Iile şi cămăşile cusute manual se bucură de aprecierea cunoscătorilor, iar în spatele aceste munci se ascund ore îndelungate de trudă, pasiune, recompunerea unor modele vechi, dar şi dorinţa de a salva tradiţia satului maramureşan şi de a împărtăşi cu alţii valorile satului păstrate în lada de zestre a bunicilor.
O cheamă Cipriana Stan, a făcut carieră alături de soţul ei, în domeniul IT, are trei copii, a renunţat după ani de activitate pentru a pune în valoare iile bunicii sale din satul Rogoz şi a descoperit că în jurul său există persoane care apreciază autenticul, lucrurile confecţionate manual, tradiţia şi osteneala readucerii în atenţia lumii a unor bunuri atât purtate, odinioară în satul său.
„Bunica mea care s-a născut în satul Rogoz, aproape de oraşul Târgu Lăpuş, a trăit într-o epocă în care femeile din sat îşi confecţionau propriile straie. Iile, cămăşile, rochiile, toată îmbrăcămintea. Ele, lucrând pentru familie, au predat învăţămintele lor copiilor. Fiicele, la rândul lor, coseau şi ele. Învăţau destul de devreme, iar fetele aveau pricepere să coase modele foarte complicate, aveau şi un spirit creativ. În acei ani, nu dispuneau de cine ştie ce pânzeturi sau culori, totuşi, aşa cum erau, creau opere de artă cu mâinile lor. Eu m-am născut într-o astfel de familie cu tradiţie. Am avut o copilărie extraordinară. Când vorbesc de copilărie, mă gândesc la bunica mea, care încă trăieşte (…) Profesional sunt deviată din zona IT, în acest domeniu a fost pregătirea şi cariera, iar după ce s-au născut cei trei copii, am simţit nevoia de a fi foarte legată de ei, de creşterea lor şi să mă implic, să am controlul vieţilor lor şi al familiei noastre, şi am căutat cum aş putea să îmbin arta şi frumosul, lucruri care m-au atras din totdeauna. Şi ce puteam găsi altceva, decât cea ce aveam în familie, bunica având ale ei opere de artă”, a mărturisit Cipriana Stan.
Iile, promovarea şi numele sub care apar ocazional în expoziţii organizate poartă numele bunicii, Hermina, iar o partea din modele au fost inspirate din creaţia mătuşii sale.
„De aici am început, iar de aici am gravat cumva în inimă şi-n minte numele ei, şi de aceea numele brandului – Hermina Heart – pentru că e inima. A avut şi are o inimă uriaşă! Un om blând, bun. E bunătatea aceea autentică, pură, necondiţionată, şi, pentru că am simţit-o, am spus că ceva trebuie să plece mai departe de la ea. Şi am găsit modul acesta de a manifesta frumuseţea şi sentimentul acela fantastic de care eu m-am bucurat mult şi care eu, l-a rândul meu, îmi doresc să-l dau mai departe copiilor mei. Modul acesta de a manifesta a fost cel mai la îndemână, adică broderia pe pânză. Acolo avem cunoaştere, ele ştiu să facă (bunica, mama şi mătuşa n.r.), le cos, le creează, dar nu era la nivelul acesta până să mă implic eu. (…) Unele modele vechi au fost recuperate din fotografii, iar aici la expoziţie am adus un model de cămaşă din anul 1968, model cusut de mătuşa mea când era în clasa a VIII-a, deci o tânără cu preocupări nobile (…), pe când la clasa a VIII-a, în ziua de azi, alte sunt preocupările! A început să-şi coase pentru ea, şi nu orice ie, ci una care necesită timp, migală şi pricepere”, a spus Cipriana Stan.
Toate cele cinci modele de ii sau alte bunuri sunt confecţionate exclusiv din produse româneşti, achiziţionate de la mici ateliere din ţară. O mare problemă însă e fabricarea unor ii româneşti în alte ţări, care aduse în România, sunt comercializate ca şi produse originale româneşti.
„Pânzele sunt procurate de la producători români din Petroşani şi Baloteşti. Le comand pentru că aceşti producători deţin ţesătoriile lor. Fabrică pânza ţărănească ‘Datina’, dar au şi zeci de modele de pânză topită, în diverse combinaţii, culori. Combinaţii de bumbac, in (…) aţele, tot aşa ni le procurăm de la mici ateliere româneşti. Toate iile sunt confecţionate manual şi le realizăm pe sufletul şi aroma persoanelor care ajung la noi. Ce ne-am dorit? Să facem lucruri frumoase pentru oameni care au nevoie de ele. Să ştiţi că nu toată lumea are nevoie de întoarcerea asta la vechi şi un alt lucru care e un pic dezamăgitor e felul în care cad în derizoriu aceste bunuri cu avalanşa de produse care se vor româneşti, dar nu sunt. (…) Unele sunt aduse din India, Turcia, Ucraina sau Taiwan! Ia românească, făcută în altă parte, nu e normal. Nu e amprenta acestui tărâm (…) Cine se interesează cu mare uşurinţă îşi dă seama că e improvizată (…)şi cele făcute la maşină pot fi frumoase, dar nu e precum una confecţionată manual”, a declarat Cipriana Stan.
Creatoarea consideră că produsele autentice româneşti ar trebui protejate, îndeosebi cele foarte vechi, pentru că poartă amprenta arhaicului şi necesită muncă îndelungată.
„Protejarea produselor româneşti se poate face numai prin transparenţă (…) Am luat cămaşa aceea veche pentru că mătuşa mea a ştiut să o lucreze, a creat modele noi, iar modele noastre sunt inspirate din cămaşa veche. Unele modele sunt transpuse pe gustul vremurilor noastre, preferinţelor sau persoanelor care le solicită. Modele sunt puţin adaptate, însă esenţa se păstrează nealterată. O cămaşă veche din acei ani a stat la baza unor creaţii noi, iar multă lume le apreciază prin valoarea cusăturii. E vorba de o cusătură foarte veche, puţini oameni mai ştiu să o realizeze şi e valoroasă tocmai prin acest lucru. Cusătura veche e pe cale de dispariţie, şi aici intervin eu, care nu o las să moară, să dispară. Am învăţat o parte din proces (coasere manuală n.r.), dar mai am. Misiunea mea e să ajung în punctul în care pot să fac totul, vreau să preiau tot ce ştie bunica şi să le duc mai departe, tradiţia merge mai departe. Bineînţeles, avem nevoie de persoane care să le aprecieze, să le dorească, altfel degeaba am face cele cinci modele vechi, dacă ar sta încuiate în dulap. Din fericire, se găsesc tot mai mulţi să le iubească”, a afirmat ea.
Creaţia populară nu e preocupare oarecare, accesibilă oricui şi înseamnă rezonanţă a sufletului cu stări şi momente care se pierd într-un trecut îndepărtat, a mai susţin Stan.
„Satul Rogoz e o zonă specifică Maramureşul, iar specificul îl reprezintă aceste cusături, acest tip de croi. E doar o nişă, dar mai avem fierari, olari şi mai avem şi alţi meşteri populari. Cu fiecare împunsătură în pânză se creează o activitate nobilă (…) De multe ori, bunica spune: ‘Dragul mamii, munca asta nu e plătită!’ Nu e, adevărat. Nu poţi să faci bani, iar ideea nu a plecat de la a face bani, ci de la ţine în viaţă nişte lucruri valoroase cândva, dar care pot deveni şi acum la fel de valoroase. Munca mea şi a familiei e în primul rând o mulţumire pentru suflet (…) Satisfacţia este uriaşă când vine o persoană şi te întreabă dacă ai putea faci o anume ie sau cămaşă, îi răspunzi ‘Da’. Tot procesul e foarte frumos din momentul în care ajunge solicitantul la noi şi până-n punctul în care el e mulţumit şi spune ‘Vai, mulţumesc din suflet, este cea ce mi-am dorit, e chiar mai mult decât am visat’. E o mare satisfacţie să aduci bucurie în sufletul celui care v-a purta un lucru confecţionat de tine”, a spus Cipriana Stan.
Creatoarea, sprijinită de soţul ei, a participat la evenimentul „MândrIE Maramureşeană”, organizat de Muzeul Satului din Baia Mare (22-24 iunie), cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş.
(Agerpres)
– Servicii de creare site web
