Undeva, departe de freamatul orasului, un fiu isi plange tatal plecat prea devreme pe lumea cealalta. Undeva, pe patul spitalului, o mama isi plange fiul care se lupta cu moartea.
O stire banala: „Vineri, 20 februarie 2009, in jurul orei 9, la iesirea din localitatea Viseu, a avut loc un grav accident rutier soldat cu un mort si trei raniti. Accidentul s-a produs in urma unei manevre efectuate pe carosabilul acoperit cu gheata, masina intrand in derapaj s-a lovit frontal de un autovehicul care venea din sens opus. Unul dintre raniti si persoana decedata sunt subofiteri la Sectia de Jandarmi Borsa…..”
Asa a ajuns vestea tragica la urechile multora dintre cititori, care obisnuiti cu iminenta mortii, rasfoiesc linistiti ziarul, ca apoi sa-l aseze in tacerea uitarii.
Altfel primim vestea noi, camarazii lor, din Inspectoratul de Jandarmi Judetean Maramures, strapunsi in suflete de un imens sloi de gheata care se face simtit pana in maduva oaselor, asezandu-ne pe buze doar resemnarea „Dumnezeu sa-l odihneasca in pace”.
Plutonierul major Dunca Mihai, caci despre acesta vorbim la trecut, un „OM” linistit, poate prea linistit potrivit statutului sau, tata a unui copil, la doar 40 de ani pleaca dintre ai sai, lasandu-i pe toti mai saraci de dragostea si de prietenia lui.
Ramas orfan de tanar de ambii parinti, se maturizeaza repede, cautandu-si rost in viata, asa incat isi descopera vocatia de aparator al legii, intrand in randul militarilor activi in anul 2005. Urmeaza cursurile de initiere si perfectionare in cariera militara, absolvindu-le cu calificativul „foarte bine”. Ca bun profesionist participa la toate misiunile ordonate de comanda Inspectoratului, iar in mod deosebit se evidentiaza in lupta cu apele, care in vara anului 2008, au lovit nordul Maramuresului.
Ne impacam cu gandul ca Dumnezeu a dorit sa aiba langa Sine, in ceruri, un asemenea suflet bun si credincios. Cei 40 de ani pe care i-a trait au fost mult prea putini pentru a ne darui toata dragostea pe care a avut-o in suflet. Ce a ramas nedaruit ii va folosi ca moneda in marea trecere peste vama dinspre Imparatia cerurilor.
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc
Cum te blestema unii, vreau sa zic,
La fel cum lumina parasc.
Dar ce-ai face tu si cum ai trai
De-ai avea mama si ar muri,
Ce-ai face tu si cum ar fi
De-ai avea copii si-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici macar nu te urasc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viata traiesc.
Nu frica, nu teama
Mila de tine mi-i,
Ca n-ai avut niciodata mama,
Ca n-ai avut niciodata copii.
( Grigore Vieru, Litanii pentru orga- fragment)
Preot militar drd. Achim Daniel
CITESTE SI:
Sursa: .
– Servicii de creare site web
