Ziua a 3-a – 12 august 2008
Alaturi de trupa de la Ventis Global Consulting deapan amintiri si proiecte cu Tiucu pana dincolo de miezul noptii.
Suntem intr-un fel acasa in aceasta zanoaga invaluita de noaptea dezmierdata de luna in crestere, laptoasa si aproape rotunda, si in care soapta paraului Pietroasa nascut din lacul glaciar Iezer, latratul potailor pe langa ilegalista mica tabara de corturi instalata de cu seara pe malurile lacului si greierii, subliniaza discret linistea noptii de vara. Temperatura n-a scazut noaptea de 9-10 C.
Vezi galeria foto (click aici…)
Inainte de 5 dimineata ma trezesc.
Ma echipez in liniste, imi iau aparatul foto si-o zbughesc afara.
Zmeuriul zorilor anticipeaza rasaritul soarelui.
Zanoaga Iezerului se despuie pudic si incitant, precum o sfioasa mireasa-n noaptea dintai (nu neaparat a nuntii), de straiele cernit-voalate ale noptii murinde. Mai intai se iveste din Piatra Alba, coapsa si genunchiul arid, apoi geana de lumina difuza aluneca rascolitor si parca chiar pervers, catre umarul Pietrei Albe, Piciorul Mosului si-n final spre Pietrosul Rodnei (Pietrosul Mare)-crestet- marcat de tuguiul alb al defunctei, de multa vreme, statii meteo automate.
O vatra mai fumega lenesa in apropiere, raspandind in aerul parfumat al diminetii izul purificator, ca de tamaie, al rasinei de brad. Nu peste mult nu mai sunt singur. S-a trezit un salvamontist ce-si savureaza discret ceaiul fierbinte in asteptarea magicei renasteri a astrului zilei.
Cat de frivol tremura in briza matinala gramineele scunde frustrate de binemeritata roua a noptii, alaturi de campanulele mici care datorita irizatiilor nu mai sunt albastre ci aproape liliachii.
Sper sa descopar gravata pe mantia cerului silueta unui tacolegip sau capre negre, precum odinioara, aici, la Balea-n Fagaras sau in Bucegi, pe la Hornurile Malaiestilor, si-atunci incep sa scrutez metodic stancariile si culmile circularei caldari, oprindu-ma la hranitoarea rablagita de pe Piciorul Mosului. Nimic!
Soarele mai are pana sa rasara (la ora 6,10) dar orizontul dantelat al extremitatii nord-estice a Muntilor Maramuresului, de pe la Piciorul Caprei– Galiu spre Catarama si Fantana Stanchii devine din ce in ce mai purpuriu.
Asezat pe-o rana, la rasul ierbii, vanez frenetic imprevizibila evolutie ludica a luminii, rapidele sale translari cromatice si tremurul abia perceptibil al vietii pana cand, in scoica intunecata a unei sei indepartate se iveste, cat o unghie, arcul auriu al discului solar crescand odata cu orbitoarea-i aura, topind alchimist purpura-n mieroase laviuri.
Unde sa privesc, spre rasarit pentru a surprinde urcarea pe bolta cerului a astrului vietii si luminii sau spre apus, pentru a admira Piciorul Mosului scaldat in rosietic-galbuia lumina? O fac habauc, alternativ, fascinat, incremenind in digiti imaginile de neuitat precum intr-un inedit, realmente cosmic, happening.
Colegii mei dorm dusi.
Tiucu luase insa cotatiile meteo si le transmisese apoi iesi cu un binoclu cu care matura caldarea Iezerului poleita-ntr-un dumnezeiesc crescendo.
Se trezesc si altii, iesind la aceeasi vanatoare imagistica. Apoi un tipat strident, sfasietor, de marmota substituie parca ancestralul cant al cocosilor din vale dezlegand baierele unei noi zile. In acest moment Tiucu descopera un ciopor de 6-7 capre negre (in roscata roba a verii) undeva spre ultimele, scurte, serpentine ale potecii ce suie catre parul de fier al Pietrosului.
Le vad lesne si cu ochiul liber dar in lipsa unui teleobiectiv minim de 500 mm, daca nu 1000… Scrutarea continua pasionata si la un moment dat, promontorului stancos urias de deasupra Iezerului, adica spre fundul palniei glaciare, se iveste un ciopor de capre negre, mai mic, de doar 3-4 exemplare.
Din vara lui 1995 n-am mai vazut vreo capra neagra in Muntii Rodnei desi-i batusem culmile, versantii si varfurile adesea.
Traiesc o mare bucurie si o vaga speranta, aceea ca poate intr-un deceniu superb-agilele mici rumegatoare se vor inmulti si bucura, precum odinioara, turistii, pascand nu la 200-300-400 de m ci la cel mult 30-50 m, nestingherite si nevanate de borseni.
Turistii, mesterii zugravi, salvamontistii, grupul celor de la ICAS si mica noastra echipa se trezeste, apoi, in curtea statiei meteo se formeaza un grup de ciudati emo urmarind cu neinteligibile gesturi si onomatopeice exclamatii lenta miscare aleatorie a celor doua ciopoare de capre negre care dispar la un moment dat dincolo de Piciorul Mosului (spinare) in protectoarea Zanoaga Mare, dar asta abia atunci cand primii turisti incep sa suie spre varful Pietrosul, tulburandu-le.
Tiucu ma omeneste cu o cafea fierbinte, mai tarziu ne echipam, luam micul dejun si abia dupa ora 8 purcedem spre asaltul Pietrosului.
Printre insulele verzi-tonice de jnepenis eterat simtim infioratoarea briza a diminetii (in deplin contrast cu cea calduta a serii precedente).
Paraul Pietroasa curge nevazut o vreme; ii descoperim undele sporovaitoare doar ceva mai sus, catre iezerul de obarsie.
Pajistea grasa e aurita de rare exemplare de sunatoare (pojarnita). Apar si albastrele cerneala, sau ceva mai pale, flori ale omagilor rasfirati (Aconitum paniculatum) alaturi de trecutele de inflorire stirigoaie (Veratrum album) dar omniprezenti, delicati si frivoli sunt clopoteii (Campanula siberica). Oitele (Pulsatila alba) si-au lepadat de mult petalele, oferind acum privirilor curioase niste globulare pamatufuri verzi-maronii.
O marmota santinela tipa in stanga, la capatul unui valcel povarnit ce despica vastul potir glaciar al Zanoagei Iezerului dintre Piatra Alba si umarul Pietrei Albe.
O cautam inutil din priviri, decelandu-i aproximativ ascunzisul (un stei de piatra cu mica grota alaturi) doar acustic.
Va mai tipa de cateva ori, starnita de ivirea unei potai latoase pe poteca.
Sisturi cristaline, micasisturi stralucind orbitor, sur-argintii, in soarele din ce in ce mai fierbinte. La inceput Iezerul Pietrosului pare comprimat ca un simbure de dovleac, verde-auriu, in care se scalda Piciorul Mosului (versantii stancos-inierbati).
Ceva mai sus apar stirigoaiele cu albe pamatufuri florale apoi cele dintai exemplare de Gentiana punctata (ghintura pestrita) cu flori galbene si pistruiate maro. Minusculii cactusi carpatici-urechelnitele (Sempervivum tectorum), cu frunze a la varza de Bruxelles, tulpinite ca de minusculi palmieri si flori liliachii se ivesc abia mai sus, in mici colonii acaparand stancariile.
Acolo apar si multiplele galerii de marmote, alti clopotei mult mai scunzi si parosi (Campanula rotundifolia), palcurile de brusturet cu flori aurii (Telekia sp.) alaturi de zvelte si suple, miniaturale, flori ale soarelui valsate de curentii matinali apoi varietati de Cineraria sp. cu frunze paros-argintii si flori portocalii curtate de pseudo viespi planand la punct fix si bondari, grupuri de floricele albe cu petalele discret gravate cu negru numite floarea studentului.
Roz bombonul ne este oferit de solitarele, apoi adunatele-n grupuri, flori de opaitul Muntilor Rodnei (Polischemonie nivalis), un fel de garofite amintind de renumita garofita a Pietrei Craiului.
Ritmul ascensiunii e aproape imperceptibil, deplasarea subordonandu-se integral perceptiilor senzoriale, extazului sincer si perpetuu in fata tuturor frumusetilor, de la floral la acustic (tipatul incrucisat al marmotelor dispersate in vreo trei colonii apoi tipatul aproape identic, dar poate mai sfasietor, al unei solitare acvile de munte), de la dinamica luminii acoperind, descoperind, meterezele si versantii arizi ai caldarii glaciare, la zborul planat si maiestru al acvilei aterizand pret de cateva clipe pe un colt de stanca, imediat dupa aceea falfaindu-si aripile (cu anvergura de vreo 1,2 m, poate mai bine) pentru a se mistui deasupra Zanoagei Mari in cautarea vreunui ied de capra neagra sau multumindu-se resemnata cu vreo neghioaba marmota.
Turistii suie in grupuri, altii coboara deja, unii de pe varful Pietrosul, altii in schimb se afla in ultima etapa a traseului de creasta (suisera prin Saua Gargalau, daca nu via Lala–varful Inau).
O echipa tata-fiica bucuresteana doreste trecerea prin Pasul Setref inspre masivul Tibles. Imi face placere sa le dau cateva informatii referitoare la trekk, izvoare, locuri de campare si timpii medii de parcurs.
Am marea bucurie sa-l intalnesc aici pe dr. ing. Radu Popa, directorul ICAS Vatra Dornei. Il cunoscusem la Brigada Silvica Sesuri, pe Bistrita Aurie, pe tatal sau, un exemplar si brav brigadier silvic, excelent cunoscator si profund pasionat de padure, flora, fauna, arta cinegetica, veritabil precursor al ecologistilor contemporani.
E insotit de fiul sau in varsta de circa 12-13 ani. Imi spune ca ma stie de pe www.alpinet.org si din Rt-ul remis postal tatalui sau dupa o tura grozava facuta de mine cu Iancsi M. si Brena pe valea Bila–Gaura Inaului–varful Inau–Creasta Plescutei–Lacul Lala Mic–Lala Mare–valea Lalei.
Vorbim despre Radu Popa senior, azi pensionar, dar si de dr. ing. Constantin Panzaru, seful de la Ocolul Silvic Borsa al tatalui sau, o alta somitate silvica exceptionala, azi membru (profesionist si deosebit de onest) in Consiliul stiintific al Administratiei Parcului National Muntii Rodnei apoi ne luam ramas bun, sperand ca hazardul sau karma sa ne faca sa ne reintalnim vreodata pe alte, mirifice, coclauri alpine.
Iesim la parul de fier pentru a ne bucura de panorama dinspre varful Toroioaga–Piciorul Caprei, Cearcanu dar si spre varful Piatra Alba, Puzdre, Laptelui Mare, Gargalau (2159 m), Inau (2279 m) apoi mai spre sud-est, catre Coasta Neteda, varful Tapului, Cormaia, Repedea, Tarnita Birsanului si Negoiescului, decalate spre dreapta varful Paltinu I-II, Pietros, Rabla, la stanga lor varful calcaros Mihaiasa.
De-abia vedem spre sud Muntii Bargaului iar Calimanii mai mult ni-i imaginam.
In pacla, spre sud-vest, vedem Muncelu Raios iar dincolo de el Tiblesul cu cele trei mameloane nude.
Aproape, impresionante, varful Buhaiescu Mare si Mic, Culmea Jireada, vg. Gropilor, Batrana si Tarnita Batranei.
Un covor dens, galben portocaliu, acopera o parte din Pietrosul (fata sudica).
Turisti polonezi au campat noaptea intr-o mica inseuare de la est de fosta statie meteo automata de pe varful Pietrosul (2303 m), acum uscandu-si la soare corturile, sacii, saltelele izoprenice…
Un mare grup de turisti unguri suie pe varf. Un alt grup, de vreo 6-7 ieseni adulti, poposesc aici. Au plecat in zori din tabara stabilita peste noapte la Tau la Carti dupa ce anterior suisera din Borsa Complex via Saua Gargalau pe – varful Galatului si-apoi ocolisera spre sud varful Puzdre.
Sunt si turisti nemti, cehi, chiar si spanioli. Civilizati cu totii, imbucurator.
Negurile suie invalmasite din Borsa, mai intai de-a lungul Culmii Hotarului, Golgotei si Pietrosului, apoi direct spre Turnul Rosu si Piciorul Mosului (spinarile accidentate), astupand Zanoaga Mare in care ne atrag atentia cativa zambri (Pinus cembra) impunatori, saltand peste molidis si ienuparis, mai apoi in amontele paraului Pietroasa catre Piatra Alba pe care-o bandajeaza-n translucid-laptoase voaluri.
De multe ori am fost pe varful Pietrosul dar rar am surprins o astfel de teribila, impresionanta si infioratoare deopotriva, dinamica meteo.
Sub noi e haul si pata prelunga de nea a hornului nordic al Pietrosului, scoala de antrenament pe nea a iezilor caprelor negre… odinioara, fiindca acum scrutarea versantilor si tancurilor nu ne rezerva visata surpriza faunistica.
Corbii sageteaza cerul, croncanind grav-intelepti.
Campanulele ce atin cararea se contureaza splendid pe varful Buhaiescu (piramidele ingemanate).
Intrevedem si o parte din Taurile Buhaiescu si-nspre sud-est Tarnita la Cruce (caldarea putin afunda, cu iezer glaciar) dincolo de ea varful Obarsia Rebrei cu stancariile scunde.
Schimb impresii cu diferiti turisti, indic gravele erori de toponimii remarcate pe documentatia tehnica si hartile ungurilor, plec dar… nu ne lasa cinetica peisagistica a nebuloaselor urcande, coborande, fierband si-apoi prabusindu-se obosite-n causele generoase ale muntelui pentru a lasa vederii muchiile, culmile si varfurile semete.
Le privesc fascinat, depanand mental si nostalgic filmul virtual al precedentelor aventuri alpine consumate aici, in varii anotimpuri, cu Papa, Alex, Grety, Iancsi, Emil, Dinu si Marilena Mititeanu, Misu…
Echipa de cineasti s-a fixat pe un promontoriu deasupra genunii Zanoagei Mari si se desfata insatiabila cu acest demiurgic spectacol.
Coboram dupa o vreme spre Curmatura Pietrosului, in nivatia sa descoperind putina nea murdara (pana prin 1995 acolo supravietuise un milenar mic ghetar dupa care verile tot mai calde si precipitatiile hibernale diminuate…).
Admiram cele patru Tauri Buhaiescu insa colegii mei nu au chef sa coboare spre ele, mai ales atata vreme cat zoomul camerei video Sony profesionista poate face binisor asta. Habar nu au ce rateaza! Nu doar limpezimea si transparenta cristalina a taurilor I si III ci albastrul aproape cobalt a Buhaiescului II, misterioasa oglinda a Buhaiescului IV si, nu in ultimul rand, cascada filiforma, dispersata-n milioane de stropi diamantini din dreptul Buhaiescului III si la nord de acesta, apoi, spre nord-est, cascada de pe valea Buhaiescu Mare abia nascuta. Altadata…
Ne intoarcem la parul de fier dupa care coboram in plimbare spre Iezerul Pietrosului. Ne intalnim cu rangerul Administratiei Parcului National Muntii Rodnei Mihali caruia ii arat doua grupuri de turisti campati ilegal langa taul Iezer.
Il intrebam de ce nu-si exercita, sec-inechivoc si daca-i necesar chiar drastic, atributiile.
Trezit dintr-o data din transa, o face si cu un neasteptat efect pozitiv prompt. Taberele se muta in locul marcat in acest scop, sub Piatra Alba. Mai raman unii ce-si spala mirlaneste vesela si picioarele in undele cristaline ale lacului Iezer, sursa de apa pentru cei de la statia meteo.
Noi trecem de taul Iezer si jnepenis dupa care facem un scurt popas de pranz langa statia meteo, abia pe urma o luam la vale, spre Borsa Pietroasa.
Jeep-ul de dimineata a coborat. Un altul i-a luat locul in incinta statiei. Il nemuresc, pentru mine.
Sunt prompt observat si mi se spune scrasnit printre dinti, amenintator: vezi-ti de treaba, borsenii nu iubesc turistii!
Nu-i o noutate pentru mine, o stiu de mult. Complacerea, ocult-oneroasele interese ale unora, imbarligatura sinistra autoritati-infractori au condus la aceasta stupida stare de fapt.
Codrii cad sub drujba disparand peste noapte, mineritul a sucombat, subventiile-s niciunde, vanatul e demult braconat-mancat-defecat iar turismul bine promovat si civilizat ar constitui, indiferent de sezon, o certa sansa alaturi de eco-zootehnia traditionala si prepararea laptelui, dar asta presupune multa truda, venituri mici si aleatorii comparativ cu foloasele masivei emigrari… la furat sau la munca-n UE.
Intinsa pe vreo 15 km lungime, Borsa de azi nu pare a avea un concept urbanistic-arhitectonic unitar, cosmopolitismul, frecvent grobian si de-a dreptul socant te intampina la tot pasul.
Pensiunile-s numeroase, se construiesc mereu altele, frustrate insa de elementarul specific autohton, veritabil muntenesc, modest, cald si-atat de imbietor.
Kitschul vomitiv e la tot pasul, culminand, de ani de zile, cu balamucul pagodic-Perla Maramuresului (hotel-restaurant in care, mare minune, inca nu a pierit niciun turist mistuit de flacari) si mai recent cu o pensiune precedata de uriasul curcubeu de piatra de rau cu bustul al lui Stefan cel Mare si Sfant…
Soarele dupa-amiezii ne torpileaza arzandu-ne fetele si mainile.
Ne stamparam setea cu apa rece de izvor, afine, zmeura.
Un jeep coboara pe langa noi, plin de drumeti cu pile. Alti turisti (sadea) suie in liniste, coplesiti de povara rucsacilor. O vreme mai auzim indepartatele glasuri ale culegatoarelor de afine apoi, dupa ora 18,30, ajungem la masina, ne imbarcam si pornim spre Borsa Fantana unde vom inopta la pensiunea vechilor si dragilor mele cunostinte, Maria si Stefan Timis (fosti cabanieri la Puzdre, Stefan succedandu-i acolo tatalui sau).
E racoare in camera primitoare iar un dus fierbinte e sinonim cu intrarea in Paradis.
Cinam la Hotel-restaurant Cerbul, trezindu-ne multumiti de cele vazute si traite dar si osteniti, plecam la culcare.
Citeste si:
Ghid in Maramuresul Istoric. De la Hora la Prislop la nunta din Sarbi, pe Valea Cosaului
1 septembrie 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. De la Sapanta la biserica monument istoric UNESCO din Barsana
29 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. La Manastirea Barsana si Manastirea Sapanta Peri
28 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric. La Izvorul Albastru al Izei-Manastirea Sf. Ilie Prooroc Dragomiresti-Ieud
27 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, in rezervatiile naturale Piatra Rea si Cascada Cailor
26 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric – De pe Valea Marei in Parcul National Muntii Rodnei-Zanoaga Iezerului Pietrosului Rodnei
21 august 2008
Ghid in Maramuresul Istoric, pe Valea Cosaului
20 august 2008
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
