In Florar, la Basesti, in raiul lacrimioarelor

Plecam spre Ardusat – Arinis – Basesti la 8 dimineata, pe holdele abia semanate cu porumb de sub Dealul Recea. Admiram un tantos fazan mascul privit indeaproape de o stancuta terna. Campiile au fost treptat invadate de ranunculi, tataneasa (sau iarba lui Tatin- Symphytum officinalis), pamatufuri mii, de papadie si rapita spontana, nu inca si de irisii galbeni (Iris pseudacorus) inainte de Gardani. Lizierele de gorun ori salcam sunt superb dantelate de paduceii abia infloriti ce raspandesc in aer valuri, valuri dulci-amarui, ca de migdale.

Lacrimioare, la Basesti – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi galeria foto (click aici…)

Basesti (1835-1919; nascut in Basesti–Maramures, reputat om politic roman, vicepresedinte 1881-1902 si presedinte 1902-1918 al Partidului National Roman, unul dintre initiatorii si conducatorii miscarii memorandiste din 1892-1894; presedinte al Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia 1 decembrie1918, care a proclamat unirea Transilvaniei cu Romania).
Imediat dupa aceea, inconjurata de monumentali arbori, printre care si un urias tei argintiu de peste 250 de ani, se afla casa memoriala a ilustrului memorandist, cu intrarea strajuita de doua statui monumentale patinate-n bronz.
Oprim la iesirea din Basesti spre Odesti, la liziera codrului de stejar si cer (sau stejar turcesc – Quercus cerris), in fata cantonului silvic Potoc.
Ne luam rucsacii si pornim pe drumul de carute, pe directia sud-est, pe liziera completata cu salcami, mai apoi cu o tanara plantatie de cer.

Nebulozitatea nu ne ofera de data aceasta ocazia sa panoramam catre sud-est.
Am fi putut vedea helesteele de la Moara Florii spre Cehu Silvaniei, iar in fundal Mesesul -un maret avanpost al Muntilor Apuseni (varful Priei– 997 m).

La sud ne atrage atentia silueta supla a bisericii-manastiri greco-catolice Basesti.
La stanga sa, domina vatra comunitatii, noua biserica maramureseana de lemn, cu sarpanta din dranita nepatinata si nu departe, biserica zidita, cat o catedrala, inconjurata de gospodariile din Basesti.

Efectiv ne plimbam pe un drum ce taie tangent spre sud codrul si dupa cel mult 150-200 m, la poalele arborilor, observam primele lacramioare (Convallaria majalis), solitare, in mici grupuri.
Codobaturi sprintare, vioi pitigoi, jucause cinteze, cuci cantand ori uli pasarari (Buteo buteo) profita din plin de dimineata noroasa, împrospatata de ploaia benefica din timpul noptii.

Cotim treptat spre sud-sud-vest.
Iesim intr-o poiana dreptunghiulara.
Ne apropiem intr-un fel pios de cel de-al doilea tei (Tilia tomentosa argentea) al familiei George Pop de Basesti, un arbore-monument inclus in lista speciilor maramuresene protejate.
Estimarile arata ca ar putea avea peste 200-250 de ani.
Este luat in custodia Scolii Generale Basesti-dovada placuta informativa cu insemnele Academiei Romane, acum rupta iar suportul din lemn azvarlit pe jos.

Privim catre vest-nord-vest din tintirim (cimitir).
Ne incanta tarlalele abia arate, unele insamantate cu porumb/cartofi, altele cu trifoi sau lucerna, de un verde tonic. In spatele la  Muntii Codrului ele inchid orizontul sub care intrezarim vetrele satelor din Saliste si Stremt.

Suim treptele bisericii.
Intram in edificiul crestin, deosebit de armonios, cu doua randuri de banci din lemn si un altar luminos, migalos sculptat in stejar, decorat cu extraordinare picturi inspirate din teme biblice, cu bolta si absidele decorate cu fresce tratate-n culori vii.

Iesim din lacasul de cult si ne indreptam catre batranul tei argintiu pentru a-i admira trunchiul imens. Nimic nu-i tradeaza venerabila-i varsta de mai bine de doua secole.

In continuare o luam spre est, pe drumul de carute ce urmeaza liziera tinerei paduri de salcam.
Doua culoare inguste se desprind prin paduricea de salcam spre nord-vest.
Noi continuam insa spre est.
Traversam o zona de stejar exploatata forestier si cu liziera de salcami tineri.

Drumul coteste spre nord-est.
Coboram usor prin impresionantul codru de cer si gorun. Aici, prin iarba umeda au aparut primele exemplare de pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum), apoi colonii de lacrimioare intercalate cu anemone din doua varietati dar si exemplare de labiate, cu flori alb-roz amintind oarecum de gura leului.

O varianta de drum, putin circulata, se desprinde catre stanga, cu aproximativ 50-60 m inainte de a iesi intr-o vasta poiana.
Spre nord poiana este deschisa, continuata cu un deal aurit de numeroasele tufe portocalii de dobru si marcat de siluetele celor doua antene GSM.

Din poiana o luam inapoi pana la devierea spre dreapta.
Remarcam albia veche, sinuoasa, acum seaca, a unui parau, dupa care suim usor prin culoarul silvic brusc infundat, inaintea unui varf modest, aplatizat.
Pana acolo, insa, dam peste cele mai mari si intinse insule de lacrimioare si frecvente palcuri imbobocite de pecetea lui Solomon.

Ploaia se inteteste.
Padurea miroase dulce-îmbatator a lacramioare dar si a sol reavan

O vreme continuam catre nord prin padurea cu lacrimioare recent inflorite.
Au trecut circa 2 ore si jumatate de la debutul turei.
Nu ne saturam sa admiram si imortalizam florile, albii ciorchini de perle florale.

O luam spre vest.
Dupa o vreme apelam la busola. Reperele naturale lipsesc in zona, la fel si bornele silvice, prezente in limita lizierei sudice.
Padurea frumoasa e traversata de o suita de drumuri incrucisate. Unele ies spre vest-nord-vest la drumul ce continua catre Baita de Sub Codru,  altele se infunda.
Lipsa unui ghid sau a unei busole ar putea genera rataciri nedorite.

La un moment dat auzim muzica clopotelor in urma, apoi de-aproape dangatul puternic si rascolitor-melodios al clopotelor bisericii-manastiri Basesti, un excelent reper sonor.

Putin dupa pranz reintram pe drumul de carute marcat cu borne silvice, iar pentru a inchide circuitul lung de vreo 8-9 km la cabana silvica Potoc, continuam vreo 2-300 m spre vest.

Ajungem la masa cu banci si ciuperca picnicareasca din fata cantonului Potoc.
Ne facem popasul in cant vioi de pasarele.
Cerul pare a se limpezi, atmosfera devine si mai proaspata iar peste palcurile spontane de rapita portocalie, profilul bisericii-manastiri Basesti pare de-a dreptul divina.

O luam spre centrul localitatii Basesti.
Oprim la rastignirea ce-i comemoreaza pe episcopii greco-catolici si la neterminata biserica maramureseana din lemn.
Continuam spre Moara Florii din Arinis apoi catre Gardani–Farcasa.

Imediat la intrarea in Tamaia deviem la stanga cateva sute de metri, spre noua biserica ortodoxa. Atentia ne este, insa, atintita pe monumentul de arhitectura, cioplit in lemn, de prin secolele XVII-XVIII, patinat de vremi, relativ recent restaurat – biserica din Buzesti.

Apare soarele iar pamatufurile globulare ale papadiilor ofera un extraordinar prim-plan bisericii.
Turnul clopotnitei a ramas gol. Clopotul e posibil sa fi fost transferat in uriasa noua biserica, ctitorita alaturi.

Dupa acest episod istoric-cultural mergem fara oprire pana in Baia Mare.

Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:

Traseu turistic scurt si nemarcat. 

Merita parcurs in perioada infloririi lacramioarelor. Poate fi combinat cu turismul info-cultural, etno-istoric-ecumenic. 

Circuitul propriu-zis se face lejer in trei ore. 

Necesar un ghid local-padurar sau o busola.