Din “economie” de cuvinte sau din tendinta de a nu face repetitii, prepozitia “de” care insoteste un numeral se omite, chiar daca in foarte multe situatii atat in vorbire, cat si in scriere, este necesara. Greselile de acest fel le intalnim indeosebi in textele jurnalistice (mai ales in titlu, probabil din economie de spatiu), dar si printre vorbitori. In lectia de gramatica de astazi, vom semnala situatiile cand prepozitia “de” care insoteste un numeral (sau o litera) este obligatorie si cand nu.
“Am cumparat rochia cu 200 de lei” este o formulare corecta, si nu “200 lei” cum se poate auzi (sau citi) adesea. Prepozitia “de” se omite doar in cazul numeralelor de la 1 la 19, sau al celor care se termina in 1-19 (cum ar fi : 1319, 1314, 1316 etc). Prin urmare, vom spune (scrie) corect: “12 lei”, “14 lei”, “18 lei”, “1317 lei”, “1211 lei” etc.
Pentru toate celelalte cazuri, prepozitia “de” este obligatorie. Asadar, “200 de lei”, “437 de lei”, “150.849” de lei etc. Prin urmare, in exemplul din titlu, doar a doua varianta este corecta, „200 de lei”.
Repetitiile din constructii ca „Am cheltuit suma de 200.000 de lei” sau „S-a transportat cantitatea de 38.000 de tone” se pot evita renuntandu-se la termenii redundanti „suma” si „cantitate”. Mesajul transmis va fi, cu siguranta, mult mai clar.
Lingvistii recomanda ca, atunci cand numeralul este precedat de cifre sau litere, pentru claritatea exprimarii sa se foloseasca de asemenea prepozitia „de”. De pilda, in exemplele „cuvantul se scrie cu doi i” sau „cu doi a”, este nevoie de un element ajutator, adica de prepozitia „de”. Asadar, este corect daca spunem „cuvantul se scrie cu doi de i” sau cu doi de a”.
George Pruteanu considera ca „literele luate in sine sunt prea putin substantiale ca sa le putem simti ca pe niste entitati, iar pentru a evita aspectul tulbure, de formula matematica, al exprimarii 2a, 2c vom spune «doi de a, doi de c» etc”. La fel se intampla si in cazul cifrelor. Propozitia “Studentul a luat la examen doi 2” nu are niciun sens daca se omite prepozitia “de”.
Lingvistul explica apoi ca, atunci cand literele sau cifrele nu denumesc simboluri abstracte ale sunetelor, ci obiecte, desene sau fenomene din afara vorbirii, ele pot fi tratate ca niste substantive. Exemple: “viorile au de-o parte si de alta a corzilor doua F-uri”, “pe rochia ei erau desenate niste S-uri”etc. Situatia este similara si in cazul cifrelor. Exemplu: “A facut cu bicicleta vreo 10 opturi” (si nu “zece de 8”).
Prepozitia “de” nu se foloseste atunci cand e vorba de numere de casa (“el sta la 11a), denumirea unui paragraf sau, evident, in matematica.
CITESTE SI:
- GRAMATICA ONLINE – CUM E CORECT – „Funeralii sau funerarii, mortuar sau mortual”?
- GRAMATICA ONLINE – CUM E CORECT – “Vorbeste intruna” sau “Vorbeste intr-una”?
Sursa: Monica Pop