotografiilor, discret si ingrijit inramate, iar stilurile personale ale autorilor au fost mai usor de patruns.

Spre deosebire de Felix Sateanu, care cunoste profund zona, locurile, obiceiurile, datinile laice si religioase din arhaica Tara a Lapusului, stiind cu alte cuvinte unde si in ce fel sa-si caute, si-apoi sa-si surprinda subiectele – conferindu-le uneori o aura de pamanteana sacralitate, ceilalti autori au fost luati oarecum prin surprindere de lucrurile din jur, iar uneori parca au simtit uneori nevoia sa recurga la mici puneri in scena: regizarea unor subiecte, atitudini.

Am deslusit interesul lui Felix Sateanu pentru o anume sobra monumentalitate, cu trimiteri spre sacru, reveland subtil incredibila facilitate de comunicare (ne)pamanteana a locuitorilor din satele lapusene si din restul Maramuresului, dar cu un bun simt si frica de Dumnezeu.

Sala s-a animat treptat si am simtit brusc cum magia dispare, pentru ca, firesc, trebuia sa fac loc si altora. Nu mai puteam recurge la acel inainte-inapoi pentru o scrutare de detaliu alternand imediat cu una de ansamblu. Procedura uzuala vernisarii, cu speach-urile de regula excesiv de elogioase, au inceput, iar eu m-am ”fofilat” pentru un scurt dialog tehnic cu fotografii Silviu Ghetie, Ghita Porumb si Tamas Hajdu, presarat cu unele accente inerent acide, dar care mi-a relevat ca sfera de preocupare a fiecarui poate sa difere extrem de mult de la privitor, la privitor.

O vreme m-am retras pe hol, cugetand (inutil) la putinatatea baimarenilor curiosi sa participe la un astfel de eveniment, iar in minte mi-au reverberat acordurile de pian ale celebrei lucrari concertistice a lui Modest Musorgski ”Tablouri dintr-o expozitie”, atat in varianta orchestrata de Maurice Ravel, cat si in cea contemporana interpretata de grupul englez Emerson, Lake & Palmer – ”Pictures At An Exhibition”.

Stiam ca am sa ma intorc si speram ca, la prima ocazie a reluarii interesatei mele preumblari prin fata tablorilor, sa am abilitatea si sansa de-a descopri numeroase alte subtilitati tehnico-fotografic-artistice din expozitia ”Fotoetnografica”.

Au trecut mai bine de trei zile pana la revenirea mea. Am luat-o, temeinic, pe autori, incepand cu Felix Sateanu si de la o fotografie radiind de o sacra monumentalitate si care prezinta cateva femei in ”tintirim”, apoi am trecut la cateva lucrari legate de ”managementul” fanului si-al otavii, manatul ciurdei de vite in amurg si-n final, ceva frizand dumnezeirea, o ”bunicuta” bonoma alaturi de cocutii impletiti si abia scosi din spuza cuptorului (ce pacat ca deocamdata arta imaginii nu poate imortaliza izurile ravasitoare precum …Parfumul lui Patrick Suskind).

Habar n-am de ce cam aceleasi subiecte surprinse de catre prof.univ. Dorel Gaina mi s-au parut cateodata mai putin expresive, mai seci si poate mai putin plastice. Am admirat, pe rand, o frumoasa lucrare in alb-negru, taranca cu fundal de fresce bisericesti multiseculare, un taran lapusan ivindu-se de sub ghirlandele aurii ale vitei de vie dintr-un traditional lugoj, o fatada dranitata in centrul careia se decupa fereastra-triptic cu geamurile decorate cu cipca ingusta, o poarta de sura stupid ornamentata cu capace argintii de la jantele autoturismelor, un car cu vaci injugate, un portret de taranca la fereastra… Cred ca in cazul prof.univ. Dorel Gaina de admirat era in primul rand spiritul sau extrem de acut de observare si surprindere a ineditului, sa zicem intr-o maniera autentic foto-reportericeasca.

Dan Dinu a avut portrete reusite de tarani si taranci, de regula de varsta a treia, sau cu ciobani tineri cu capre (in acest caz punerea in scena a ciobanului expirand prelung vaporii condensati cu fumul de tigara a parut flagranta si… inutila). Mi-a placut in mod deosebit o casuta saracacioasa cu acareturi pe masura si-un arbore solitar, femei pe margine ulitei, sterguri la uscat, cu un accent deosebit pe cartea veche de rugaciuni pusa pe grinda mancata de carii. Nu la fel de mult mi-a placut compozitia cu bisericile de lemn din Rogoz sau femeile rugandu-se-n biserica, in aceasta lucrare intrevazand o alta regie a autorului. In schimb, am apreciat perspectiva adoptata la redarea interiorului unei biserici de lemn, enoriasi – bolta – altar – preot unde parca ar fi utilizat un obiectiv cuprinzator-deformant ”fish eye”. Mi-au mai placut batrana cu bostan, portret de taran mancand dintr-un mar taiat cu brisca si batranul cu un cal murg.

Studenta-fotograf Andreea Vanea, cea mai putin experimentata dar cu cert fler fotografic si simt artistic, are o lucrare exceptionala, realizata in sepia, cu tanara taranca incarcand fanul in car, dar si altele cu un straf cu barbat si femeie pe ulita satului, invaluiti de neguri sau cu un taran alungit pe patul cu perini de zestre citind o scrisoare… Am trecut, rand pe rand, de la femeie potrivindu-si naframa, la o frumoasa lucrare cu taranca ravasind cu furca otava luata de briza, dar si la o alta pe capra, invaluita in neguri. Am remarcat si o inscenare nelipsita de sculpturala monumentalitate: cal naravas gata sa cabreze cu toata opozitia stapanului, dar si un portret de batran umfland cu pompa roata strafului sau un taran spargand hatru o nuca, cu dosul palmei, pe o cruce din cimitir.

Fara doar si poate, parcurgand atent toate lucrarile prezentate in cadrul expozitiei, poti sa incropesti un realist, dar si artistic crampei de sat lapusan din debutul sec. XXI. Pentru excesiv pasionatii de fotografie, adica pentru cei dispusi sa sape mult mai profund pe marginea subiectelor, acest eveniment, cu siguranta, reprezinta un excelent prilej de cautare, comparatie, studiu si… invatare.

Recomandabil, nu doar in cazul acestui eveniment expozitional, e sa… comiti personal pasul intru nemijlocita evaluare si, macar uneori, sa-ti exprimi bucuros sincera admiratie. Mergi si vezi…vorba lui Florin Andreescu. Sigur merita!
Sursa: Lucian Petru Goja