Odată ajunsă la Auschwitz, doctoriţa Gisella Perl a fost obligată să lucreze pentru Josef Mengele. De profesie ginecolog, ea a trebuit să aleagă între a închide ochii atrocităţilor pe care naziştii le comiteau în numele medicinei sau să salveze femeile aflate în lagărele de concentrare, punându-şi viaţa în pericol. Ziua era obligată să fie unul dintre medicii din echipa lui Mengele, “Îngerul Morţii”, iar noaptea salva vieţi, fiind numită “Îngerul de la Auschwitz”.
Giselle Perl s-a născut în Sighetul Marmaţiei, pe 10 decembrie 1907. Gisella a terminat liceul la numai 16 ani, fiind prima la învăţătura. Ea şi-a dorit încă de mică să fie medic, însă iniţial tatăl ei nu a lăsat-o:“Nu vreau ca fata mea să îşi piardă credinţa şi să se îndepărteze de iudaism. “ Mai târziu, fata a obţinut aprobarea lui Maurice Perl, ea jurând pe o carte de rugăciuni că mereu va fi o bună evreică. După ce a urmat facultatea de medicină şi a vindecat primul ei pacient, Giselle a luat o altă carte de rugăciuni, pe care a inscripţionat-o cu numele tatălui ei, ca pe un simbol al jurământului făcut cu ani în urmă. Maurice a murit într-o cameră de gazare la Auschwitz, purtând cu el cartea dăruită de fata sa.
În martie 1944, dr. Perl împreună cu familia sa a fost prinsă de către Gestapo şi trimisă în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Acolo, ei au fost despărţiţi. Iniţial, Giselle fusese oprită pentru a dona sânge pentru soldaţii SS. La puţin timp, Mengele a aflat că ea era un renumit doctor ginecolog şi a luat-o în echipa sa de medici. El i-a spus să meargă în lagăr şi să aducă toate femeile însărcinate pentru a le trimite în alt lagăr, unde urmau a primi îngrijire medicală şi mâncare mai bună. Ea nu ştia ce avea de gând doctorul, şi crezându-l, i-a adus 50 de femei însărcinate. După ce au fost supuse mai multor experimente înfiorătoare, ele au fost duse la crematoriu. Îngrozită de ceea ce a făcut, Giselle nu a mai trimis de atunci nicio femeie pe mâna lui Mengele, ba mai mult, a încercat să le ajute.
“Cea mai mare crimă de la Auschwitz era aceea de a fi însărcinată”
Giselle a fost astfel pusă în faţa unei decizii grele:pentru a salva femeile care erau însărcinate de atrocităţile lui Mengele, trebuia să ajute să avorteze. În timpul nopţii, ea le întrerupea sarcinile celor închise în lagăr:“noaptea, pe o podea murdară, folosindu-mi numai mâinile murdare”, aşa îşi aduce aminte doctoriţa numită “îngerul de la Auschiwitz”. În timpul zilei, ea împreună cu cei cinci doctori şi patru asistente ale lui Mengele era obligată să opereze ca într-un spital, dar care nu avea paturi, bandaje, anestezice sau instrumente speciale. Singurul lucru pe care îl avea erau vorbele. “ Am tratat pacienţii cu vocea mea, spunându-le poveşti frumoase, spunându-le că într-o zi vom avea din nou aniversări, că într-o bună zi vom cânta din nou. Nu ştiam când este Rosh ha-Shanah, dar simţea că se apropie odată cu venirea frigului. Aşa că, am făcut o petrecere cu pâine, margarină şi câteva bucăţi de cârnaţi murdari pe care i-am primit la masă. Le-am spus că în seara asta sărbătorim Revelionul, şi că de mâine va veni un an nou, mai bun.
În ianuarie 1945, lagărul a fost evacuat. Gisella a fost mutată într-un alt lagăr, de lângă Hamburg, iar două luni mia târziu la Bergen-Belsen, pe care îl descria ca fiind “realizarea supremă a sadismului şi bestialităţii germane”. În timp ce trupele britanice eliberau lagărul, ea tocmai ajuta o femeie să aducă pe lume un bebeluş, primul născut în acel lagăr de concentrare. Doctoriţa a rămas acolo până în toamnă, de unde a plecat în căutarea familiei sale, în Germania. După 19 zile a aflat că soţul ei fusese omorât în bătaie, chiar înainte de eliberarea, iar băiatul ei, adolescent, a murit în camera de gazare. Atunci, de durere, Perl a încercat să se otrăvească. A fost găsită şi dusă la o mănăstire din Franţa, pentru recuperare.
În 1947 a plecat în America, pentru a fi în rândul doctorilor ambasadorul celor şase milioane de evrei omorâţi de către nazişti. Acolo a întâlnit-o pe Eleanor Roosevelt, Prima Doamna a Statelor Unite ale Americii, care a încurajat-o, spunându-i: “Nu te mai tortura;devino din nou doctor!” În 1951 a primit cetăţenia americană şi şi-a deschis un cabinet în Park Avenue, unde majoritatea pacienţilor săi erau foşti deţinuţi ai lagărelor de la Auschwitz şi Bergen-Belsen. În New York, a ajutat la naşterea a peste 3000 de copii. După trei ani, Gisella s-a stabilit în Israel, de unde s-a oferit voluntară pe Muntele Sinai. Ea a murit în 1988.
– Servicii de creare site web
