Ziua a 8-a (ultima) – 17 august 2008
Plecam din Borsa Fantana spre Pasul Prislop unde vom asista la Festivalul Interjudetean Hora la Prislop. Facem un scurt popas la Muzeul Tarancii Romane din Dragomiresti pe urma ne indreptam spre Valea Cosaului unde vom lua parte la o nunta traditionala in Sarbi.
Nunta pe Valea Cosaului (tinere din alaiul miresei) – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
In cursul noptii cad cativa picuri de ploaie. Dimineata e inorata.
Plecam de la Pensiunea Timis Stefan si Maria si imediat dupa micul dejun lasam in urma Borsa Fantana luand-o-n sus pe DN 18 pentru a ajunge-n Pasul Prislop.
Deschiderea Festivalului Interjudetean Hora la Prislop, initiat de catre prof. Nicoara Timis din Borsa si aflat acum la cea de-a 40-a aniversare, este programata pentru ora 12.
Suim fara graba pe (de foarte multa vreme) asfaltul desfundat si hartopos al DN 18, stropii ploii, dar mai ales coplesitoarele neguri ce ineaca orizontul isi fac simtita prezenta.
Suntem frustrati prin urmare de superbele proiectii spre Muntii Maramuresului (varful Cearcanu, Podu Cearcanului, Piciorul Caprei si Toroioaga).
De-abia vedem valea Viseutului, cursul apropiat dinspre obarsii, si-apoi, dincolo de acesta, multumita vastei si barbarei defrisari prislopene de imediat dupa 1990, apropiatul varf Stiol, indaratul acestuia vag-neguroasele varful Gargalau, Musceta, Podul Cailor, Cimpoies, Paltinu.
La un moment dat, printr-o efemera si restransa bresa a nebuloaselor intunecate, se iveste varful Puzdre iar la nord de acesta varful Piatra Alba si Pietrosul Rodnei.
Oprim suind meandrele gaunosului carosabil, impresionati de sinistra picturalitate a putin ramasilor in picioare molizi nesecerati de drujbe, acum invaluiti de misterioasele perdele translande de neguri.
Imediat dupa ora 10,30 ajungem in Pasul Prislop (1431 m altitudine) invadat deja de autoturismele parcate care pe unde, incepand din apropierea bisericii neterminatei manastiri (cu arhitectura moldava si turlele in curs de acoperire cu tabla de cupru) in care se slujeste slujba de duminica, apoi de-o parte si alta a DN 18, spre Maramures dar si spre Suceava.
Drumul pastoral si pietros ce suie din Pasul Prislop catre Fantana Stanchii (circa 12 km pana la cabana turistica cu acelasi nume) s-a transformat din zori, posibil de cu seara-nainte, intr-o simetrica insiruire de tarabe debordand de artizanat, gratare pentru friptane si mititei, bodegi ambulante si corturi cu mese si banci pentru amatorii de bere alaturi de o indescriptibila oferta de kitschosenii, de la cele ecumenic-monahale, extrem de frecvente cu lantisoare, salambaiati Christi de pleu, cruciulite, icoane si tablouri, care mai de care mai lacrimos-execrabile, la cele pentru asa-zisele suveniruri, jucarii, obiecte decorative sau gospodaresti. Ieftin si prost, musai oferit scump pare a constitui nota comuna a acestei grandioase facaturi cu un nostalgic, si pentru unul ca mine de neinteles, iz proletar-comunist.
De-abia poti gasi un culoar in acea harababura pentru a te strecura prin tot mai asaltanta multime din care nu lipsesc cersetorii, sutii rromi si dubiosii drojdieri.
Niciunde, deocamdata, artistii ce fac parte din asteptatele de multime ansambluri maramuresene, sucevene si nasaudene.
Niciunde parca organizatorii. Niciunde si cei meniti sa asigure sonorizarea, desi ora anuntata pentru debutul festivalului se apropia vertiginos. De aia-s romanii romani, nu nemti ori japonezi!
Pentru foarte scurta vreme cerul plumburiu se sparge lasand vederii (extrem de putinilor interesati probabil de asta) Muntii Rodnei (minunata panorama a crestetului), de la maretul Pietros Mare catre Puzdre, Anies, relativ apropiatul Gargalau, apoi spre Tarnita lui Putredu, Coasta Neteda, Tomnatecu II si recurbata gheara, similara alpinului varful Eiger, a Inaului (2179 m).
Intr-un plan ceva mai apropiat varful Tomnatec I (1943 m) si Tomnatecu III ce-si spala un picior defrisat la ras in Bistrita Aurie (mal geografic drept).
La dreapta lor valea Tomnatecului afluind vaii Putredului si mai apoi Barjabei si Bistritei Aurii, acompaniind pe urma inspre Sesuri–Carlibaba–Iacobeni DN 18.
La un moment dat se iveste chiar si o geana mincinoasa de soare care aduce cu sine nelipsita zapuseala.
E trecut de amiaza si nici vorba ca spectacolul asteptat de miile de gura casca asezati direct pe pajistea Prislopului, printre fostele amenajari genistice ale Primului Razboi Mondial, acum inierbate, sa inceapa.
Spontan, se declanseaza bine-stiutele aplauze menite sa alerteze si grabeasca organizatorii.
Pentru unii ca noi intarzierea reprezinta o nesperata sansa, aceea de-a admira si nemuri foto-video superbii copii, baieti si fetite talentate facand dintr-un grup folcloric scolar din Borsa. Redescoperim aici imacularea vaporoasa si broderia migalos-gingasa a camesilor, bogatia si coloritul viu al fustelor si zgardanelor, moliciunea ciorapilor albi de lana protejand picioarele agile incaltate-n opincute din piele de porc, cu nojite subtiri ingurgoiate din acelasi material.
Mai apoi apar instrumentistii adulti, dansatori, organizatori precipitati de iminenta sosire a oficialitatilor.
Se rezolva-ntr-un tarziu, cu nelipsitele hibe, spinoasa problema a sonorizarii apoi, invitati de faimosul dascal, parintele festivalului, Timis Nicoara, iau poticianist-caragielesco-farfuridic cuvantul oficialii, care mai de care mai pompos-emfatic-ipocrit, promitand pentru urmatoarea editie cete de cate 200 de calareti ce-aveau sa suie-n pas de defilare, concomitent, dinspre Bucovina, meleagurile nasaudene si stravechiul Maramures pentru a-si da mana acolo sus, pe crestetul chelios al Prislopului.
Auditoriul puncteaza hatru si bascalios toate acele alocutiuni promise a fi deosebit de scurte, previzibil derapate insa in onctuos-penibile si gaunoase tirade, de catre mai nimeni bagate-n seama. Trebuie sa admita ca, de fapt, ignorarea public-autoritati era una funciar reciproca dar, pare-se, malefic indispensabila.
Un grup de tulnicari da in cele din urma semnalul inceperii grandiosului act etno-folcloric-cultural si-n primul rand larg picnicaresc, grav melodioasele sunete sunt grabnic inghitite de multimea spectatorilor agitati si dornici sa-si gaseasca o cat mai buna perpectiva spre scena bogat impodobita cu cetina de molid si panglici, profilata spre sud-est pe liziera molidisului (folosit drept eco-buda, in lipsa elementara a oricarei civilizate si stringent necesare astfel de amenajari, de ma intreb la un moment dat in ce mod avizeaza Polita Sanitara si OPC-ul astfel de marete manifestari, stiindu-se, deh, ca manca lumea, bea si dar se mai si c…a).
Molfaind din greu mititei dolofani cu mustar, deglutind sanatos nenumarate halbe de bere, multimea se distreaza nevoie mare.
In afara ansamblurilor si grupurilor folclorice nu am prea vedem in imensa gloata galagioasa pe-adevaratii tarani ai celor trei invecinate judete imbracati, precum odinioara, in straiele lor traditionale.
Nici vorba sa stam pana la finalul (de pe-nserat) bairamului. Plecam imediat dupa ce evolueaza talentatele ansambluri de copii, neagreand vreodata manifestarile campenesti sinonime comunistelor reprezentatii de circ patriotard, oferite generos pana odinioara de iubitii nostri conducatori, parandu-mi-se ca ar fi fost de multisor cazul sa ne desprindem de sinistrele chinezarii, coreisme si Cantarea Romaniei.
Se pare ca totusi nu va mai ploua iar petreceerea campeneasca va avea toate sansele sa se-ntinda pana in toiul noptii.
Cu greu o tulim printre miile de participanti dornici sa inspire nesatiosi valurile fluctuande de fumuri vartos inmiresmate ale gratargiilor, sa pipaie macar, daca nu si sa cumpere, din bogata oferta de nimicuri.
Politia rutiera alaturi de cea comunitara si jandarmi isi implinesc sarguincios menirea, veghind la decongestionarea si fluidizarea traficului.
Coada automobilistica se intinde intre timp cale de vreo 2-3 km spre Borsa Fantana (cu siguranta tot atata si spre Sesuri) cand evadam din acea populara manifestare preferand linistea sacra a bisericilor de lemn din lungul Vaii Izei si unicele perspective ale succesivelor terase cultivate odinioara cu alac, triticale, secara, grau de primavara ori cartofi, de pe la Bogdan Voda, Dragomiresti, Rozavlea…
Mai inainte insa, auzind ca la kitchoasa pensiune precedata de imensul bust in piatra al lui Stefan cel Mare si Sfant din Borsa Poiana (lipita de cocheta si ordonata Pensiune Ancuta) am putea vedea niscaiva fiare salbatice, facem un mic ocol.
Fereste-ne Doamne de mitocanie, grandoare si prost gust!
Pseudohelestee cu ape stagnant-verzui-imputite, decorate cu oribile mizerii asa zis populare, voliere din plasa de sarma in care, la etaj (!?) si pe doar cativa metri patrati convietuiesc paradoxal un lup jigarit alaturi de un latos si murdar Saint Bernard, in alta voliera niste amarate zburatoare apoi, intr-o si mai promiscua cusca ciudata, un biet si speriat ras, la urma, in doua tarcuri-cocina extrem de mici, separati, un cerb voinicel de 4-5 ani si un altul desirat, doar de vreo doi.
In niciuna din custile-voliere dejectiile nu par sa fi fost curatate vreodata de la introducerea nevinovatelor fapturi captive, nefiind de mirare ca amaratul ras tusea din greu, precum un cal emfizematos pulmonar, dar cine sa-l ia in seama?
Regia Nationala a Padurilor Romsilva, APM, GNM, OPC, Politia Sanitar Veterinara sau Politia Sanitara a auzit oare de toate acestea?
Si daca raspunsul este unul afirmativ, ce intreprind ele oare in elementarul spirit al legii? Revoltator! Indecent! Inuman! Nepermis in sec. XXI si-ntr-o tara membra a UE dar, desigur, asta e doar opininia unui… turist rauvoitor, nu-i asa?
O pensiune mareata din lemn, cat de cat acceptabila ca forma si stil, este terminata. O alta stridenta si execrabila construita din piatra de rau si cu niste basoreliefuri antropomorfe stridente, este in curs de edificare.
Oare cine-i sunt arhitectii si care-i vor fi clientii? Cu siguranta multi anbalfabeti/ fraieri… cu bani care nu vor pregeta sa-i dea navala.
Dar de ce ma strofoc uitand vorba lui Mircea Dinescu: nu te poti caca in gustul omului!
Pleca invartindu-ne de-acolo, nu peste mult scaldandu-ne ochii in superbele peisaje maramuresene ale Pietrosului Rodnei, mai apoi ale Dealului Moiseiului, Vaii Izei…
Facem un scurt popas la Muzeul Tarancii Romane, troita noua, dar deosebit de frumoasa, biserica de lemn din Dragomiresti.
Mai apoi intre Rozavlea si Sieu, fotgrafiem clenciurile, jirezile, livezile si ritmicele holde si fanate de pe Valea Izei.
Dupa Barsana, decid sa le ofer o alta placuta surpriza colegilor mei cineasti.
O cotim la stanga catre Valeni, oprind pe podul de peste Iza, mai apoi la niste case de lemn batranesti din Valeni si pe dealul Valeniului (crestet) in cele din urma pentru a surprinde pogorarea magica a serii catre Barsana, cu background neguros al Muntilor Maramuresului, sau spre Calinesti, Ocna Sugatag, Valea Cosaului si meteo-capriciosul Gutai.
Ne incanta ogoarele cu cartofi, pepeni porcesti dolofani, verzi si vargati sau aurii, capitele si clenciurile militareste insirate, irizatiile blajine ale soarelui pe cerul adumbrit de nori.
Desprinsi cu greu din acea magie morosenesc-veritabila, coboram spre Calinesti dupa care continuam spre Sarbi iar acolo, surpriza.
Sateni insirati de-a lungul soselei, nespusi de pritenosi si volubili, ne spun ca sunt in asteptarea alaiului unei nunti de pe Valea Cosaului.
Asa ceva nu trebuia ratat si-atunci, frematand de nerabdare, traversam un pod peste Cosau pentru a surprinde o valtoare, casa morarului alaturi de piatra morii pe care fusesera meticulos, si-ntru-n fel artistic, asezate lemnele crapate pentru foc, porti de lemn modest si sumar cioplite, strict in traditia si spiritul locului.
Ciulim urechile sperand sa surprindem cat mai curand ritmicele bubuieli sacadate ale dobei, vioaiele si acutele acorduri melodioase ale ceterii, acompaniamentul zongorei si alaturi de-acestea horea izbucnind din piepturile vanjoase ale nuntasilor.
Sunt de fapt doua alaiuri, acum, datorita telefoniei digitale GSM, facil sincronizabile, unul al mirelui, coborand pe-o ulita, celalalt al miresei, venind pe-o alta.
Cum sa te imparti oare pentru a nu rata asa ceva?
Decidem sa iesim mai intai in intampinarea alaiului mirelui, impresionati fiind de grupurile de femei care-l insotesc la oarecare distanta.
Alaiul propriu-zis al mirelui, imbracat in costum orasenesc si flancat de doua tinere, incepe cu doi scumpi si frumosi coconi invesmantati traditional, in maini avand fiecare o sticla cu cate o fele (½ l) de horinca de prune cu care imbie generos pe toti cei intalniti in cale.
Alaturi de acestia sarea-n ochi micul grup instrumental compus din dobas, ceteras si zongorist.
Urmeaza imediat un extraordinar grup de flacai si barbati cu sticla de horinca-n mana, cantand minunat si de mama focului, tonic-barbateste, voios, ferm dar neagresiv, in timp ce in urma lor starostele-si agita, sau arunca cat mai sus, strutul bogat ornamentat cu lana colorata, ciucuri si panglici din matase.
In continuare, in marea majoritate imbracate-n straie autentice de pe Valea Cosaului, vin parintii, nasii mirelui, rudele, prietenii, cunostintele si apropiatii mirelui, poate singurul ramas sobru, constient fiind de importanta acestui act socio-familial.
Din cand in cand, la o comanda dinainte bine stiuta, alaiul se opreste, poposind scurta vreme-n genunchi, mai band o dusca de horinca, pornind apoi vesel si imprersionant spre intalnirea alaiului miresei.
Alergam la alaiul miresei, precedat de tinere si minunate fetite imbracate-n costume populare, cu propriul mic grup instrumental format din acelasi trio, dobas, ceteras si zongorist apoi de un mare grup de tinere fete in straie populare, urma mireasa supla, inalta, in alba rochie urbana de mireasa, flancata de doi tineri flacai, apoi nasii purtand lumanari albe groase, instrutate si buchete uriase de flori, in cele din urma nuntasii miresei, si-acestia in cea mai mare parte costumati popular traditional.
Reunite pe soseaua asfaltata, temporar blocand neagresiv orice tentativa de trafic rutier, alaiurile se contopesc, la fel si grupurile instrumentale care canta de-acum, repetand melopeic parca, aceeasi strasnica melodie acompaniati de corul barbatesc talentat.
Atunci cand un mic alai se formeza pentru a insoti la bisericuta de lemn cocotata pe dealul Sarbilor, un grup de flacai costumati moroseneste se adunase deja intr-o apropiata ciuperca-terasa punand de-un focos, aproape dracesc djoc de-a roata, spre deplina incantare a enormei asistente, de la sateni la turisti, fotografi, cameramani, pasageri ai curselor interurbane etc.
Nu sunt un cunoscator in de-ale folclorului, nici vreun fanatic fan al muzicii si jocurilor populare insa cu certitudine am trait aici, la nunta moroseneasca din Sarbi, una din marile si extrem de rarele clipe faste, de profunda bucurie si incantare ale vietii mele deoarece am asistat captiv si fascinat la un act nespus de sincer si strict autentic, nescolit, nepervertit, strain de orice facatura si ipocrizie.
Extraordinar moment!
Aceeasi impresie se poate citi pe chipurile descatusate ale tuturopr celor prezenti. Macar si pentru atata merita sa vii sa vezi si sa simti pulsul, inca autentic si necontrafacut, al Maramuresului.
Din nou ne-a prins noaptea din urma si-atunci, eludand deliberat somptuosul si total inadecvatul Lincoln alb, inregistrat in transoceanicul indepartat Texas, parca infinit de lung si cu geamuri mafiot-negre, si care trebuia sa-i duca pe miri si nasi la Caminul Cultural din Budesti unde se vor petreece masa si petrecerea propriu-zisa, o tulim ramasi fara de cuvinte spre Pasul Neteda… Cavnic… Baia Mare, incheindu-ne astfel comuna aventura foto-cinematografica inceputa-n Maramuresul Istoric cu-o saptamana-n urma.
Simteam din nou ca iubesc Maramuresul, nu de-a valma insa, ci intr-un mod scrupulos si profund selectiv, incepand cu inegalabilu-i peisagistic, continuand cu neasemuitii sai mesteri populari, nealteratele-i traditii, constient fiind ca nimeni vreodata nu-i va putea descoperi toate superbiile, particularitatile si misterele, meritand insa sa incercam zi de zi sa visam macar la asta.
Citeste si:
Ghid in Maramuresul Istoric. De la Sapanta la biserica monument istoric UNESCO din Barsana
29 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. La Manastirea Barsana si Manastirea Sapanta Peri
28 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. La Izvorul Albastru al Izei-Manastirea Sf. Ilie Prooroc Dragomiresti-Ieud
27 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, in rezervatiile naturale Piatra Rea si Cascada Cailor
26 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, in Pietrosul Rodnei
25 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric – De pe Valea Marei in Parcul National Muntii Rodnei-Zanoaga Iezerului Pietrosului Rodnei
21 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, pe Valea Cosaului
20 august 2008
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
