Invierea Domnului a fost sarbatorita de credinciosii ortodocsi si greco-catolici sambata, la miezul noptii, cand in toate bisericile si manastirile din tara s-a oficiat slujba de Inviere, iar oamenii au venit sa ia Lumina. Credinciosii au ascultat traditionalul indemn „veniti de luati Lumina” si au umplut bisericile atat in noaptea de sambata spre duminica, cat si in prima zi de Paste, cand in multe lacase de cult s-au sfint cosurile. La cea mai mare sarbatoare crestina, strazile au fost invadate de lumina.
Obiceiuri si traditii de Paste
In prima zi de Paste exista obiceiul de a purta haine noi, in semn de respect pentru aceasta aleasa sarbatoare, dar si pentru ca ea semnifica primenirea trupului si a sufletului, asa cum se primeneste intreaga natura odata cu primavara.
Duminica dimineata, toti membrii familiei obisnuiesc sa se spele pe fata cu apa neinceputa, in care se pune un ou rosu si un ban de argint, pentru a fi sanatosi, cu fata frumoasa si cu noroc la bani.
Un alt obicei din prima zi de Paste este ca, dupa ce s-au intors de la slujba de Inviere si au luat anafura, toti ai casei sa manance un ou rosu si pasca, pentru a fi sanatosi ca oul si curati ca pasca.
In a doua zi de Paste, in Maramures s-a mai pastrat traditia udatului, avand semnificatia unui act de purificare. De obicei, feciorii stropesc cu apa sau cu parfum persoanele iesite in cale, in special fetele.
Lumina Invierii
In noaptea de sambata spre duminica, credinciosii s-au indreptat spre biserici pentru a participa la Sfanta Liturghie, ca sa ia Lumina Invierii si pasca sfintita.
Dupa Inviere, oamenii aduc acasa lumina aprinsa. Credinciosii trebuie sa-si tina lumanarile aprinse toata noaptea, pentru a pastra Lumina Invierii, care simbolizeaza biruinta vietii asupra mortii si a luminii lui Hristos asupra intunericului pacatului.
Dupa ce pasesc peste prag, credinciosii se inchina, iar apoi sting lumanarea in grinda, afumand-o pe aceasta in semnul crucii. Lumanarea este pastrata cu cea mai mare sfintenie tot anul pentru a o avea la indemana si a o putea aprinde la intamplari primejdioase.
Timp de 40 de zile, pana la Sarbatoarea Inaltarii Domnului, credinciosii se saluta cu „Hristos a inviat!” si-si raspund cu „Adevarat a inviat!”.
Istoria Pastelui
Modul in care se sarbatoreste Pastele a fost diferit de-a lungul timpului, desi in esenta s-a pastrat ca in primele veacuri. Pentru crestinii primelor secole, Invierea Domnului era cel mai mare eveniment din istoria mantuirii noastre, care sta la temelia Bisericii crestine.
Noaptea de Paste era petrecuta la biserica, in priveghere si rugaciune. In cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidatii la botez), iar momentul Invierii era intampinat cu cantari de bucurie, cu savarsirea Sfintei Jertfe si cu lumini multe, semn al bucuriei si luminarii duhovnicesti.
Cei care primisera botezul chiar in acea noapte isi puneau acum haine albe si purtau faclii luminoase, penitentii (cei care fusesera exclusi un timp din comunitatea credinciosilor din cauza pacatelor) erau reprimiti in cadrul comunitatii, imparatii eliberau prizonieri si se faceau fapte de milostenie.
Sarbatoarea de Paste se prelungea o saptamana intreaga, savarsindu-se in fiecare zi Sfanta Liturghie, la care toti credinciosii se impartaseau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Era interzisa participarea crestinilor la spectacolele, jocurile si petrecerile pagane. 
„Hristos a inviat!”
Duminica Invierii reitereaza momentul de acum doua mii de ani, cand Iisus Hristos a fost rastignit, iar a treia zi dupa moarte mironositele care au dus balsamuri la mormantul Domnului, pentru a-I unge trupul, au gasit mormantul gol.
Impotriva tuturor celor care L-au acuzat si batjocorit, numit in deradere Regele Iudeilor, rege incoronat cu spini, parasit de ai Sai, pazit sub grea si rece lespede de piatra, Hristos a izbandit cea mai stralucita biruinta ce s-a vazut vreodata: biruinta asupra mortii si asupra rautatii omenesti.
Pastele, libertate pentru fii lui Dumnezeu
Invierea Domnului sau Sfintele Pasti isi trage denumirea de la cuvantul ebraic “Pesah” al vechilor iudei, care inseamna “trecere”. Mai intai, cuvantul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de catre Dumnezeu dintru nefiinta intru fiinta, iar mai apoi, trecerea poporului israelitean din robia egipteana la libertatea deplina.
Prin rastignirea si Invierea Domnului, Pastele a continuat sa reprezinte, pentru fiecare om in parte si pentru intreaga omenire, o trecere, atat de la moarte la viata, cat si o trecere de la robia pacatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.
Calendar pascal
Data la care se sarbatoreste Pastele depinde de doua fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu data fixa, legat de miscarea aparenta a soarelui pe bolta cereasca (echinoctiul de primavara, care cade intotdeauna la 21 martie), iar altul cu data schimbatoare, legat de miscarea de rotatie a lunii in jurul pamantului (luna plina de dupa echinoctiul de primavara). Astfel, Pastele este serbat intotdeauna in prima duminica dupa luna plina de dupa echinoctiu.
O singura Inviere, sarbatorita la date diferite
Crestinatatea ortodoxa s-a impartit, din anul 1924, in doua, in ceea ce priveste data la care sarbatoreste Pastele – bisericile ramase la calendarul vechi (Iulian) au continuat sa sarbatoreasca Pastele dupa Pascalia veche, pe cand bisericile care au adoptat calendarul indreptat au sarbatorit cativa ani (intre 1924 si 1927) Pastele pe stilul nou.
Ca sa se inlature insa dezacordul dintre diferitele biserici ortodoxe si pentru a se stabili o uniformitate in intreaga ortodoxie, bisericile care au adoptat calendarul indreptat au stabilit (din 1927), prin consens general, ca Pastele sa fie serbat in toata crestinatatea ortodoxa dupa Pascalia stilului vechi, adica odata cu bisericile ramase la calendarul neindreptat, iulian.
Calendarul nou adoptat de o parte a bisericilor ortodoxe a fost indreptat la Conferinta interortodoxa din Constantinopol din anul 1923, la 15 noiembrie, care a avut loc in timpul Patriarhului Meletie al V-lea si este cel mai aproape de calendarul ceresc. In 42.000 de ani el ramane cu o zi in urma, spre deosebire de calendarul gregorian, adoptat de Bisericile Apusene, Catolica si Protestanta, indreptat de Papa Grigore al IX-lea in anul 1583, care ramane la 3.600 de ani cu o zi si o noapte in urma.
Ouale rosii
Specifice sarbatorilor pascale sunt ouale rosii, preparatele din carne de miel, pasca si cozonacul. Traditia crestina leaga simbolul oualor rosii de patimile lui Iisus. Sfanta Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, I-a adus oua, care s-au insangerat sub cruce.
Alta legenda spune ca, dupa ce Iisus a fost rastignit, carturarii si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Cand va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Iisus”. Nici nu si-a terminat acela spusele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.
In traditia populara romaneasca, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, sunt benefice in felurite situatii. 
Mielul de Pasti
Mielul de Pasti Il reprezinta pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru pacatele oamenilor si a murit asemeni unui miel nevinovat.
Pasca
Referitor la pasca, legenda spune ca, in timp ce predica impreuna cu apostolii, Iisus a fost gazduit de un om foarte primitor care le-a pus in traista, la plecare, paine pentru drum fara stirea lor. Intrebandu-l pe Hristos cand va fi Pastele, Mantuitorul le-a spus ca atunci cand vor gasi paine in traista. Cautand, apostolii au gasit in traista ce le pusese acel om. De atunci coc femeile pasca. 
Sfintirea cosurilor
In unele zone ale tarii, exista traditia ca oamenii sa aduca la Biserica cosulete cu merinde, in special cozonac, pasca si oua rosii. Merindele lor sunt binecuvantate de preot printr-o rugaciune speciala, rostita la Sfarsitul Sfintei Liturghii. Iar in dimineata Invierii, dupa sapte saptamani de post, credinciosii se infrupta, mai intai, din bucatele sfintite.
Sarbatoare pentru peste 19 milioane de romani
„Slujba de Inviere se oficiaza afara, in aer liber, pentru ca la bucuria Invierii participa intreaga creatie, si nu pentru ca bisericile ar fi prea mici pentru multimea credinciosilor care vin de Pasti”, a explicat purtatorul de cuvant al Patriarhiei, preotul Constantin Stoica.
Potrivit recensamantului din 2002, in Romania locuiesc aproximativ 19 milioane (86,7%) de persoane de religie ortodoxa si aproape 200.000 (0,9%) de religie greco-catolica. Tarile cu populatie majoritar ortodoxa sunt Armenia, Bulgaria, Grecia, Romania, Republica Moldova, Rusia, Serbia, Ucraina.
Sursa: Rompres
– Servicii de creare site web
