Programul evenimentelor culturale românești la New York a debutat în preajma Zilei Naționale cu o expoziție de fotografie semnată de Sorin Onișor, care prezintă, într-o suită de imagini pline de expresivitate, supraviețuirea miraculoasă a culturii tradiționale românești, cu ierni magice, obiceiuri imemoriale și neprețuite comori folclorice.
Un veritabil document vizual al unei lumi încă ancorate în credințe, datini și obiceiuri de altădată, pe care viața modernă nu a distrus-o cu totul, expoziția, intitulată „Poveşti de iarnă: Oameni, obiceiuri și tradiţii învăluite în mit”, evocă mai ales frumoasele ritualuri ale sărbătorilor de iarnă în satele din Maramureş și va putea fi admirată toată luna decembrie în Galeria „Brâncuşi” a ICR New York.
Un eveniment special, organizat cu ocazia expunerii acestor impresionante fotografii, va avea loc vineri, 16 decembrie, la sediul ICR New York, unde publicul american și româno-american e invitat să descopere sau să retrăiască magia tradițiilor românești nu doar prin imagine, ci și prin intermediul colindelor și bucatelor asociate sărbătorilor de iarnă.
Sorin Onişor, supranumit „fotograful satelor”, este autorul unui excepțional portofoliu de fotografie peisagistică și documentară, fiind recunoscut drept maestrul incontestabil al fotografiei etnografice în România. Este deținătorul a numeroase premii, printre care „Fotograful anului” la Salonul AAFR din 2010, fiind și membru-fondator și vicepreședinte al grupului fotografic „F5,6” din Timișoara. Observator perspicace al vieții rurale, definită de ritualuri și obiceiuri străvechi, din ce în ce mai abandonată sub asaltul modernității, Onișor este autorul unei superbe descrieri vizuale a personajelor, gesturilor și peisajelor unei lumi în curs de dispariție.
Pentru Sorin Onișor, satul românesc înseamnă aproape totul, pentru că acolo a crescut până la vârsta de 14 ani, în satul Ghilad din Banat, aproape de Timişoara. O spune chiar el: „Acolo m-am hrănit cu tot ce putea oferi satul românesc unui copil, unui adolescent: lucruri și ritmuri simple, dar atât de pline de savoare. Îmi amintesc că am trăit totul cu maximă intensitate, cu nepăsarea acelei vârste, fără nimeni și nimic care să ne distragă atenția. Viața părea un joc. Totul avea un sens aparte, lucrurile aveau substanță și totul era un adevărat ritual făcut cu maximă seriozitate și experiență.”