Ascensiunea antrenorului Aihan Omer (nascut la Constanta, in 27 iunie 1960) a inceput in 1999 de la Minaur Baia Mare, echipa cu care a reusit eventul. De aici, cariera turcului a contabilizat succes dupa succes, indiferent ce echipa a antrenat: Fibrexnylon Savinesti, HCM Constanta sau UCM Resita. Cinci titluri de campion national (1998/1999 cu Minaur, 2001/2002 si 2002/2003 cu Fibrex, 2003/2004 si 2005/2006 cu HCM Constanta) si doua titluri de vicecampion national (2004/2005 cu HCM Constanta, 2008/2009 cu UCM Resita) a obtinut Omer. Are in palmares si cinci editii ale Cupei Romaniei (1999, 2002, 2003, 2004, 2006). Aihan Omer a antrenat UCM Resita timp de patru sezoane, cucerind in acest timp de trei ori Cupa Challenge. 
In 26 aprilie, contractul cu UCM Resita a fost reziliat de comun acord. Nu aceasta a fost prima veste neplacuta pentru antrenor, acesta fiind zdrucinat anul trecut, cand Tribunalul de Arbitraj al Federatiei Europene de Handbal a decis ca selectionerul echipei nationale de handbal masculin, Aihan Omer, si fostul vicepresedinte, Petru Paleu, au incercat sa-i mituiasca pe arbitrii Martin Gjeding si Mads Hansen, care au oficiat la partida retur din cadrul play-off-ului pentru calificarea la Campionatul Mondial, România – Muntenegru. Omer si Paleu au fost exclusi pe o perioada de cinci ani din orice competitie internationala si li s-a interzis dreptul de a detine vreo functie care sa aiba legatura cu Federatia Europeana de Handbal.
„Sunt deschis oricarei discutii cu orice echipa, orice club din Romania. Si din strainatate, desigur”
– Cu ce ocazie in Baia Mare? Negociati cu Minaur?
– Nu. Am venit in Baia Mare pentru ca fata mea are de sustinut un examen de limba engleza si asa s-a intamplat sa fie repartizata in Baia Mare si am venit special cu ea. Isi doreste foarte mult sa studieze in Anglia si, in consecinta, acest examen este foarte important pentru ea. Calculatorul a trimis-o in Baia Mare, asa ca am venit special ca s-o sustin. Si sper sa-i poarte noroc Baia Mare asa cum mi-a purtat si mie. Am venit fara sa stie nimeni, dar se pare ca lumea m-a vazut pe aici si de aceea banuieste ca as fi in tratative cu Minaur. Am venit numai pentru examenul fiicei mele, dar n-am putut sa trec neobservat: faptul ca dau acest interviu cu tine, Ramona, este un semn ca lumea a apucat sa discute acest subiect.
– Refuzati din start o oferta venita de la Minaur: ce ar trebui sa va ofere?
– Nu refuz niciodata nicio oferta, intotdeauna sunt deschis pentru discutii. Sunt un antrenor profesionist care antrenez si voi antrena intotdeauna unde mi se cere, nu conteaza orasul, nivelul, asa ca nu se pune problema unei repingeri din start. Sunt deschis oricarei discutii cu orice echipa, orice club din Romania. Si din strainatate, desigur. Exista cateva oferte, dar as vrea sa ma bucur de aceasta minivacanta neasteptata, sa ma bucur vreo luna de zile de familie, de copii, mai ales ca fiica mea este in clasa a XII-a: are examen in Baia Mare, are Bacalaureat, are admitere. Si a picat cum nu se poate mai bine sa fiu langa ea in aceste momente.
„Baia Mare ramane in sufletul meu ca unul dintre cele mai importante momente ale carierei mele”
– Cum e , dupa mai bine de un deceniu de glorie, sa stai deoparte?
– Nu cred ca stau deoparte pentru ca s-a terminat campionatul, toate echipele sunt in vacanta si sper sa nu stau prea mult. Nu consider ca stau deoparte in niciun caz. Consider ca sunt in vacanta si, asa cum am zis, oferte sunt, dar vreau sa stau sa ma concentrez asupra locului unde as putea merge din iulie/august.
– In 1999, din Baia Mare, de pe banca Minaurului, incepea ascensiunea antrenorului Aihan Omer. Nu va incearca nicio nostalgie fiind din nou aici, in Baia Mare?
– Intotdeauna vin cu mare placere in Baia Mare, am foarte multi prieteni, multe cunostinte. Prietenii nu se pierd asa usor, mai ales cand sunt la mijloc relatii de suflet. Pentru mine Minaur inseamna, asa cum ai spus, un inceput al carierei mele, primele rezultate importante, si nu pot sa uit acest lucru niciodata. Faptul ca am adus primul event la Minaur din istoria clubului este o mare bucurie si, desigur, o mare onoare. Am fost superonorat cand am fost chemat sa antrenez aici: una peste alta, Baia Mare ramane in sufletul meu ca unul dintre cele mai importante momente ale carierei mele.
„E momentul la care trebuie sa am o noua provocare, sa incep de undeva de jos”
– Peste tot unde ati mers ati fost urmat de succes si peste tot ati fost urmat de jucatori care au evoluat la Minaur. Fac ei parte din reteta de succes a antrenorului Aihan Omer?
– Fiecare antrenor crede – in anumite momente de joc – in anumiti jucatori. Si atunci, daca totul a mers bine cu anumiti jucatori, e pacat sa nu mergi mai departe si in alta parte tot cu ei. Sigur, nu este ceva obligatoriu, dar eu mai pun si mult suflet in relatia mea cu jucatorii, tin foarte mult la ei, si daca cu ei am facut treaba, tot timpul caut sa-i iau dupa mine, sa putem sa facem treaba si in alta parte. Am mai multi jucatori cu care, atat la Minaur, cat si la Fibrex, la Constanta, la Resita si la Pitesti, cluburi unde am antrenat, doi-trei i-am luat dupa mine si ei au venit cu mare placere, iar rezultatele au fost pe masura. Nu cred ca le pare rau…
– Sa ne asteptam sa-i vedem plecand si de la Resita din vara?
– Mai putin probabil, pentru ca eu nu stiu in ce parte o sa o iau. Si daca va fi vorba despre o echipa care nu isi va permite acesti jucatori, pentru ca sunt jucatori valorosi, care au pretentii mari… Dar eu, in clipa aceasta, pot spune deschis ca pot sa antrenez orice echipa, la orice nivel, fara pretentii exagerate, pentru ca e momentul la care trebuie sa am o noua provocare, sa incep de undeva de jos, sa arat ca se poate face performanta si cu echipe mici.
– Aceasta atitudine vine ca si raspuns la faptul ca s-a spus de multe ori ca sunteti antrenor doar de vedete?
– S-a spus. Sunt si lucruri realiste. Dar sunt si exagerari, sunt oameni rautaciosi, dar – repet – eu nu am avut nicio contributie la selectionarea mea: cluburile m-au solicitat, am raspuns pozitiv, nu pot sa spun ca am facut primul pas. Niciodata. Si niciodata nu il voi face: cine are nevoie de mine sau doreste sa colaboreze cu mine, eu sunt deschis la discutii si, daca ma solicita un club de pe locul I sau de pe locul X-XI, eu discut la fel. Nu se pune problema unui CV incarcat: sunt, incerc sa fiu, un antrenor modest, indiferent de rezultatele pe care le-am avut. Rezultatele pe care le-am obtinut nu sunt numai ale mele. Sunt obtinute, in primul rand, cu sprijinul financiar al clubului, cu jucatorii care si-au facut datoria in teren si dupa aceea sunt si eu. Dar toti am format intotdeauna o echipa.
„Noi, antrenorii, trebuie sa ne asteptam la orice, noi suntem pregatiti pentru orice”
– Fiindca am pomeni mai devreme de Resita, trebuie sa va intreb: cum a picat vestea rezilierii contractului? Va asteptati la ea?
– Ma asteptam, chiar avusesem niste discutii pe aceasta tema mai demult, dar m-a surprins momentul: cu doua etape inainte de final. Am ramas putin surprins. Dar e greu sa intelegi cateodata oamenii care spirjina financiar clubul si echipa. Dar asta este situatia. Oricum eu avusesem niste discutii cu domnul Chebutiu, presedintele clubului, urma sa tragem linie, sa vedem ce facem, rezultatele nu erau chiar foarte rele, iar faptul ca s-a intamplat totul cu doua etape inainte de final, de asta am ramas surprins. Asta este: noi, antrenorii, trebuie sa ne asteptam la orice, noi suntem pregatiti pentru orice si depindem de rezultate, asa ca… M-a surprins, nu m-a afectat. Dar m-a surprins in mod neplacut. (Si tace pret de cateva fractiuni de secunda…) Eu, de obicei, unde merg pun mult suflet, incepand de la sofer, maseur, jucatori, conducere. Imi place sa colaborez, sa creeez o familie, desi e foarte greu ca atatea caractere diferite sa joace dupa o anumita partitura. Pun suflet si normal ca a fost despartirea mai grea, dar, repet: noi, antrenorii, suntem obisnuiti sa suferim, trebuie sa ne treaca si sa incepem o noua munca in alta parte si suntem constienti de asta.
– Va reprosati ceva?
– Sincer, imi reprosez ca, la capitolul Resita, nu am fost activ la capitolul transferuri. Nu m-am implicat eu pe langa oamenii care au fost pusi sa faca acest lucru. Am crezut in ei si i-am lasat sa isi faca treaba, dar se pare ca am gresit, ca trebuia sa ma implic si personal. Nu neaparat la modul financiar, pentru ca antrenorul nu-si permite acest lucru, dar sa fi participat la discutii, sa fi auzit ce zic jucatorii, sa fi ajutat campania de transferari. Au fost jucatori valorosi foarte aproape de un transfer spre Resita, sa-i pomenesc numai pe jucatorii de la Minaur, Muresan si Csepreghi, dar nu s-a putut. Eu doar am convins jucatorii sa vina sa negocieze…
„Echipa de handbal masculin a Romaniei are un potential foarte mare”
– Fiindca ati adus discutia in preajma echipei nationale, pe care o asteapta meciuri importante. Cateva cuvinte ne spuneti despre asta?
– Echipa Romaniei are un potential mare. Parerea mea. (Ii suna telefonul, uita unde am ramas cu discutia…)
– Nationala lui Stanga. (Sta cateva secunde, apoi zambeste…)
– Nu inteleg intrebarea. (Mai tace un pic.) Nationala nu este a nimanui, decat a Romaniei. Se mai aude „nationala lui Omer”, „nationala lui Stanga”… Nu. Este echipa nationala a Romaniei. Nu ar trebui sa se foloseasca expresiile acestea, pentru ca romanii toti sunt trup si suflet alaturi de baieti atunci cand joaca echipa nationala.
– Reformulez, atunci: aveti incredere in actuala nationala a Romaniei?
– Echipa de handbal masculin a Romaniei are un potential foarte mare. O spun din experienta, nu asa, ca sa ma aflu in treaba. Avem jucatori foarte talentati. Valorile sunt multe si ai de unde sa faci selectie. Rezultatelor echipelor de club spun multe. Poti sa formezi o echipa nationala foarte buna. Echipele de club si-au cam facut datoria si au aratat ca se poate. Si atunci se poate forma o echipa nationala puternica. Desigur ca nu ne putem gandi, inca, la medalii mondiale si europene, dar ne putem gandi la calificari la Mondiale, Europene si Olimpiada in fiecare an. Echipa Romaniei poate sa faca acest lucru.
„Decizia EHF pentru mine a fost un soc: chiar nu ma asteptam”
– Nu pot sa inchei dialogul cu dvs. fara sa pomenesc, si macar in treacat, de sanctiunea venita dinspre Federatia Europeana de Handbal. Cum v-a afectat?
– Foarte mult. Decizia EHF pentru mine a fost un soc: chiar nu ma asteptam. Nu vreau sa mai vorbesc si sa scot in evidenta ca sunt nevinovat, desi sunt 100% nevinovat. Vreau sa trec cat mai repede peste acest subiect. Ma afecteaza enorm: noi, antrenorii, ne vedem de meserie, suntem mereu focusati sa antrenam… Probabil ca am fost la momentul nepotrivit in locul nepotrivit si sanctiunea mi se pare exagerat de dura pentru ca, parerea mea, Federatia Europeana a vrut sa dea un exemplu si, pe cine a gasit?!, a gasit Romania – o tara, inca, la nivel mediu de performante in handbal momentan. Nu vorbesc de statistica anilor trecuti. Si atunci banuiesc ca au zis sa dam un exemplu cu Romanii si sa aratam ca suntem un for puternic, care ia masuri drastice. Pe mine m-a afectat enorm, pentru ca aveam un plan extraordinar cu echipa Romaniei, voiam sa calific echipa la Olimpiada de la Londra, facusem un lot, asa cum v-am zis, cu jucatori tineri, care – in cativa ani – ar fi fost jucatori importanti in handbalul european, niste vedete in Romania, dar, din pacate, mi s-a pus aceasta frana la nationala, dar si la echipa de club. Trebuie sa o iau de la capat, sunt realist ca fiecare om are in viata cate un soc care te da inapoi cativa pasi sau cativa ani, nu se intampla asta numai la sport. Trebuie sa fii tare si sa o iei de la capat. Incerc sa trec peste acest moment, sa ma concentrez, sa o iau de la capat si sa arat ca nu degeaba sunt acele performante care le am in spate, nu sunt intamplatoare si ca pot sa fac treaba la orice nivel, indiferent ca vorbim de echipe de baieti sau fete.
„O echipa se cladeste incet, sigur, cu liniste, cu antrenor care trebuie lasat trei-patru ani sa-si faca treaba”
– Am inceput vorbind despre orasul Minaurului, sa revenim in acelasi punct: ca si dvs., si Minaur trece prin momente mai delicate. L-ati cunoscut in perioada lui de glorie nationala. Un cuvant despre Minaurul de azi?
– Minaur este unul dintre cluburile cu mare traditie in Romania. Dupa rezultate, Steaua si Dinamo sunt peste, dar Minaur este echipa din provincie care s-a batut cu capitala si acesta este un lucru care ne bucura pe noi, cei care nu suntem din Bucuresti. E pacat. Merita mult mai mult aceasta echipa si, din cate m-am interesat, Baia Mare are potential mare dn punct de vedere financiar pentru o echipa de handbal. handbalul ar putea reveni din nou in inimile sponsorilor maramureseni: trebuie cineva sa le explice ca in al treilea an din momentul investitiei, Minaur poate face performanta. Daca investesc azi in Minaur si maine astept rezultate, e putin gresit. Din punctul meu de vedere, al tehnicianului. O echipa se cladeste incet, sigur, cu liniste, cu antrenor care trebuie lasat trei-patru ani sa-si faca treaba si cu un public care sa inteleaga acest fenomen, sa sprijine jucatorii, antrenorul si conducerea. Nu sa-i injure asa cum i-am auzit si eu pe unii. Acesti oameni trebuie sa inteleaga ca nu obtin nimic bun astfel si ca ar putea chiar ei sa fie frana unui progres in handbalul maramuresean: pentru ca si daca un antrenor se face ca nu aude, pe jucatori ii afecteaza.
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
