Ghid in Maramuresul Istoric, pe Valea Cosaului

Traseu efectuat 10-17 august 2008 cu echipa de cineasti a Ventis Global Consulting Bucuresti (ec. Maria Stefan-producator executiv-scenarist, Dana Stancescu-regizor, Razvan Dascalescu-director imagine) si eu 

 Seara, pe Valea Cosaului – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi galeria foto (click aici)

Motto:
Prima impresie e irepetabila (Anonimus)
Nu te poti caca in gustul omului (Mircea Dinescu)

Un proiect al Consiliului Judetean Maramures cu finantare U.E. avand drept obiectiv prezentarea cinematografica unitara a doua regiuni vecine, Zakarpatya (Ivanofrankivsk) ucraineana in oglinda cu Maramuresul Istoric urmat apoi de o licitatie finalizata cu adjudecarea realizarii in favoarea echipei bucurestene apartinand Ventis Global Consulting. Un buget de timp extrem de limitat, doar opt zile (10-17 august) alocabile Maramuresului Istoric (in care nu hazardul facuse poate sa fiu dorit drept ghid) in comparatie cu bogatia ofertei. Generoase temele sugerate pentru echipa de realizatori, precum peisagisticul specific, civilizatia lemnului si-a apei, mestesuguri ancestrale, traditii laice si religioase, arii naturale protejate, flora, fauna… pe de alta parte o enorma dificultate pentru ghid in a selecta o suita de posibile, si mai ales reprezentative, target-uri, deopotriva aceea de-a renunta (cu greu si neresemnat) la foarte multe dintre ele, numai si numai din ratiuni temporale. Pe de alta parte o mare si nesperata sansa pentru intregul team (care isi facuse o prealabila informare consultand ghidurile turistice Maramures editat in 2006 de catre AdLibri in cadrul coletiei Vino si vezi si La pas prin Maramures, editat in 2007 de catre Consiliul Judetean Maramures-biroul de specialitate Maramures InfoTurism si al caror coautor eram), aceea a unor conditii meteo excelente (exceptand arsita si caldura excesive).

Un scurt schimb de informatii (e-mail si telefonice) urmat, sambata 16 august dupa ora 21,30, de prima intalnire si prezentarea echipei apoi, ad hoc, o rapida trecere-n revista a superbiilor maramuresene prin prezentarea unei suite fotografice si djoc-ul morosenesc putea de-acum incepe.

Ziua 1-a – duminica 10 august – Pe Valea Cosaului

Probabil o nescrisa lege a lui Murphy face ca in weekend, aproape invariabil, vremea sa se schimbe, cum altfel decat in rau. Cu toate acestea la ora 7 dimineata ne intalnim langa Piata Izvoarele si vestigiile medievalei cetati baimarene strajuita de Turnul Macelarilor si purcedem in prima etapa a (re)descoperirii Maramuresului Istoric (o veritabila terra incognita pentru echipa de cineasti bucuresteni).
Racoare umeda, neguri, samanta de aversa iminenta, tare demobilizant!

Propun pentru aceasta zi o tangenta nord-vestica prin Tara Chioarului, via Sisesti, Danesti, Surdesti si-apoi Cavnic, pentru a descaleca in Maramuresul Istoric traversand Pasul Neteda catre Budesti, pe valea Cosaului, minunata.
Negurile coplesesc intreaga depresiune a Ungurasului, Dumbravitei, Bontaienilor… ucigand lacome perspectiva catre Plopis, Laschia, Copalnic Manastur si linear-impadurita Culme Preluca.
In Danesti de-abia putem distinge bisericile inconjurate de livezi intinse.
Niciunde parca sulitele bisericilor monument UNESCO din Surdesti si Plopis, aflate relativ aproape si in dreapta soselei pe care rulam avizi de spectacolul matinal visat.

De-abia putem descoperi sus si la stanga Piatra Rosie.
Parasim Surdesti-ul si coboram lin inspre raul Cavnic.
Pietrele Soimilor, din stanga, nu se vad nicaieri in timp ce suim spre Arsita si-n final catre varful Mogosa, cel marcat cu relee si arhicunoscut datorita partiilor sale de ski.

O prima oprire se face la modesta casuta dinaintea Cavnicului, precedata de gradinita de zarzavat si fasolea luxuriant urcata pe rude, inconfundabila multumita atat de contrastantei imagini generata de blidul alb al antenei parabolice suprapus saraciei lucii, imposibil de disimulat dincolo de zidurile lipite cu lut spoite-n albastru ultramarin si cu o sarpanta din carton astfaltat, straniu simbol al sec XXI si-al universalitatii comunicarii.

Traversam orasul Cavnic suind Roata si inventariind minierestile gospodarii de odinioara intercalate celor noi, vile si cochete pensiuni.
Admiram in continuare molidisul intunecat intrerupt doar de culoarele partiilor de ski, unele aflate doar in curs avansat de amenajare.

Ajungem in Pasul Neteda dar… niciunde nu-i Gutaiul Mic (Trei Apostoli sau Tatele Doamnei), de-asemeni niciunde nu-i varful Gutai.
Nu-i de vazut nici Magura Budestiului, daramite valea Cosaului cu siragul de margele a pitorestilor asezari Budesti–Sarbi–Calinesti.
Ar trebui sa vedem in dreapta Magura Mare si Mica, Piatra Totosului (motul cu molidis), fost geizer, apoi mai departe, catre est, varful Sermetes si-n dreapta lui, marcat de relee, varful Varatec, toate facand parte din Muntii Lapusului.

Picura, iar giulgiul nebulozitatii bezmetice invaluie totul.
Oprim in dreptul unei pajisti buboase din pricina manghilelor, niste mari si dense musurooaie acaparate de tufele de afin si merisoare debordand de rod sau pernitele verzi de parfumat cimbrisor.
Galben-portocalii flori de sunatoare invioreaza pajistea iar pe bolovanii andezitici negriciosi, lichenii verzi-azurii sunt inviorati de roz-liliachiul sporilor.
Cai roibi si murgi alaturi de doar unul sur sunt lasati sa pasca liberi.

Aproape se afla o mica stana de oi si capre, una din colibele traditionale a fost inlocuita de un cort iglu izoterm.
Mulsul de dimineata e spre sfarsit, asa ca ratam surprinderea behaitoarelor rumegatoare incercand sa se strecoare prin strunga, nu si alesul casului din laptele dres cu cheag, scoaterea din ciubarul de brad si punerea lui in strecura urmata de atarnarea pentru scurs, de o grinda a caseriei sau comarnicului.
Baci (atipic) e un baietan din Budesti. Alaturi, in coliba cu prici acoperit cu o cerga roasa din lana, taciunii lemnelor de fag mai fumega in vatra. Pajistea de paius plouata pare presarata cu mii si mii de diamante. Descoperim in ea si ciuperci, de la Boletus satanas la Amanita rubenscens. Negurile transleaza magic descoperind putin cate putin din Magura Budestiului.

Ne continuam coborarea catre Budesti si oprim la urmatoarea stana care, cu un modest inscris mizgalit pe-o hartie informeaza autoturistii ca vinde cas si urda proaspata.
O ceata de grasani ramatori care valorifica zerul de la stana grohaie pe langa coliba.
In apropiere e o casa moroseneasca precedata de o poarta cioplita-n stejar masiv. A fost stramutata din sat pentru a servi drept casa de vacanta. Se integreaza impecabil in peisaj. De-ar mai fi si altele, similare! Dar nu-s. Deocamdata apar cateva amenajari turistic-personale, din fericire stilistic neagresive.

In dreapta, traversata de linia de inalta tensiune, isi contureaza linearul parcurs nordic modesta, dar pitoreasca, valea Oanta.
Ramasa deliberat pe-o rana, biserica din lemn, butaforie pentru filmul realizat in iarna trecuta de un regizor sarb, pare a pluti in deriva prin neguri.

Iesim din sosea si urmam la dreapta drumul auto-forestier ce coboara in valea Oanta.
La stanga raman utilajele unei consistente echipe de prospectare geologica, dovada ca sucombarea acestei activitati strategice, ca si a celei extractive si prelucratoare, constituie doar o stupida si tranzitorie sincopa conjuncturala.
In vale, tot la stanga, ramane o cabanuta, parte dintr-o posibila pensiune, la dreapta si sus pe versantul inierbat si abrupt se iveste citadela andezitica Pietriceaua.

Continuam la stanga spre Poiana Merchiului, lasand in urma taluzuri aride formate din exemplare roci piroclastice, niste veritabile ghiulele maronii intunecate zvarlite violent spre cer in urma cu milenii de catre cei mai tineri vulcani carpatici romanesti.
De acum ar trebui sa putem panorama spre Giulesti, Berbesti, Vadu Izei si lantul continuu al Zakarpatyei ucrainiene, respectiv mai spre nord-est, catre Poloninca, Muntele lui Serban, Pop Ivan, Paltinu, Farcau si Mihailec din Parcul National Muntii Maramuresului dar… nu puteam vedea nici macar monumentalii fagi aflati la doar cateva zeci de metri in jurul nostru.
Bazati pe performantele SUV-ului, continuam catre turbaria Groapa lui Cotoz, un fief al orhideelor si bumbacaritei incepand cu luna mai.
O masiva alunecare de teren produsa pe directia sud-vest-nord-est dinspre Magura Mica (Muntii Lapusului) a blocat de multa vreme, partial, cursul unui modest parau obligat sa adaste in causul neregulat inconjurat de faget intercalat cu paltini, mesteceni si molizi.
A rezultat un diverticulat si discontinuu luciu de apa, pe alocuri in curs de eutrofizare, acaparat de muschi de turbarie (Sphagnum), lintita, carnivorle plante Drosera rotundifolia (preponderent pe malul vest-nord-vestic devenit datorita acestui fapt singeriu-ruginiu) si otratel de apa (Urticularia vulgaris) etc.

Coboram spre tau si dam repede de bureti usturoi alb-carnosi, specii diferite de Amanita sp., necomestibile sau otravitoare dar fotogenice, galbiori, bureti porcesti, pe alocuri aliniati precum niste cuminti strajeri la poalele tufelor de afin.

Revenim apoi la soseaua asfaltata coborand in Budesti, la biserica monument istoric UNESCO din Josani.
Din pacate restaurarea frescelor interioare, inceputa in urma cu mai bine de un an, nu s-a incheiat, fapt care impiedica vizitarea edificiului. Implicit nu putem vedea camasa cu zale a vestitului haiduc Pintea Viteazu.
Ne limitam prin urmare la exterioare, constatand bucurosi ca o multime de turisti spanioloi, francezi, belgieni, nemti si romani sunt interesati de acest splendid obiectiv ca si de crucile din lemn si piatra ale tintirimului din jur.

Aruncam o ultima ocheada spre varful turlei dominat de simbolurile soarelui si lunii alaturi de cocosul Buneivestiri dupa care o luam spre cealalta bijuterie ecumenica a Budestiului, biserica de lemn din Susani.
De aici putem panorama spre caldeira vulcanica Gruiul Lupului si Corha dar si mai departe, spre Chicera, respectiv in amontele vaii Cosaului numit acolo Raul Mare.

Treptat negurile se disipeaza iar soarele tot mai fierbinte scalda generos frumoasele gospodarii autentice, expresie a mestesugului lemnului.
Corcodusii, prunii, merii debordeaza de rodul bogat iar pe ulita se plimba pascand sau zburdand un manz semigreu izabel (cu coama si coada blonde) alaturi de mama sa.
In gradinitele restranse, palcuri de flori portocalii se inalta zvelte peste gardurile de lemn, uneori ingenios impletite in trei din alun. In plan secund sunt sirurile de fasole cu pastai si boabe din acelea groase si grase ce se topesc in gura ca untul, folosite la prepararea zacustei alaturi de hribe si ghebe.
De prispe atarna ghirlande de pastai galbene puse la uscat alaturi de manunchiuri de usturoi, salbe ruginii de arpagic sau ceapa.
Uneori tot acolo zac pentru aerisire si solarizare asternuturile tesute din in si canepa, hainele groase din lana, pentru toamna si iarna.

Intram in curtea bisericii si dam peste acelasi sir de lespezi late din gresii constituind o alungita masa pe care se-ntind ofrandele aduse de sateni la Mosii de primavara (Mosii de Rusalii).
La capatul ei, un mic pavilion ritualic acoperit cu dranita patinata de vremi.
Sansa face sa dam peste familia crasnicului Roman Petru si Ileana care ne permite sa vizitam interiorul bisericii, admirand minunatele fresce pictate pe lemn, praporii, stergurile brodate si ornamentate cu teme biblice sau florale.

Si aici dam peste un grup de turisti europeni, ghid in limba italiana fiindu-le o localnica care si-a insusit graiul peninsular trudind o vreme prin Italia.
Impresionant si autentic 100%.
Globalizarea si satul universal par a se fi nascut taman aici, in Budesti.
Iesim in soarele violent admirand cruci stravechi de piatra sau lemn. Un stravechi mormant inierbat e inviorat de bacele caramizii ale florilor de ardeias sau papalau (Physalis alkegi).

Clopotarul si amabila-i sotie ne invita acasa la ei, la nici 100 m est de biserica (Budesti Susani– nr. 545), imbiindu-ne cu horinca de prune de 52 grade, dulceag-infioranta (din care ne pun si pentru drum o fele) apoi ne desfata aratandu-ne impresionanta lor zestre de camesi tesute si cusute in casa din fuior de canepa si in, migalos ornamentate cu broderie sau ajurate alb pe alb, alteori in pastelate culori.
Urmeaza fustele bogat plisate, pieptarele din lana, cioarecii si sumanele aspre, de turcana, strasnic indesate-n piua si spalate-n valtori. Frumoase sunt si cergile groase si mitoase, peretarele decorate cu motive florale si geometrice, pernele dolofane umplute cu pene, asezate una peste alta, pana-n tavanul din grinzi de stejar podit cu scandura de brad afumata-n decenii.

Timpul, bata-l vina, ne impiedica s-o luam cum ne-am fi dorit in sus pe Raul Mare, dincolo de Piatra Pintiut unde se extrag pretioasele andezite funerare, spre Manastirea Rosia aciuata la poalele vestice ale Sermetesului sau in sus pe langa Sava, catre Jireapan, locatia stravechilor mine, a Steampului, taului tehnologic, bisericutei, cimitirului, azi inghitit de molidis, al fostilor coloni germani adusi aici inainte de 1700 (precum in apropiatele localitati vestite pentru specificul si traditia miniera Cavnic, Baiut, Baita ori Nistru, de peste deal).

Revenim in buricul satului si continuam catre Sarbi, cerem permisiunea sa intram in gospodarii vechi si traditionale, avem bucuria de-a surprinde o gazda scotandu-si camesile si poalele la aerisit pe prispa.
Poposim in gospodaria vestitului palarier Barlea Ioan (nr. 138) care, amabil, ne face o demonstratie a mestesugului si talentului sau sub atentele priviri ale nepotilor sai imbracati in straie populare.
Sub mainile dibaciului mester clopul morosenesc se contureaza incredibil de repede, multumita artei mesterului ajutat de fidela-i masina de cusut marca Singer.
Fiul acestuia, cu bacalaureatul luat in vara aceasta, va urma din toamna, dupa un an de acomodare, studii universitare de management in Germania, mizand pe rigoarea scolii nemtesti, bazandu-se pe experienta acumulata in cele cinci vacante din verile anterioare petrecute acolo. In final ar vrea sa incropeasca o afacere proprie in tara, numai daca lucrurile vor capata o turnura favorabila, altfel…

De aici coboram nitel pe Cosau si ne oprim la Opris Ghoerghe, poreclit a lui Lorint, cel care foloseste forta apei Cosaului afluita printr-un vechi scoc din scandura pentru a antrena alternativ batoza veche de-o suta de ani, fabricata in Budapesta, piua din subsol, valtoarea si moara de porumb.
Bucuros de oaspeti si fudulindu-se fata de semenii din Sarbi, ne face (pragmatic, contra cost) o ampla demonstratie dupa care ne arata sumanele, cioarecii si cergile abia scoase din apa si puse in batatura la uscat.

Vestita croitoreasa Duma Victoria din Sarbi nr. 13, adica la iesirea catre Calinesti, nu e acasa, fiind plecata cu treburi la Ocna Sugatag, profitam insa de prezenta sotului ei care ne va arata doua pieptare din pielicica de miel frumos decorate cu broderie si ciucuri de lana viu colorata.

Timpul alearga insatiabil si iata-ne deja in pragul serii. Coboram spre Calinesti dupa care o cotim la stanga catre Ocna Sugatag. Aici vizitam Baile Vechi si lacurile cu diferite grade de salinitate rezultate prin surparea boltilor fostelor ocne de sare.
Nebuloasele ne tachineaza-n continuare, refuzand sa ne dezvaluie Creasta Cocosului si varful Gutai.

Un grup de rate salbatice sageteaza vazduhul venind dinspre rezervatia Padurea Craiasca pentru a inopta la adapostul stufarisului celui mai mare lac, cel mai putin salin situat in preajma fostului put de extractie de sub Baile Vechi.
Turisti unsi din cap pana-n picioare cu namol negricios profita de ultimele raze ale soarelui, unii inoata cu greu datorita flotabilitatii apei conferita de densitatea rezultata din salinitate, altii se aduna pe la corturi, ferindu-se de ciupiturile tantarilor atatand mici focuri de tabara. Apreciem gradina de vara de pe locatia fostului put cu masina de extractie dar mai ales pensiunea-restaurant a Bailor Vechi, expresie a lemnului folosit cu inspiratie si bun gust si nu in ultimul rand al jardinierelor debordand de flori dupa care continuam spre Breb.

De nenumarate ori am admirat aici fascinantul puzzle al geometriilor si cromaticii ingustelor tarlale, clenciurile, jirezile si claile, apoi, in plonjeu, afunda enclava rurala a Breb-ului cu peretii neregulatei palnii ritmati de succesivele terasari cu fanate, culturi de ovaz, grau de primavara, cartofi, fasole, porumb, impresionanta biserica greco-catolica cu gemene turle si-apoi, deasupra ei, spre vest, Arinisul strajuie Taul Morarenilor (nevazut) iar in background Creasta Cocosului, spre nord-vest prelunga Culmea Pietrei iar deasupra ei pajistea in care se intinde pe 12 ha rezervatia Iezerul Mare si-n fine, deasupra Vadului Izei, Piatra Tisei de langa Agris.

Peisajul e atat de incantator si reprezentativ acestui colt de Maramures incat niciodata nu ma satur sa-l savurez, indiferent de anotimp, incepand de iarna, atunci cand totul pare o inremenita gravura, pana primavara, la infloritul miilor de papadii, pana toamna cand auriul prunilor si mestecenilor se pasteleaza divin cu sangeriul ciresilor si perilor salbatici, galbenul in degradeuri a fageturilor, verdele tonic si mat al arinilor si galbenul pistruiat cu negru al paltinilor, totul proiectat pe azuriul infinit al cerului.

Rupem reveria coborand spre Budesti, oprindu-ne cu privirile asupra clenciurilor incarcate cu otava, clailor aliniate de fan, prispelor si portilor de lemn bogat ornamentate dupa care suim spre Pasul Neteda.
Dam din nou peste autoturistii imbecili care pun la incercare o stupizenie bine infipta-n legendele locului-credinta infantila ca intr-un anume loc al inseuarii soselei masinile manate de nestiute forte oculte ale locului pot sa suie fara motor la deal (desi topografii cu ajutorul teodolitului clasic sau digital au demonstrat ca, de fapt, drumul nu suie acolo ci coboara o diferenta de nivel de aproximativ 4 m, iata ca mitul si dorinta grotesca de senzational bat insa placida realitate irefutabila).

S-a inserat iar dinspre nord-vest cohortele de neguri traverseaza valea Marei, nevazuta, invaluind Creasta Cocosului. Amurgul soarelui le confera mai intai gheenice, apoi paradisiac-diafane irizatii zmeurii si-n final de imperiala purpura.
La un moment dat din acea imensa oala clocotinda de neguri se ivesc sfarcurile proeminent-aride ale Tatelor Doamnei (Trei Apostoli sau Gutaiul Mic).

Trecem de Pasul Neteda si cautam inutil din priviri celalalt fost geizer ce domina spre nord-est Cavnicul, adica Piatra Malnasului semanand izbitor Pietrei Sfinte de la Mecca, vom da peste ultima stergura visinie de neguri bordand liziera superioara, de la Gutaiul Mic spre Gutaiul Doamnei.

Bezna noptii invaluie treptat de-acum incolo depresiunea Cavnicului si-apoi crampeiul de Tara Chioarului tangential retraversat de noi, punand capat celei dintai zile a bogatului nostru periplu maramuresean in imagini si intamplari. 

Citeste si:
Ghid in Maramuresul Istoric. De la Hora la Prislop la nunta din Sarbi, pe Valea Cosaului 
1 septembrie 2008

Ghid in Maramuresul Istoric. De la Sapanta la biserica monument istoric UNESCO din Barsana 
29 august 2008

Ghid in Maramuresul Istoric. La Manastirea Barsana si Manastirea Sapanta Peri
28 august 2008

Ghid in Maramuresul Istoric. La Izvorul Albastru al Izei-Manastirea Sf. Ilie Prooroc Dragomiresti-Ieud
27 august 2008

Ghid in Maramuresul Istoric, in rezervatiile naturale Piatra Rea si Cascada Cailor 
26 august 2008

Ghid in Maramuresul Istoric, in Pietrosul Rodnei
25 august 2008

Ghid in Maramuresul Istoric – De pe Valea Marei in Parcul National Muntii Rodnei-Zanoaga Iezerului Pietrosului Rodnei
21 august 2008