Mihaela Babici Sfara Tours Baia Mare
M-am gandit mult cum sa incep povestea experientei deosebite pe care am trait-o acum cateva saptamani, cand, printr-un concurs de imprejurari (care s-au dovedit in cele din urma a fi foarte fericite) si impinsa de la spate am ajuns in … Iordania. Inainte de a pleca si nestiind mare lucru despre acesta tara, am zis “Iar la arabi?”. Fusesem in Tunisia, Egipt, Emiratele Arabe Unite si mi-as fi dorit in Europa anul acesta. Dar sa revenim…
Iordania te impresioneaza profund si te surprinde aproape la fiecare pas. Incantatoare si contrastanta, aceste meleaguri au captivat atentia calatorilor inca din antichitate si continua sa o faca si azi, chiar daca acum putem spune ca este adaptata la modernismul zilelor in care traim.
Am ajuns in Amman, capital Iordaniei, cu o cursa directa Bucuresti – Amman, cu aterizare pe la ora 3 dimineata. Desi nu este o ora la care simturile sunt “treze” in totalitate, primul conctact cu Iordania, aeroportul Amman genereaza prima surpriza: un aeroport foarte modern si foarte mare, senzatia de marime fiind data probabil se de faptul ca era foarte putin aglomerat la acea ora. Culoare lungi cu mocheta pe jos, mocheta care arata impecabil de parca nu demult ar fi montat-o si de parca nu ar calca-o in picioare mii de pasageri zilnic, ne conduc in cele din urma spre sala in care ne luam bagajele (vreau sa spun ca acestea deja se invarteau pe banda in asteptarea noastra) si unde ne asteptau de asemenea si reprezentatii agentiei locale (Jordan Experience) si Adel Madahin, cel care avea sa fie ghidul nostru pe intreaga perioada pe care am petrecut-o in Iordania.
Sa va povestesc despre formalitatile de viza in Iordania: viza de intrare in tara pentru cetatenii de toate nationalitatile este de 20 JD (Jordanian Dinar), aproximativ 30 dolari americani si poate fi obtinuta cu usurinta din orice aeroport. Viza pentru intrari multiple costa 60 JD, circa 85 dolari si se obtine in prealabil de la ambasade sau consulate. Grupurile mai mari de cinci persoane care vin in Iordania printr-un tour-operator iordanian sunt scutiti de plata vizei. In cazul meu, fiind parte a unui grup de aproximativ 40 persoane, am dat pasaportul reprezentantului local care s-a ocupat de toate formalitatile si care ni le-a adus stampilate cu viza de intrare direct la hotelul unde eram cazati. Totul s-a derulat extrem de repede si fara niciun efort din partea noastra. Recunosc ca am avut o strangere de inima cand am lasat pasaportul la o persoana necunoscuta, ne-am imbarcat in autocar si am plecat fara act catre hotel, dar am inteles ulterior ca totul era in favoarea noastra si ca aceasta este procedura standard.
Dimineata ma asteptam sa fiu trezita de minaretele din care se face chemarea la rugaciune. Ori oboseala drumului a fost prea mare, ori era bine izolat fonic hotelul, pentru ca eu nu am auzit nimic decat traficul de dimineata (principalul mijloc de transport este masina, metroul sau tramvaiul lipsind cu desavarsire). Strazile se ingusteaza in unele cartiere asa de tare incat mijloacele de transport in comun sunt de fapt masini mici (taxiuri albe), intrucat autobuze sau minibuze nu pot patrunde. Despre Amman am sa va povestec insa mai multe intr-un alt episod.
Acum trebuie neaparat sa va fac cunostinta cu Adel Mahadin, ghidul nostru – sursa inepuizabila de informatii, care oferea instant raspuns la orice intrebare, uneori inainte chiar de a apuca sa deschizi gura…
Adel este iordanian la origine, dar a venit in Romania pentru a urmaa facultatea de Medicina (pe care n-a terminat-o din motive financiare) dar a ramas aici… 27 ani. A trait la Craiova, s-a casatorit cu o olteanca cu care are doi copii deja mari, iubeste cu frenezie Universitatea Craiova si FC Barcelona. Acum 5 ani a divortat si s-a reintors in Iordania. Unul dintre numerosii sai cumnati, vazand ca vorbeste atat de mult si ca este foarte sociabil, i-a sugerat sa faca cursul de ghid de turism… Asa ca uite-l pe olteanu’ nostru absolvind cusurile de ghid in Iordania si devenind unul dintre cei cinci ghizi pe limba romana existenti in acest moment aici. Vorbeste limba romana foarte coerent cu accente oltenesti si are abilitatea de a te ”introduce” in ceea ce inseamna Iordania ca o poveste presarata cu glume, fara sa te oboseasca cu date istorice sau prea multi termeni tehnici.
Iordania, oficial denumita Regatul Hasemit al Iordaniei, isi trage numele de la raul Iordan, care la randul sau vine din Or (groapa) si Dan (unul din cei 12 fii ai lui Iacov din Geneza), adica tara lui Dan cel care a primit “groapa” – zona cunoscuta azi sub denumirea de Marea Moarta (peste 400 m sub nivelul marii). “Hasemit” provine din “hasem” – era porecla bunicului Regelui Abdulah al II-lea, actualul rege al Iordaniei si insemna “cel care imparte carne gratuit”.
Povestea spune ca acesta umbla prin tara si impartea carne saracilor, carnea fiind considerat cel mai consistent aliment, motiv pentru care era foarte iubit si stimat de popor. Fiul lui, Hussein Bin Talal, este considerat intemeitorul Iordaniei moderne, a carui gandire a fost preluata si de actualul suveran, Abdulah. Abdullah a devenit rege pe 7 februarie 1999 inainte de moartea tatalui sau, Regele Hussein. Hussein il numise Print Mostenitor cu foarte putin timp inainte, pe 24 ianuarie 1999. Mama lui Abdullah, Printesa Muna al-Hussein, este de origine britanica, iar acesta nu era vazut ca avand suficienta legitimitate pentru a accede la tron. Regele Hussein, internat la o clinica in SUA (cancer) si stiind ca nu va mai trai mult, s-a intors in Iordania si a schimbat Constitutia astfel incat fiul sau sa ii poata succede la tron, inlocuindu-si propriul sau frate, Printul Hassan al Iordaniei, care ocupa aceasta functie de multi ani. Nu a fost o decizie populara, dar pentru a mai diminua impactul, regale Abdulah s-a casatorit cu Rania Al-Yassin, acum Regina Rania al Adbullah, originara din Palestina, care se remarca prin munca ei filantropica.
Iordania este o tara saraca, care spre deosebire de vecinii ei nu are resurse de petrol. Acesta este si motivul pentru care in Iordania nu sunt conflicte armate ci dimpotriva este un loc de refugiu pentru toata populatia zonei. Cifrele o demonstreaza insa cel mai bine: populatia Iordaniei este de 6.5 milioane, la care se adauga aproape 5 milioane de refugiati!! Dintre acestia, 3.5 milioane traiesc in Amman, plus inca 2 milioane care traiesc in imprejurimi, dar intra si ies zilnic din capitala.
Iordanienii vor spune despre ei ca sunt oameni simpli, saraci si darnici. Periodic fac pachete cu mancare si haine pe care le lasa la usa familiilor sarace, fara a astepta de la acestea multumiri sau recunostinta. Se pare ca exista o lege prin care 1.5% din toate veniturile care nu sunt utilizate timp de doi ani trebuie donate catre familiile nevoiase. De asemenea, la Curtea Regala exista un birou deschis 8 ore/zi, cu un buget/zi de 1 milion de dinari iordanieni, destinat persoanelor care solicita ajutor din motive obiective. Dar, zice ghidul nostru, iordanianul este un om mandru si prefera sa se descurce cu ce are sau sa suporte lipsurile decat sa ceara de pomana… Asa ca cei de la biroul regal nu prea au treaba. Ma intreb cat de lunga ar fi coada la un astfel de birou in Romania…
In Iordania nu se impoziteaza veniturile obtinute din micile afaceri. Se considera ca din aceste venituri se intretin familiile micilor intreprinzatori. Si cum in majoritatea tarilor musulmane familiile sunt numeroase, sunt si greu de intretinut. Veniturile Iordaniei sunt: 25% din turism, 20% din minereurile de fosfat si potasiu, 5% din impozite dar sunt platite numai de catre marile firme care opereaza in turism, 50% din donatii ale tarilor care au diverse interese in zona (SUA, Irak etc…)
Transportul este asigurat aproape in intregime de masini mici, motiv pentru care infrastructura rutiera este una foarte buna. Autostrada Desertului leaga Aqaba de Amman si apoi se intinde pana la graniteaa Siriei avand o lungime de circa 420 km (a fost construita de Irak in interval de aproximativ un an).
In Iordania nu exista cai ferate pentru transportul de calatori. Se mai foloseste doar o mica parte din celebra cale ferata a Hejazului, construita de otomani pentru a lega Istanbulul de Mecca, atacata si distrusa partial de Lawrence si emirii Faisal si Abdullah in timpul primului razboi mondial, astazi fiind utilizata doar pentru transportul fosfatului din desert pana la portul Aqaba.
Statul Iordanian si regele Abdulah se bazeaza pe 3 elemente:
• Siguranta nationala: in Iordania nu se fura, nu se produc abuzuri sau infractiuni majore. Chiar daca astfel de situatii se mai intampla, acestea sunt foarte aspru pedepsite. Turistii veniti in Iordania beneficiaza de protectie 24/24, 7/7 asigurata de catre politia turistica. Acestia sunt prezenti in numar foarte mare la toate obiectivele turistice, asa incat orice incident ce ar putea implica turistii sa fie evitat. Localnicii nu au voie sa abordeze turistii sub niciun motiv. Asa ca aici nu va veti lovi tot timpul de vanzatori de suveniruri care sa va scoata din sarite.
• Invatamantul: invatamantul de 8 clase este obligatoriu si gratuit. Parintii care nu isi trimit copii la scoala pot fi pedepsiti. Aceasta este o forma prin care se incearca ridicarea nivelului de trai al populatiei, bazata pe ideea conform careia orice copil daca invata porneste cu sanse mai mari in viata. Statul aloca anual minim 5% din PIB invatamantului si probabil asa se explica de ce rata alfabetizarii a crescut dupa 1980 de la 60 la 91%…
• Serviciile medicale sunt de inalta calitate si gratuite. Acestea sunt decontate 100%, astfel: facturile de la spitale sau de la farmacii sunt decontate la locul de munca integral la urmatorul salariu. Daca bolnavul nu este angajat, atunci facturile sale sunt decontate de Curtea Regala.
Majoritatea muncilor sunt desfasurate de barbati. Cu toate acestea, femeile au acces nerestrictionat in orice domeniu de activitate cu doua exceptii: salubritate si ospatarie. Niciodata nu vei vedea o iordanianca lucrand in aceste doua domenii. Si totusi rata somajului este de peste 12%.
Desi tara este acoperita mai bine de trei sferturi de desert (4% din suprafata tarii este teren arabil si 8% pasuni), agricultura ocupa un rol extrem de important. Peste 20% din populatie lucreaza in acest domeniu. Oarecum paradoxal, in Iordania se mananca foarte bine, fructele sunt foarte zemoase si dulci si mai ieftine decat in Romania. De la nicio masa nu lipseste lipia, humusul, tahini, numeroase salate din legume. La pranz vei gasi aproape cu siguranta o supa de linte sau de arpacas. Mancarea traditionala a Iordaniei este Mensaf, o reteta beduina consistenta, interesanta si desigur foarte gustoasa care are la baza carne de oaie cu os, orez si iaurt gros de capra. Nu trebuie ratat “lemon mint”, un suc de lamaie cu menta, foarte racoritor sau un suc de rodie, stors din fruct in fata ta.
Sa va povestesc cate ceva despre obiceiurile si traditiile iordaniene:
Conceptul despre casatorie este “prin casatorie barbatul isi completeaza religia”. In trecut parintii negociau si stabileau casatoriile, fara ca mirii sa se cunoasca macar dinainte. In zilele noastre se cunosc dinainte, dar au voie sa discute. Dupa ce se decid sa se casatoreasca, viitorul mire isi anunta in primul rand mama, apoi surorile si apoi celelalte femei din familie. Ceremonialul de nunta cuprinde 3 vizite obligatorii:
 |
 |
 |
 |
1. Mama din partea baiatului impreuna cu 10-15 femei din familie merg la casa fetei sa o cunoasca. De ce merg doar femeile? Simplu, doar acestea au voie sa vada fata fara acea haina neagra care, in mod traditional, acopera tot corpul si capul fetei . Femeile urmeaza sa isi faca o parere depre viitoarea nora si sa o recomande sau nu baiatului pentru continuarea “procedurilor”.
2. Tatal baiatului, sau un reprezentant de sex masculin al acestuia, suna la tatal fetei si il invita la o cafea. Barbatii familiei de data aceasta (aproximativ 50…) onoreaza invitatia la cafea. Daca fata nu este de acord cu baiatul atunci reprezentantul acesteia zice: “Beti-va cafeaua, dar nu aveti nicio sansa”. Daca fata este de acord atunci reprezentantul acesteia zice: “Beti-va cafeaua si da-ti-ne un timp de gandire de circa 2 saptamani sa ne interesam de baiat si apoi mai poftiti pe la noi”. Dupa cateva zile suna reprezentantul baiatului si stabileste a treia intalnire.
3. La a treia vizita merg toate neamurile, acceptul de casatorie al tinerilor fiind deja stabilit. Toate cheltuielile legate de nunta sunt suportate de mire si nunta poate sa dureze pana la 7 zile. Va dati seama la ce sume se poate ajunge! Baiatul poate sa se imprumute de la banci pentru a suporta aceste cheltuieli, la cele mai mici niveluri de dobanda. Un asa scop nobil merita orice sacrificiu, nu-i asa? Tot mirele este cel care trebuie sa ii dea miresei circa 2.000-3.500 de dinari in vederea pregatirilor pentru nunta. Viitoarea sotie merge la magazine si comanda toate bunurile pe care si le doreste in casa, iar viitorul sot merge ulterior si plateste facturile. Toate bunurile care se cumpara, inclusiv casa sau masina, toate sunt trecute pe numele fetei. Tatal fetei primeste simbolic 1 dinar pentru ca ii da fata de sotie.
In caz de divort, daca sotul o cere, trebuie sa platesca sotiei 20.000 dinari si toate bunurile cumparate cu prilejul casatoriei. Daca fata este cea care cere divortul, atunci ea trebuie sa restituie sotului absolut toate cheltuielile de casatorie, acesta fiind si motivul pentru care aceste cheltuieli sunt mentionate in certificatul de casatorie. Singura exceptie de la aceasta regula este divortul din motive de sterilitate. Daca sotia nu face copii, atunci barbatul are dreptul la a 2-a, a 3-a si maxim a 4-a sotie, dar cu conditia obligatorie ca sotiile anterioare sa fie de acord cu noua sotie. In plus, toate sotiile trebuie tratate egal atat din punct de vedere finaciar cat si al timplului petrecut cu fiecare dintre ele.
Obiceiul de inmormantare: conform Coranului, inmormantarea ar trebui sa aiba loc in aceeasi zi cu decesul, dar intrucat se pare ca s-au gasit dovezi conform carora unele persone au fost declarate decedate gresit, in prezent inmormantarea se face dupa minim 24 ore. Persoana decedata este asezata pe partea dreapta, cu fata spre Mecca, si picioarele spre est. Nu se fac pomeni la inmormantari. Aceasta pentru ca, in mod normal, de pomeni ar trebui sa se ocupe familia, dar, vorba iordanienilor: “V-ar conveni sa mancati mancarea sarata cu lacrimile familiei?”.
In episoadele viitoare am sa va povestesc despre Amman, Petra, Wadi Rum si multe altele. Pana atunci, numai bine!
Iar daca doriti sa aveti informatii concrete despre plecari si preturi va stam cu placere la dispozitie in oricare din sediile noastre din Baia Mare: George Cosbuc nr. 12, tel. 0262-206222, Gold Plaza, tel. 0262-420002 si la Auchan, tel. 0262-250065 sau sa ne scrieti pe adresa de e-mail: turism@biletedeavion.info
Articol preluat de pe blogul de calatorii SaCalatorim.ro
Sursa: Advertorial
– Servicii de creare site web
