Vezi VIDEO
Sorin Toacsen, antrenor federal al loturilor nationale de juniori, s-a aflat in Baia Mare cu prilejul cursului international de perfectionare pentru antrenori. „Tehnica apararii mingilor aruncate de la semicercul de 6 metri” s-a intitulat cursul teoretic sustinut de fostul portar al Romaniei, acesta oferind si demonstratii practice pe aceasta tema celor prezenti in polivalenta. Inainte, insa, sa poposeasca din nou in poarta de handbal, Toacsen s-a oprit la microfonul eMaramures si a povestit despre amintirile mai mult sau mai putin placute din Baia Mare, despre Minaurul de candva si problemele de azi, despre principalele provocari cu care se confrunta handbalul in Romania, despre durerea de a fi parasit activitatea sportiva si despre primele lucruri pe care trebuie sa le stie un copil inainte sa se apuce sa viseze ca va deveni un celebru portar de handbal…
„Ne-am fi dorit sa terminam neinvinsi campionatul, Minaur a fost singura echipa care ne-a batut”
– Ce amintiri aveti din Baia Mare?
– Sincer sunt amintiri foarte placute. As incepe cu un meci jucat in 1995 la Baia Mare, cu nationala Romaniei, partida din cadrul calificarilor pentru Campionatul European. Federatia Romana de Handbal a decis ca meciul contra Rusiei sa se joace in orasul dumneavoastra, pentru ca se stia foarte bine aportul pe care suporterii Minaurului, care – in acea perioada – era o echipa destul de valoroasa, il aveau in victoriile echipei. S-a dovedit ca cei din FRH au avut dreptate, pentru ca Romania a invins echipa Rusiei.
– Amintiri frumoase va leaga si de publicul de aici, din Baia Mare? Nu este unul foarte comod pentru echipele adverse.
– In general sunt amintiri placute. Este un public cunoscator al fenomenului, care a stiut sa-si poarte echipa spre victorie, dar s-a intamplat uneori si ca acelasi public (care cu o saptamana inainte isi adula jucatorii si echipa), nefiind multumit de rezultatele sau de clasarea Minaurului, sa-i taxeze imediat pe jucatorii care nu raspundeau exigentelor. Si de aceea spun ca uneori publicul a avut o mica vina in infrangerile suferite de Minaur pe terenul propriu.
– Aveti si amintiri mai putin placute?
– Exista, dar – de cele mai multe ori – cele neplacute le uiti. Neplacut, din punct de vedere sportiv, ar fi ca, atunci cand evoluam la echipa mea de club, Universitatea Craiova, ne era foarte greu sau aproape imposibil sa castigam pe terenul Minaurului, dar la fel de greu le era si celorlalte echipe. Imi aduc aminte ca odata am venit foarte hotarati sa castigam pentru a ne asigura titlul de campioni cu o etapa inainte de finalul sezonului. Eram neinvinisi pana atunci, dar am suferit prima infrangere in Baia Mare, ceea ce ne-a facut sa luptam pana in ultima clipa. Ne-am fi dorit sa terminam neinvinsi campionatul, Minaur a fost singura echipa care ne-a batut.
„Aceasta echipa, acest brand – pentru ca Minaur este un brand – este cunoscut nu numai in Romania, ci si in Europa”
– Daca eu spun Minaur, dumneavoastra ce imi raspundeti?
– As raspunde in primul rand Lascar Pana. Aceasta echipa, acest brand – pentru ca Minaur este un brand – este cunoscut nu numai in Romania, ci si in Europa, datorita celor doua cupe europene castigate. Imi amintesc si acum de rezultatul de la Zaporoje, cand Stamate a reusit sa inscrie un gol fenomenal, despre care multi specialisti au spus ca este imposibil. As mai raspunde Maricel Voinea, Nicolae Voinea, Gheorghe Covaciu, Ioan Marta, Doru Porumb – nume mari nu numai din handbalul romanesc, ci si din cel international. Minaur mai inseamna oamenii care si-au daruit o parte din timpul lor ca sa fie alaturi de Minaur la un meci sau altul. Mi-as dori mult ca acest brand, Minaur, sa fie respectat mai mult de autoritatile orasului si judetului, dar si de oamenii de afaceri care pot sa sustina echipa. Acum se vad oamenii care vor sa ajute, pentru ca suporterii trebuie sa stranga randurile: numai astfel se poate trece peste momentele de criza, care nu au ocolit pe nimeni.
– Paradoxal, ati rostit cateva nume de la Minaurul de candva, dar n-ati rostit niciunul de portar…
– Am jucat foarte multi ani cu unii dintre cei mai buni portari pe care i-a avut Romania, care proveneau de la Minaur, si chiar nu as dori sa-i uit: Nesovici, Petran, Apostu… Au fost jucatori si oameni extraordinari.
– Fiindca ati pomenit mai devreme de criza: care este viitorul handbalului romanesc masculin, cand un brand ca si Minaur atarna de un fir atat de fragil? Si nu este singura echipa care s-a confruntat sau se confrunta cu probleme financiare.
– Situatia de fata este una nationala. Cluburile care vor rezista acum vor fi si cluburile care vor face performanta. Si oamenii care stau alaturi de o echipa in astfel de clipe sunt cei care trebuie pastrati si determinati sa se implice si mai mult. Pentru ca acei oameni care iti stau aproape la greu trebuie tinuti minte si pastrati si pentru momentele bune.
„Noi nu am reusit sa dam trecutul la o parte si sa ne concentram asupra prezentului si a viitorului”
– Locul III la Campionatul European de handbal feminin, locul 19 la Campionatul Mondial de handbal masculin. Intr-un sport in care gloria ca si echipa nationala am obtinut-o cu echipa de seniori. De unde aceasta diferenta actuala? De ce acest picaj?
– Este o problema care persista deja de cativa ani. Noi nu am reusit sa dam trecutul la o parte si sa ne concentram asupra prezentului si a viitorului. Decaderea nu este doar a handbalului, ci afecteaza in general toate sporturile de echipa si pe cele individuale. Cauza este, in primul rand, lipsa banilor. Referindu-ma strict la rezultatul echipei nationale de handbal masculin, este locul 19 mondial: marturisim ca ne asteptam la un rezultat mai bun, speram sa ne calificam in primele 12 din lume, ceea ce reprezenta o performanta rezonabila pentru echipa nationala. Dar problemele sunt numeroase si ne-ar trebui o zi intreaga sa le analizam.
– Sunteti in Baia Mare, un oras care anul trecut a avut 46 de echipe inscrise in campionatele nationale ale Romaniei, la diferite categorii de varsta. In acest an vor fi si mai multe dupa ce vor incepe partidele oficiale si juniorii IV si V. Nu mai suntem o capitala a sportului romanesc, dar suntem un oras care iubeste handbalul. De aici, din orasul care joaca handbal, spuneti-mi ceva despre viitorul acestui sport, dat fiind ca sunteti antrenorul federal care se ocupa de echipele de juniori.
– Ma bucura ce imi spuneti despre Baia Mare. Problema nu este, insa, numarul echipelor sau al sportivilor inscrisi. Important este cati sportivi vor urca de la o categorie la alta. La federatie nu exista un sistem pentru juniorii I care, atunci cand termina junioratul, sa fie absorbiti la urmatorul nivel competitional. Motiv pentru care se pierd foarte multi sportivi si sportive. Pentru ca, din pacate, avem numai Liga si Divizia A. Si stim foarte bine cum e in A… Pe langa asta, situatia financiara fiind cea care este, de multe ori antrenorii sunt nevoiti sa solicite sprijinul parintilor pentru cantonamente, echipamente, competitii. Sunt doar doua dintre probleme. Revenind la Baia Mare, aici nu sunt numai multe echipe, ci, ma bucura sa spun, sunt cele mai multe cluburi private de handbal pentru copii. Si daca ne uitam la echipa Romaniei la Mondial, vom vedea ca au fost cativa jucatori care au evoluat aici, in Baia Mare. Orasul acesta a scos nume sonore in handbalul romanesc si international si sper sa nu se opreasca…
„Din pacate exista din ce in ce mai putine modele pe care copiii sa le urmeze si spre care sa tinda”
– Sunt sportivi care atunci cand parasesc lumea competitiilor se pierd pe sine. Asa ca va intreb: dumneavoastra cum ati supravietuit schimbarii, atunci cand ati renuntat la activitatea sportiva?
– Mi-a fost foarte greu cand am renuntat. Pentru ca, sincer va spun, eu am renuntat fiind fortat de niste oameni. Nu vreau sa le dau numele. Dar am fost si sunt suparat ca am renuntat la handbal fortat de altcineva, nu fiindca nu mai puteam sa joc sau nu mai aveam calitatile necesare pentru a evolua. Acest lucru ma doare. Probabil ar trebui sa le multumesc celor care m-au facut sa parasesc terenul de joc, pentru ca asa am ajuns sa ma ocup de handbalul juvenil in cadrul Federatiei Romane de Handbal. Postura din care incerc sa determin sa se faca niste schimbari care, sper eu, vor fi benefice.
– Nu va e dor sa stati in poarta?
– Oricine cine a petrecut atatia ani pe un teren de handbal nu uita. Iti aduci aminte mereu. Si de cate ori te intalnesti cu un prieten, inevitabil ajungi sa vorbesti despre handbal.
„Sunt fericit ca am iesit teafar din acest „razboi” si „ranile” minore care au fost nu se mai vad”
– Ati contabilizat vreodata accidentarile?
– Nu. Niciodata. Multumesc Domnului si celor care s-au ocupat de mine, pentru ca toate au fost accidentari minore. Si acest lucru m-a facut sa joc pana la 38 de ani. Sunt fericit ca am iesit teafar din acest „razboi” si „ranile” minore care au fost nu se mai vad si nici nu au repercusiuni asupra mea.
– Ati sustinut niste cursuri de handbal in Baia Mare, asa ca va intreb: care este primul lucru care ar trebui stiut de catre un copil care doreste sa devina portar de handbal?
– Stim foarte bine care sunt bucuriile copiilor din ziua de azi. Majoritatea, fie ca fac sau nu sport, beneficiaza de tot felul de lucruri care te fac sa piezi ore si ore in sir: televizoare, calculatoare, conturi de socializare etc. Nu este rau ca exista, dar nu sunt compatibile cu sportul de performanta. Nu mai exista interesul, nu mai exista atractia, nu mai exista nici motivatia pentru ca un copil sa vrea sa faca sport. Inainte, copiii aveau un idol. Aveau un model. Din pacate exista din ce in ce mai putine modele pe care copiii sa le urmeze si spre care sa tinda. Meseria de portar este una dificila. Este un post cheie intr-o echipa. Esti singur in poarta… Tu esti ultimul aparator, daca mingea trece si de tine, atunci e gol. Ai cea mai mare responsabilitate din echipa. Ca sa fii portar e nevoie de calitati motrice, fizice, psihice. Trebuie sa ai, in plus, si o anumita tarie de caracter ca sa rezisti.
CITESTE SI:
HANDBAL. Luminita Hutupan Dinu: „Doresc sa-i ajut pe portarii care au stat in umbra mea si sa le explic… curajul de a deveni cel mai bun!”
HANDBAL. Luminita Hutupan Dinu: „De invatat sunt foarte multe, chiar si atunci cand consideri ca le stii pe toate” (VIDEO)
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
