S-au împlinit 6 ani de la moartea lui Romulus Rusan, cel care a clădit multe lucruri văzute și nevăzute, punându-și amprenta pe cultură, istorie și memorie, așa cum puțini au făcut-o în ultimii 31 de ani.
Romulus Rusan a fost fiul lui Romulus Rusan, funcționar, și al Silviei (n. Dobrotă). A urmat școala primară și liceul la Alba Iulia (bacalaureatul în 1952). Studiile superioare le face la Politehnica din Cluj (Facultatea de Tehnologie Mecanică). A debutat ca scriitor în revista Steaua (1954), cu critică literară. A colaborat la Tribuna, Steaua, Cinema, precum și la Luceafărul și România literară, unde a deținut rubrici permanente de critică cinematografica, o parte din ele fiind adunate în volumele „La început n-a fost cuvântul” (1977) și „Arta fără muză” (1980). A scris 16 cărți de proză scurtă, proză de călătorie, film, interviuri. Dintre interviurile sale cu mari personalități ale culturii românești contemporane (parte în colaborare cu poeta Ana Blandiana, soția sa), se pot aminti: „Convorbiri subiective” (1971), „O discuție la Masa Tăcerii și alte convorbiri subiective” (1976). Talentul său narativ iese în evidență prin volumul „America ogarului cenușiu” (1977, ed. II, revăzută și adăugită,1979), memorial și eseu despre realitatea Lumii Noi, precum și prin prozele scurte din „Roua și bruma” (1982), într-o formulă epică modernă.
A fost membru fondator al Alianței Civice, șef al Biroului de Presă (1990-2001), vicepreședinte (1996-2000). Fondator (împreună cu poeta Ana Blandiana) al Memorialului de la Sighet și al programului de istorie orală, organizator al simpozioanelor internaționale care au loc anual la Sighet și editor al unor colecții de comunicări, documente și studii în cadrul Memorialului.
A fost director științific al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, un organism guvernamental care studiază, documentează și susține conștientizarea publică a istoriei comunismului în România prin proiecte de cercetare, educaționale, editoriale și muzeale.
Romulus Rusan a fost coordonatorul cărților „Sfârșiți odată cu trecutul negru!”, precum și versiunea ei în limba franceză („Du passe faisons table rase”), lansate la 20 noiembrie 2010, în cadrul celei de-a 17-a ediții a Târgului Internațional Gaudeamus — Carte de învățătură. El a spus că cele două volume (român și francez) reprezintă „o trecere în revistă, fugară, dar esențială” a celor 45 de ani de comunism din România.
În anul 2012, a publicat, alături de soția sa, Ana Blandiana, „Școala memoriei”. A fost coordonatorul lucrării „Cartea morților”, apărută în 2013, sub egida Academiei Civice, cu ocazia jubileului de 20 de ani al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Cartea reprezintă un dicționar al celor decedați în închisorile, lagărele de muncă, deportările și locurile de domiciliu forțat, incluzând peste 20.000 de victime ale comunismului.
Pe 8 decembrie 2016, la vârsta de 81 de ani, s-a stins din viață.