Ziua 2-a – luni, 11 august 2008
Schimbare radicala a conditiilor meteo. Dimineata insorita.
Pornim spre Valea Marei suind in zori serpentinele Gutaiului. Admiram dealul Ascutit (Ciontolanul) la iesirea din Baia Sprie, apoi Mogosa, oprind deasupra fostei cariere de piatra pentru a devia spre Biserica Vlaicului.
Vezi galeria foto (click aici…)
Doar 10 minute de mers pe fostul drum inierbat, de TAF, dincolo de bariera silvica, dar ce placute surprize!
De la frasinetul tanar trecut de prima rarire la fagii seminceri uriasi, si-n fine, la panorama ampla deschisa de pe Biserica Vlaicului, o stanca formata din lave pluristratificate prin racire, sur-negricioase, catre apropiata Piatra Ecoului.
Voltele DN 18 ce suie spre Pasul Gutai, dincolo de ele, pe-o culme, Piatra Arsa apoi la stanga Mogosa, la vest Mons Medius (dealul Minei–Baia Sprie) si-n fundal Baia Mare.
In zilele senine cu evaporare redusa de pe Biserica Vlaicului, acum decorata de margelele rubinii ale unui scorus de munte (Sorbus aucuparia) se vad lesne meandrele Somesului de pe la Miresu Mare catre Gardani–Tamaia–Ardusat–Borlesti, chiar si varful Lespezi din Muntii Codrului.
Dupa prima repriza de filmare/foto revenim la sosea oprind nitel la asa zisul mormant al lui Pintea Viteazu dotat postrevolutionar cu-n tricolor vopsit patriotard pe soclul din andezite si cu o cruce frumos cioplita-n lemn de stejar.
Urmatorul popas a fost in Pasul Gutai, la intrarea in traseul excelent marcat turistic ce conduce spre Creasta Cocosului si Taurile Chendroi.
Imediat dupa Pasul Gutai, cam pe acolo unde (la stanga) in peretele vulcanic stancos se remarca o mica grota (Pestera lui Pintea) iar in dreapta existase pana la largirea carosabilului Izvorul lui Pintea, defrisarea la ras a fagetului si paltinilor a deschis perspectiva vasta de la Secatura si Creasta Cocosului spre Muntii Maramuresului, Zakarpatya si Culmea Pietrei, respectiv zona turbariei Iezerul Mare si Valea Marei cu salba satelor sale.
Evaporarea masiva limiteaza de-aceasta data vizibilitatea, aceasta fiiind compensata de frumoasele flori violacee de zburatoare si savoarea zmeurei omniprezenta.
Coboram spre satul Mara (fost Cracesti) oprindu-ne la amenajarea turistica, relativ recenta, (pastravarie si alimentatie publica) din stanga soselei, un amestec de caldura rustica conferita de gardul si constructiile din barne de molid patinat, helesteul pentru pastravi, cuptorul pentru paine, cu kitschul grotesc rezultat prin decoratiunile interioare puse la plesneala, altfel interesante, originale cel mai adesea, vase ceramice, unelte pentru prelucrarea traditionala a lanii, laptelui in gospodarie ori la stana, sei, harnasamente etc.
Kitschoasa, pur decorativa pare amenajarea morii de apa, valtorii miniaturale, inedita este in schimb solutia de oxigenare a apei cu acele suvoaie iesite prin cioturile unui bustean gros de molid.
Cateva rate fotogenice dreg busuiocul atata vreme cat nu dai cu privirea de caprioara (ori tapul?) butaforic (de balci ) realizat din ceramica glazurata si expus langa o alee inierbata.
O vasta lista de bucate ti se ofera… absolut scriptic fiindca daca te decizi sa alegi si comanzi ceva vei fi repede dezarmat de succesivele refuzuri (urda a trecut, casul proaspat n-a sosit de la stana, painea proaspata e doar aluat deocamdata iar focul in cuptor abia a fost aprins…).
Nelipsita-i, in buna traditie a oricarei carciumi, bautura de toate felurile si gradele de tarie expusa in bar.
Altfel e curat, personalul amabil si clientii cu duiumul (autoturisti fascinati de irezistibilul kitsch morosenesc). Fascinanta cu adevarat e colcaiala pastravilor infometati si rapace, atunci cand li se administreaza furajele granulate.
La nici doi pasi (in dreapta) pe malul raului Mara e prima gospodarie moroseneasca apoi ingustele holde de cartofi, fasole, porumb.
De cand or fi inceput sa dispara, nu doar aici, vechile porti traditionale din lemn (si-apoi casele, gospodariile, gardurile impletite frumos, in trei, din nuiele de alun, sarpantele dranitate, treptat substituite cu cancerigenele acoperisuri mai rezistente si ieftine din placi de azbociment) autentice pe care le poti vedea azi eventual numai la Muzeul Satului si Muzeul Maramuresului din Sighetu Marmatiei, respectiv la muzeele etnografice in aer liber din Baia Mare, Astra Sibiului ori Dimitrie Gusti din Bucuresti? Poate dupa 1965-1970?!
Casele mari (nu de putine ori ostentativ-arogant-opulente, daca nu neaparat si stridente prin ornamentatia si coloritul fatadelor) din BCA, caramida si piatra au luat locul micutelor, dar nespus de armonioaselor case (alaturi de suri si grajduri) din lemn.
Portile traditionale, modest dar subtil si artistic ornamentate cu simboluri laice si religioase, au fost inlocuite furibund de altele mai robuste, uriase, excesiv si nespecific daltuite-n stejar, nu o data cu basoreliefuri pretentioase si stangace insa, ca-n orice alt domeniu, se mizeaza probabil pe conceptul neaos multi vad, putini pricep iar opinia hatru-neortodoxului Mircea Dinescu referitoare la gust isi demonstreaza inca o data inechivoc-regretabila aplicabilitate.
Cam acelasi lucru se intampla si-n cazul caselor construite intre 1965-1975, nu doar in Maramuresul Istoric ci in intregul judet, apoi in Tara Oasului, dulcea Bucovina, Banat, Oltenia…placate cu placi ceramice dispuse in stranii ritmuri geometrice decorative kitschoase.
Turistii informati, predilect cei straini si care se documenteaza temeinic inainte de-a vizita aceste meleaguri, nu inghit hapul, evitand repede capcanele prostului gust, descoperind facil si incantati autenticul nealterat.
In satul Mara merita admirata o troita relativ recent amplasata pe stanga soselei si decorata de pe la Rusalii cu doua cununi din spice de grau, amplasata in vecinatatea unei proprietati cu gard din nuiele de alun, o neo-poarta moroseneasca, in curte inaltandu-se o impozanta constructie cu suficiente decoratiuni de inspiratie folclorica si spoita-n alb pentru a-si prezerva prospetimea si un aer nobil (cu trimiteri la brancovenesc).
Iin rest, adesea, doar prispele decorate cu sculpturi in lemn precum portile, sau avand drept model sofisticatele capete ingenios si artistic imbinate ale fusurilor pentru torsul lanei, incearca sa conserve foarte putin din specificul locului.
La aceasta se adauga livezile, frecvent scapatate, terasatele holde inguste, clenciurile pentru uscatul fanului si otavii.
O certa bucurie launtrica ti-o ofera aflandu-te pe Valea Marei vizitarea bisericii de lemn, monument istoric UNESCO, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, din Desesti.
De la treptele zigzagate ce te conduc prin tintirim spre frumosul edificiu in care si azi se slujeste (in Desesti, contrar altor sate maramuresene, nu s-a construit o biserica noua), la crucile atipice din lemn de stejar, mucegaite, coclite parca, apoi la cele stravechi daltuite-n piatra.
Un impozant stejar, declarat monument, atrage atentia inaintea bisericii iar privind in urma ai surpriza unei splendide belvederi spre Creasta Cocosului si varful Gutai. Aici, ca niciodata, avem sansa s-o gasim pe d-na preoteasa care, bucuroasa de oaspeti interesati, ne-a deschis usa bisericii invitandu-ne sa vedem pronaosul, cu o scara monumentala daltuita-ntr-un singur bustean de stejar conducand spre balconul corului si apoi naosul fantastic pictat de renumitul zugrav Radu Muntean.
Frescele minunate au fost in mare parte restaurate in perioada 1997-1998-1999, cateva fiind pastrate drept referinte.
De fapt, sotia preotului paroh ne spune ca restaurarea a constat in principal in indepartarea depunerilor de praf si funinginea provenita de la multisecular utilizatele mijloace de iluminat (candele cu ulei, lumanari din seu ori ceara de albine).
Impresioneaza aici prospetimea culorilor, minutiozitatea, gratia si acuratetea desenelor.
Un merit incontestabil il au preotul si sotia acestuia care, dand dovada de tact si cunoasterea localnicilor, au reusit sa-i determine pe acestia sa renunte treptat la excesiva decorare a catapetesmei cu sterguri kitchoase-neo-folclorice (precum in multe alte lacase de cult morosenesti, dar nu numai). Sfintele icoane pictate pe lemn sau pe sticla pot astfel fi lesne admirate, alaturi de praporii traditionali cu personaje si scene biblice.
Fusesem de atatea ori la acest lacas incat de-aceasta data nu-mi luasem aparatul foto. Grava eroare! Nu am sperat defel sa gasim deschis aceasta veritabila expozitie de pictura exceptionala. Motiv sa revin pentru o exactica aprofundare cat mai curand.
Plecam, printre vechile si aproape aplatizatele morminte seculare inierbate, dam cu privirea de o batrana si nepotul ei care strang de zor manunchiuri de frunze, punandu-le-n niste saci jegosi din rafie de plastic.
Banuiam rostul indeletnicirii lor insa pentru a nu cadea-n eroarea pacatului nedreptei prejudecati o intreb ce culeg. Imi spune ca aduna frunze de mierea ursului (Pulmonaria officinalis) pentru vestita prof. Maria Pop din Desesti (Hypericum SRL) care conserva si prelucreaza plantele medicinale.
Doar la gandul de-a bea un ceai sau aplica o tinctura preparate din plantele medicinale spontan crescute-n tiemetieu, din dulcea seva a strabunilor, te-apuca … groaza insa iata, din nou devenea aplicabil preceptul, aparent trivial si socant, al lui M. Dinescu (batrana si nepotul sau nu erau de condamnat, faceau cum puteau un amarat de ban cinstit pentru a-si duce zilele, renumita patroana naturista insa…).
Plecam din Desesti spre Harnicesti, oprindu-ne mai repede decat ne-am fi putut imagina, surprinzand trei femei lucrand maiestru cu fanul, utilizand unelte ancestrale confectionate-n batatura.
E remarcabila amabilitatea morosenilor, disponibilitatea lor pentru comunicare, dialog, impartasirea cunostintelor ori a ofurilor personale, nu putine, dar si generozitatea lor. O batrana asudata de truda ne-a oferit aici corcoduse crocante pentru a ne stampara setea.
Clenciurile cu vase de lut folosite odinioara in prepararea laptelui si-n general in bucatarie, au disparut de multa vreme in Giulesti, azi obiceiul decazand in turistic-vizuala ostentatie.
Policrome vase emailate de tot felul, de regula vechi si inutile, daca nu neaparat gaurite, zac azi spanzurate-n clenciuri infipte-n curtea catorva case, doar arar mai poti vedea cateva vase atarnate ritmat pe peretele exterior, catre prispa ingusta al unor batranesti case, totul e insa ieftin regizat, scenografia de doi bani fiind menita sa opreasca musterii habarnisti, dornici de imagini deosebite.
Frumoasa e insa Troita Rednicenilor, de la iesirea din Berbesti (pe partea stanga) cu-atat mai mult cu cat recent oribilele candele din pleu si plastic aurit, ca si buchetele de flori din plastic, au fost inspirat si necesar inlaturate.
Frumos daltuita-n lemn, intr-o maniera post renascentista (romano-catolica) scena biblica.
A trecut de mult de ora 15, ora la care preconizam sa ne aflam deja in Borsa Pietroasa pentru a urca spre Statia Meteo Iezer din Zanoaga Iezerului a Parcului National Muntii Rodnei, dar trebuie mai intai sa-i facem o vizita vestitului mester al lemnului, fuselor cu tugurlau-simbol al iubirii si casniciei indisolubile, plostilor, portilor, troitelor si mobilierului rustic, Patru Godja, poreclit Pupaza, din Valea Stejarului.
Personal sunt in casa lui a doua oara in acest an.
Echipa de cineasti avea insa ce sa admire si imprime digital, de la impozanta poarta de stejar cu portretul in basorelief al mesterului deasupra portitei, la lanturile cu zale mari din lemn, mesele si bancile trainice, dulapurile gratios daluite, fusele artizanale sau cele monumentale, cu alura de obeliscuri nu mai inalte de vreo 2 m, apoi elemente de poarta moroseneasca si troite aflate in varii stadii de lucru.
Dialogul s-a inchegat repede iar la sfarsit nu se putea ca hatrul personaj, pregatindu-se sa participe la anualul targ artizanal organizat de Muzeul Astra Sibiului cu prilejul Adormirii Maicii Domnului, sa nu ne binecuvanteze vizita cu cate o dusca de horinca de prune.
Dupa ora 17 iesim din Valea Stejarului (fosta Valea Porcului, fapt atestat de stravechea pecete a asezarii pe care era sculptata o frunza de stejar si o efigie cu cap de mistret) pornind, via Sighetu Marmatiei – dealul Hera spre Viseu de Sus – Borsa.
Caldura si evaporarea impieteaza asupra panoramarii de pe dealul Hera (culme) catre lunca raului Viseu, recent inundata si devastata, in zona Petrova-Leordina dar si spre Poloninca–Muntele lui Serban–Pop Ivan–Paltinu–Tomnatec, respectiv Pietrosul Rodnei si Tibles.
Abia la ora 18,20, dupa ce ajungem in Borsa si suim pe strada Pietroasa, ingusta, bolovanoasa si foarte intens circulata de autoturismele occidentale ale borsenilor de multi ani emigrati la munca in Italia, Franta, Belgia, Irlanda ori Anglia, pana la ultima, cea mai de sus gospodarie, aceea a lui Maftei Bersunaru (in apropiere dar ceva mai jos aflandu-se-n constructie o noua asezare monahala) unde parcam.
Ne luam rucsacii mari si destul de grei, pornind spre Statia Meteo Iezer unde il vom intalni pe vechiul meu amic Danci Istrate (meteorolog, poreclit Tiucu) si fiul acestuia, Cristi (acum de 14 ani, ditai flacaul pe care-l cunoscusem pe cand abia implinise 3 ani, pe la 5 admirandu-l coborand pe schiuri din varful Pietrosul in final de mai, strasnic monitorizat de catre tatal sau).
Desi e ceas de seara si ne aflam la circa 650 m altitudine (conf. GPS SUV KIA), este nespus de cald iar soarele violent.
De mic copil, ajungand la gospodaria lui Maftei Bersunaru (dupa o ora si jumatate de talpuit de langa Spitalul Borsa cu rucsacii in carca) admiram porcii din rasa Bazna, negri vargati cu sterguri albe, grohaind si ramand in tarcul umbrit de un palc de molizi.
Au trecut vreo cinci decenii si parca nimic nu s-a schimbat, doar casa batraneasca din barne de molid si cu tarnat ingust fusese inlocuita cu o alta mai mare, tot din lemn, iar printre grasunii Bazna cresc acum si metisi de Marele Alb.
Intre timp, pe valea Pietroasa au disparut valtorile si microhidrocentralele iar in cartierul borsean Pietroasa casele vechi, traditionale, sucombasera strivite de imensele vile bi ori tri etajate si cu o arhitectura hispano-italiana indoielnica.
In mod normal de aici pana in Zanoaga Iezerului am fi avut nevoie de 2 ore pentru urcusul pe drumul devenit o frecventa cale ilegala de training pentru 4 x 4, ATV si motociclisti enduro.
Ajungem insa abia dupa 4 ore, pe la ora 22,20, fiindca afinele, pe urma zmeura si privelistile catre Piciorul Caprei, Toroioaga, Podu Cearcanului si Cearcanu (din Parcul Natural Muntii Maramuresului) ceva mai apoi spre Turnu Rosu, Zanoaga Mare, cu o limba ingusta de nea murdara, apoi spre varful Pietrosul Rodnei invaluit de diafanele neguri ce capatara la apus nuante de aur si purpura, lanurile ciclamen-violacee de zburatoare alternand sau combinandu-se cu veritabile covoare de flori galben-portocalii, arbustii de soc debordand de ciorchini grei si rubinii, briza misterioasa a serii, soapta abia perceptibila a vaii Pietroasa… ne obliga la frecvente opriri si o fascinanta contemplatie.
Remarcam aici cateva aspecte: inainte de intrarea in perimetrul nordic al Parcului National Muntii Rodnei via cartier Pietroasa – Piciorul Mosului, se afla in stadiu avansat de constructie un motel; fostul Fort al lui Traian (numit astfel dupa numele unui admirabil paznic de vanatoare al Rezervatiei UNESCO Pietrosul Rodnei, din nefericire azi paralizat) a fost reconstruit pe acelasi loc dar intr-o maniera diferita; aici, cica, ar sta permanent un jandram si un ranger care ar controla circulatia turistica/motoristica spre Parcul National Muntii Rodnei/ rezervatia stiintifica insa noi nu am vazut asa ceva nici la urcare in seara de 11 august, nici la coborarea din seara de 12 august; fosta masa cu banci de la intrarea in rezervatie ca si panoul informativ al Academiei Romane au disparut de multa vreme; am dat peste un 4×4 rosu, cu numere austriece.
La coborare seara, apoi sus, in incinta Statiei Meteo Iezer, vedem pe 11 august un jeep, un altul pe 12 august ambele cu numere straine (austriac, dar apartin unor cetateni borseni, fiind neinmatriculate in Romania).
Bariera instalata la constituirea Parcului National Muntii Rodnei e demult rupta, nefunctionala iar langa ea, pe panoul vag informativ asupra ariei pur teoretic protejata, simbolul circulatia interzisa a fost supravopsit (anulat) de infractori.
Dam, apoi, peste un grup de tineri cu bun simt, intristati la vederea jegului abandonat pe drum, adunand pet-uri, ambalaje intr-un sac de plastic, carandu-le laudabil la un container din Borsa; coborau si alti turisti si culegatori de afine; multe mizerii sunt zvarlite in molidis, spurcand nepermis zona.
Pe Piciorul Mosului, dincolo de imensa defrisare a coniferelor (cu un varf in perioada 2002-2005), azi zona ramasa neplantata ulterior (peste 800 ha, de sub Piatra Rea pana sub Zanoaga Mica) este acaparata de un lastaris spontan, zmeuris si buruieni, ici colo ivindu-se cioate de molizi ori exemplare pipernicite de arbori ravasiti de furtuni; o multime de borseni aduna in sezon bogata recolta de afine, concurand si ei la poluareia cu pet-uri si ambalaje diferite.
Restransa plantatie de molid si mai ales zambri (Pinus cembra) realizata in Zanoaga Mare si pe Piciorul Mosului (versantul nord-nord-vestic) se dezvolta frumos.
Nu intelegem defel rostul panoului mare si cu copertina instalat la gura Zanoagei Mari, aducand a fereastra fara geam, absolut fara vreun inscris; putin inainte de-a ajunge la parapeti apare o cruce de fier intru comemorarea celor 5 borseni (braconieri hibernali la capre negre, zice-se) maturati de o teribila avalansa in urma cu mai multi ani; parapetii comprimati decenii de-a randul de avalanse dar si prin pasajul tractorului senilat care cara materiale de constructii si lemne de foc, apoi, de cativa ani, de tot mai frecventele-n zona jeep-uri, aproape s-au orizontalizat impreuna cu cablurile groase de otel, zona in cauza putand fi periculoasa in sezonul cu nea dar si pe vremuri cu vizibilitatea mult redusa.
Lucrarile de modernizare, absolut necesare, de la Statia Meteo Iezer au transformat Zanoaga Iezerului (zona nordica) intr-un veritabil santier de constructii. Din ratiuni strict legate de eficienta si accesibilitate, institutiile si organele abilitate, impreuna cu COMN, APNMR, RNPRomsilva, ICAS, ANM etc. ar trebui sa stabileasca urgent si nepreferential conditiile, scopul si mijloacele auto-moto al caror acces este permis in Rezervatia UNESCO Pietrosul Rodnei via Piciorul Mosului–Zanoaga Iezerului; daca meteorologii si personalul parcului ar fi cel putin teoretic si de bun simt indreptatiti s-o faca, la fel senilatul care la finele verii aprovizioneaza statia si cabana APNMR cu lemne de foc, in rest, in mod riguros-pragmatic si eficient alte categorii ar trebui interzise sa acceada acolo altfel decat pietonal neagresiv si in deplina liniste.
Soarele apune undeva departe, deasupra lantului Muntilor Maramuresului, nu inainte de-a ne oferi o multitudine de planuri in degradeuri sangerii dupa care discul sau auriu este invaluit in hlamide de purpura si dispare la orizont.
Ultima portiune a traseului o parcurgem in noapte, sub un clar de luna aproape plina si cu cerul puzderie de stele, admirand luminitele insirate pe valea Viseului, de la Moisei in Borsa si Borsa Poiana, cu un scurt diverticul in amontele Taslei, catre Baia Borsa.
Este lume multa sus, de la mesteri zugravi la salvamontisti urcati ziua si un mare grup din cadrul ICAS; sunt si turisti corect campati in corturi, sub Piatra Alba dar si unii nesimtiti care campasera langa Iezerul Pietrosului, adica in zona interzisa, fara a-i deranja cineva; la asta se adauga cateva potai frecvent latrande si care cu siguranta deranjeaza putina fauna alpina, in plus constituind focare de endo si ectoparaziti.
Dupa intalnirea cu Danci Istrate Tiucu si cina scurta, ne culcam repejor; ne astepta o noua zi plina.
Citeste si:
Ghid in Maramuresul Istoric. De la Hora la Prislop la nunta din Sarbi, pe Valea Cosaului
1 septembrie 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. De la Sapanta la biserica monument istoric UNESCO din Barsana
29 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. La Manastirea Barsana si Manastirea Sapanta Peri
28 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. La Izvorul Albastru al Izei-Manastirea Sf. Ilie Prooroc Dragomiresti-Ieud
27 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, in rezervatiile naturale Piatra Rea si Cascada Cailor
26 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, in Pietrosul Rodnei
25 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, pe Valea Cosaului
20 august 2008
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
