Din categoria greselilor frecvente, intalnite chiar si la persoane instruite, face parte si folosirea, in anumite contexte, a neologismului “fortuit” (cu derivatele sale). Cuvantul este utilizat de multe ori cu sensul de “obligat” sau “fortat”, cu toate ca intelesul acestuia este de “intamplator”, “venit pe neasteptate”. In lectia de astazi, vom incerca, printr-o serie de exemple, sa spulberam aceasta confuzie.
Potrivit DEX, fortuit (a, e, ti, te) inseamna care are loc pe neasteptate, intamplator, inopinat, accidental, incidental. Neologismul face parte din familia lexicala a cuvantului latinesc “fortuna”, care la romani era considerata zeita norocului, de unde si sensul, pastrat ca atare.
“Am fost fortuit sa rezolv urgent problema”. Multi vorbitori cred, printr-o analogie gresita, ca termenul “fortuit” este legat de “fortat” (sinonim cu “silit”, “constrans”, ultimul fiind tot de origine latineasca, dar format pe alta radacina lexicala). Prin urmare, in exemplul dat, neologismul este impropriu folosit, avand intelesul de „fortat”.
In constructii ca “un caz fortuit”, ce inseamna un accident (un lucru venit pe neasteptate), sau “o intalnire fortuita”, ce se traduce printr-o intalnire intamplatoare, incidentala, cuvantul este folosit corect.
Si in limba franceza, termenul a fost preluat din latina cu forma si sens similare. Dictionarul Le Petit Robert (1993) il explica astfel: “care vine pe neasteptate, neprevazut”, folosindu-se ca exemple “o intalnire fortuita” si “un deces prematur si care pare fortuit…”
In situatia in care exista dubii in privinta folosirii anumitor cuvinte, este indicat sa se consulte un dictionar explicativ.
GRAMATICA ONLINE – CUM E CORECT – „De 1 Iunie, manifestatia copiilor a durat mult” sau „De 1 Iunie, manifestarea copiilor a durat mult”?
Sursa: Monica Pop