Vezi VIDEO
Trofeul Maramures, editia 9, a prilejuit si un moment inedit: retragerea din activitatea sportiva a Simonei Maior Pasca dupa 23 de ani dedicati handbalului, din care 18 echipei din Baia Mare. Simona i-a predat tricoul HCM Stiinta Baia Mare fiicei sale, Andrada. Un moment emotionant pentru ambele protagoniste. Si daca Simona a marturisit ca nu isi doreste altceva decat ca fiica ei (junioara I la CSS 2 Baia Mare) sa o intreaca in performantele sportive, Andrada a admis ca tot ce stie in handbalul se datoreaza mamei ei.
Simona Maior Pasca (nascuta in 5 septembrie 1970) a inceput handbalul cu antrenoarea Eniko Jaklovski. Dupa patru ani petrecuti la CSS 2 (1984-1988), este cooptata in echipa de senioare Constructorul Baia Mare, in Divizia A. In editia 1996/1997 a facut parte din echipa care a evoluat in Cupa Cupelor pana in faza sferturilor de finala. In 2002 s-a transferat la CSM Cetate Deva, unde a jucat cinci ani si isi incheie cariera de sportiva. In 2007 revine in Baia Mare ca antrenoare chiar la clubul la care a debutat ca junioara, CSS 2 Baia Mare. In acest an a obtinut prima performanta ca antrenoare: titlul de campioana nationala la junioare I, din echipa pe care a antrenat-o facand parte si fiica sa, Andrada (care mai are in palmares o medalie de argint la junioare III). Andrada are 17 ani si joaca pe acelasi post pe care s-a consacrat mama ei, cel de extrema stanga. Actuala antrenoare a junioarelor I de la CSS 2 a evoluat ca handbalista timp de 18 ani in Baia Mare (patru ani la junioare si 14 ani la formatia de senioare).
„Cred ca anii petrecut la echipa de handbal din Baia Mare au fost cei mai frumosi ani ai mei din viata mea de jucatoare: aici am debutat la CSS 2, aici am crescut” a declarat pentru eMaramures Simona Maior Pasca. Privind inapoi, la cele peste doua decenii dedicate sportului de pe semicercuri, Simona a marturisit: „O cariera de sportiv este cu bune si cu rele. Am impartit bucuriile si tristetile cu niste fete minunate, asa cum sunt si acum, am jucat in Cupa Cupelor unde am ajuns pana in sferturi – aceasta este probabil cea mai frumoasa amintire. Regretul meu este ca am fost nevoita ca ultimii cinci ani sa joc in alta parte”.
In ceea ce priveste predarea d stafeta spre Andrada, Simona a recunoscut: „Pentru mine este o satisfactie fantastica sa vad ca fiica mea, Andrada, imi calca pe urme. Sper si ii doresc sa aiba sanatate si sper sa ma intreaca valoric, iar publicul din Baia Mare sa o sustina cum m-a sustinut si pe mine, pe ea si pe celelalte fete, astfel incat sa ridice stindardul handbalului baimarean mai sus”. Si i-a oferit si un sfat, ca de la jucatoare la jucatoare: „Perseverenta, increderea in ea, ambitia si munca multa acestea te duc la satisfactiile unei victorii sau ale unui palmares bogat”.
„Pentru mine este o onoare, sunt foarte mandra de ceea ce a facut mama mea si nu pot decat sa fiu foarte fericita ca ii calc pe urme si sper din tot sufletul sa ajung macar la valoarea ei, la performantele pe care le-a facut” a declarat Andrada, marturisind: „Am invatat tot ce stiu eu despre handbal de la ea: nu pot sa spun ca m-a invatat ceva anume, absolut tot ea m-a invatat”.
Sursa: Ramona-Ioana Pop