Inaugurarea refugiului Lucaciasa

Multumita deosebitei amabilitati a ing. Costel Bucur, directorul Parcului Natural Muntii Maramuresului, probabil mai ales si a faptului ca ne stiam binisor de cativa ani, avand destule schimburi de informatii referitoare la natura, ariile naturale protejate si turismul montan civilizat, deunazi primesc o invitatie pentru 24 iulie ora 8,30 a.c., data la care in organizarea Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, Directia Silvica Baia Mare-Parcul Natural Muntii Maramuresului va avea loc festivitatea inaugurarii refugiului alpin construit in saua Lucaciasa, la cumpana bazinetelor hidrografice Vaser si Tasla, obiectiv destinat turismului din acest splendid, si destul de putin circulat, masiv montan maramuresan. 

Refugiul Lucaciasa – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

La acest eveniment vor participa Excelenta Sa, domnul Jan Sorensen, Coordonator Rezident ONU si Reprezentant Rezident PNUD, alaturi de multi alti invitati, reprezentanti ai Directiei Silvice Baia Mare, Garzii Nationale de Mediu Maramures, Regia Apele Romane Somes-Tisa, Primaria Viseu de Sus, Administratiei Parcului National Muntii Rodnei, O.N.G-uri implicate in proiecte de mediu si turism, reprezentanti zonali ai unor societati comerciale cu profil de exploatare forestiera si turistic, arhitecta proiectului alaturi de constructorii refugiului, niste autentici mesteri moroseni, montaniarzi etc.

Cu cateva zile inainte, tinand cont de faptul ca in aceasta perioada (20 iulie) e sarbatoarea Sf. Ilie Prooroc, celestul maestru de ceremonii al averselor, furtunilor estivale, descarcarilor electrice si a tunetelor, arunc succesive ocheade prognozei meteo si, daca initial parea ca evenimentul va beneficia de o vreme prielnica, pe masura apropierii de data anuntata (practic imposibil de modificat, avand in vedere riguroasa agenda a oficialitatilor) aceasta devine tot mai alarmanta.

Doar cu o zi inainte, din Borsa, admir razbunarea zorilor, ridicarea imensei calote nebuloase de pe Pietrosul Rodnei (brau nordic), nu si de pe crestetul acestuia, Piatra Alba, Golgota si Culmea Hotarului, iar in scurt timp o strasnica aversa matura zona, respectand ad literam prognoza-averse cu 25-35 l/mp, fara fenomene electrice.

E dimineata evenimentului, Radio Romania Actualitati vine cu o stire de ultima ora: rafale de vant cu o viteza de 35 km /h dinspre nord-vestsi succesive averse, preponderent in cea de-a doua parte a zilei, totalizand peste 50-65 l/mp in nordul Maramuresului si Bucovina, risc de torente si inundatii pe cursurile superioare ale vailor. Nu se prognozeaza fenomene electrice. Oricum totul pare a fi compromis din start.

Ma trezesc la 3,30 dimineata.
Din Baia Mare spre Viseu de Sus plecam la 5,45, via Cavnic– valea Cosaului–Valeni–Barsana – Bogdan Voda–Bocicoel–Viseu de Jos, traversand restransele perdele cuminti de ploaie.Cu toate acestea degustam din plin peisajul, vegetatia umeda, negurile de pe vai sau cele pictural atarnate deasupra seilor si culmilor impadurite.

Din Pasul Neteda, Maramuresul Istoric pare adormit si coplesit de nori.
Soarele-si croieste o bresa sanatoasa pe cand traversam dealul Valeniului.
In acest timp Gutaiul isi iteste varfurile de parca ar fi fost cel putin un patrumiar din Alpi.

Iza, inainte de Barsana, are un debit firesc si undele cafenii dupa ploile dinainte iar stravechea asezare de-abia-si reveleaza sulitele bisericilor printre voalurile umed-grelelor ceturi.
Soarele mangaie-n fuga Bogdan Voda, lasand o vaga fereastra luminoasa inspre Muntii Lapusului (zonele piemontane nordice) pe cand suim dealul Bocicoelului.

O data trecut din Valea Izei in cea a Viseului, totul sufera o radicala schimbare. Plafonul de nori vireaza din alb vaporos in sur-tenebros iar Viseul de Sus pare a fi devenit captivul demiurgului sub un strasnic clopot nebulos-tenebros.

Cu toate acestea imi este imposibil sa nu opresc uneori pentru a nemuri micile holde de fasole urcata pe rude de alun, niste alungite jerbe florale albe, apoi jirezile, clencerii si claile burduhanoase, din fan proaspat, fundalul salciilor mai verzi si mai bogate decat oricand, din pricina purificatoarelor ploi ale noptii.
Ba la un moment dat, dincolo de Valea Viseului (nevazuta), pe-o coasta dintre Leordina si Viseu de Jos, isi face aparitia zvelta caravela a spiritului morosenesc ancestral, o micuta bisericuta (privata!) de lemn gravata parca pe canavaua coastei abrupte.

Inainte de ora 8 ajung la sediul Parcului Natural Muntii Maramuresului anuntandu-mi prezenta si participarea apoi imi rezolv cateva probleme de serviciu.
Intre timp invitatii se aduna si, imbarcati intr-un autobuz hodorogit ce pare ca nu va ajunge vreodata la Gura Baii din Baia Borsa, pornim la drum.
E trecut de ora 9 si dintr-o data bezna coboara asupra noastra, fiind urmata de prima aversa (ca un fel de memento) ce-si deverseaza apele ca dintr-o cada de baie uriasa.
Ploua cuminte dupa aceea pana-n Borsa si-n timp ce parcurgem drumul spre Baia Borsa pe valea Tasla (in amonte). De aici continuam in sus, pe vechiul drum tehnologic minier din valea Secu (flanc geografic stang), spre Gura Baii.
Printre neguri se iveste Toroiaga (versantii est-sud-estici), defrisati in mare parte si cu cateva halde de steril ale fostelor galerii, fixate cu impletituri de nuiele, apoi, pret de cate-o clipa, varful Stana lui Varatic (1808 m) si varful Murgu (1880 m).

La ora 10 coboram… in ploaia reintetita si, punandu-ne pelerinele, incepem suisul catre Saua Lucaciasa, urmand serpentinele dense, pe alocuri spalate de torente, alteori inierbate, ale unui fost drum tehnologic minier, ulterior drum de TAF.
In stanga se joaca cu noi varful Toroioaga Miniera iar in fata, printre molizii putini ramasi in picioare (rebegiti de rafalele furtunilor ori avalanse).
Puteam vedea, cateodata, poteca abrupta ce cobora direct din Saua Toroioaga–Lucaciasa, pe traiectul fostei linii electrice de medie tensiune, pana la halda din Gura Baii. Acest traseu l-am facut de cateva ori incheind cate un circuit turistic Baia Borsa–varful Toroioaga Militara (1930 m) –Toroioaga Miniera sau inceput de pe Vaser, la Faina, continuat spre halta CFF Macarlau, stana Miraj (Mniraj in graiul pastorilor), Saua Tiganu (1678 m), Toroioaga Militara–varful Arsita (1073 m)-Baia Borsa.

Ploua iar unii participanti nu prea sunt adecvat echipati pentru o astfel de escapada, nesinonima totusi cu vreo monden-fitzoasa sindrofie.

In timp ce parcurgem spre nord-est ultima volta a drumului, privind inspre sud suntem recompensati pentru efort si impotriva ostilitatii vremii de o splendida panorama, mai intai una plonjanta pe deasupra sinuozitatilor drumului pe care urcasem din Baia Borsa la Gura Baii (un miniaturizat Transfagarasan), apoi spre Baia Borsa policromul apendice nordic  de pe valea Secu, apoi o alta si mai impresionanta, spre Piciorul Mosului, Turnu Rosu, Zanoaga Mare (inca cu mici lanturi de pete de nea) si Zanoaga Mica a Pietrosului Rodnei acoperit din crestet spre poale de o mocaneasca suba de neguri si nori, variabila ca forma, modelaj si culoare.
Cateodata se vad Piatra Alba ori fragmente din Culmea Hotarului iar la stanga, peste obarsiile vaii Repedea, varful Repede si Cormaia, din creasta principala a Muntilor Rodnei.

Subit, in loc de imbunatatirea preconizata, totul este inghitit de plafonul de nori tot mai jos iar peste Saua Lucaciasa, dinspre valea Izvorul Lucaciasa, Macarlau, Vaser si preponderent din lantul montan frontalier romano-ucrainean, navalesc neguri negre alergate de rafalele de vant reci.
Subit temperatura scade catre 5-6 C si burniteaza dezolant. Ploaia continua in timpul scurtelor luari de cuvant si al taierii rosiei panglici inaugurale.
Adesea culmea dintre Toroioaga Miniera spre Piciorul Caprei–Galiu devine invizibila.

Cea dintai etapa per pedes apostolorum dureaza 1 ora si 15 minute si se deruleaza pe traseul turistic excelent marcat recent (cu triunghi rosu) de catre rangerii Parcului Natural Muntii Maramuresului
Uneori rafalele de vant degaja perspectiva nordica din Saua Lucaciasa (1641 m altitudine, refugiul fiind amplasat pe un mic platou la 1635 m altitudine) spre bazinetul vaii Macarlau, defileul Vaserului si culmea montana dinspre Suligu catre Faina, Lostun, Comanu Mic si Mare, Ignateasa. Zona este partial recent exploatata forestier, pe suprafete relativ restranse, pe mult mai mari intinderi exploatata imediat dupa 1990 si aflate acum in curs de regenerare naturala, alteori cu restranse pajisti alpine, locatii ale traditionalelor activitati pastorale.

La un moment dat putem vedea si mogaldeata de stanci gresoase numita Baltagul situata pe frontiera romano-ucraineana dar impresionante sunt negurile albe coborande pe vaile sudice, Ignateasa, Muncelu, Comanu Mic, Gligan, Babei, Stevioara, Paltinilor, Lostun, Faina, Bardau etc.

Inginerul Cheta, din partea Directiei Silvice Baia Mare, respectiv rangerul Parcului Natural Muntii Maramuresului, Ioan Pop, niste excelenti cunoscatori ai zonei si ai acestui parc natural, primul din perspectiva silvica, cel de-al doilea si dintr-o pertinenta viziune turistica montana, prezinta invitatilor un scurt istoric al Vaii Vaserului, respectiv privind situarea refugiului Lucaciasa in masiv.

Refugiul Lucaciasa, construit integral din lemn de brad in traditia mestesugului ancestral al imbinarii lemnului, a fost ingenios-turistic amplasat intre varful Toroioaga Miniera si Piciorul Caprei, in apropierea unui izvor anterior valorificat prin activitatile pastorale.
Refugiul are un parter in care turistii aflati in tranzit spre/dinspre Pasul Prislop–Prislopul Cataramei (1644 m) – varful Galiu (1490 m) – Piciorul Caprei ( 1804 m) – Toroioaga – Baia Borsa sau Valea Vaserului se pot odihni si adaposti in conditii meteo neprielnice sau pot servi masa iar la etaj, avand in dotarea proprie saltele izolir si saci de dormit, pot innopta in coditii de siguranta pana in sezonul rece.

In sa domina pajistea alpina, acum frumos punctata de inflorescentele roz animate de vant, ienuperii si jnepenii intinsi in (variabile ca forma si marime) insule.
Spre Gura Baii remarcam un molidis partial exploatat forestier, in rest distrus de vijelii iar spre nord, dupa o zona de pajiste alpina cu o locatie pustie a unei traditionale stane (intre Izvorul Lucaciasa-obarsii si Izvorul Dracului), incepe molidisul care acopera bazinetul Macarlau, destul de mult exploatat forestier in mai multe reprize dupa 1990, pe alocuri foarte recent, alteori regenerarea naturala fiind evidenta, arboretele tinere variind de la 3 la 5-8 m inaltime. O retea de drumuri de TAF acopera versantii expusi spre nord-vestici-nord-nord-estici, pana spre linia CFF de pe Vaser.

Cu ocazia dejunului oferit, directorul parcului, ing. Costel Bucur, informeaza invitatii ca preconizeaza darea in circuitul turistic montan a acestui refugiu (unic, nu doar pe intreg teritoriului Parcul Natural Muntii Maramuresului ci si al Parcului National Muntii Rodnei) in circa doua saptamani, avand drept model functional amenajari similare vazute in Norvegia.
Pragmatica si punand lumea pe ganduri mi se pare observatia si urarea directorului tehnic al Directiei Silvice Baia Mare, ing. Mihai Sajerli, care spune ca de acum incolo viata si beneficiile turistice ale acestui refegiu depind in exclusivitate de comportamentul, educatia si civilizatia celor care-i vor fi oaspeti, (pseudo)turistii.

Dupa binevenitul popas la refugiu coboram spre nord, urmarind circa 2 ore si jumatate acelasi marcaj turistic triunghi rosu, spre si apoi prin bazinetul izvorului Lucaciasa catre cel al vaii Macarlau si-n continuare spre halta CFF Macarlau, la inceput pe un drum tehnologic al IPEG Maramures, partial inierbat, prin gol alpin, pe urma pe drum de TAF taiat prin molidisul exploatat si aflat in diferite stadii de regenerare.

La un moment dat, privim spre sud-vest si zarim varful Toroioaga Miniera si mai spre vest Toroiaga Militara precum si abruptul cu caldarea nordica a acestuia dar, neinspirat si fiindca burniteaza, aman fotografierea sperand (nepermis si degeaba) ca perspectiva si conditiile meteo se vor imbunatati.
Mai apoi, la stanga, se ivesc primele trunchiuri de con sur-vinete ale fostelor halde de steril ale galeriilor miniere IPEG si o gura de mina ce strabatuse de la sud la nord Toroioaga, dinspre Gura Baiii spre Macarlau, azi surpata.
Exista insa o galerie circulabila (si nu doar pur teoretic turistic interesanta), valorificabila in urmatorii ani, de la Gura Baii spre Ivascoaia, in flancul geografic stang al Vaserului.
Halde de steril mai mici si grupate, apar si mai jos, pe valea Macarlau (malul stang al obarsiei) iar prin spalarea lor de catre apele subterane incarcate cu substante organice apar paraiase cu flocoane depuse masiv si cu un aspect de verzi-ruginii alge filamentoase (similare poluantelor ape fecaloid-menajere).

Intr-un loc spalat de viitura trebuie sa depasim cu atentie valea Macarlau.
Acolo unde imediat dupa 1990 molidisul matur fusese exploatat la ras, regenerarile naturale, plantatiile lui Dumnezeu, atat de dragi nu doar silvicilor, lasa vederii afinisuri intercalate cu zburatoare aflata-n debutul infloririi, zmeurisuri intinse, lastarisuri dar si arborete tinere, dense, pe alocuri aflate in curs de prima sau cea de-a doua rarire.
In molidisul tanar, alaturi de Amanita muscaris vedem colonii portocalii intinse de galbiori fragezi pe care unii incep sa le adune cu sarg.

Ploia ne urmeaza fidela, la un moment dat acompaniata de fulgere amenintatoare si strasnice canonade ca de tun dar traseul descendent-sinuos, panoramele, vegetatia, florile, afinisurile cu bogat rod alunga prompt orice regret. Doua gainuse falfaie greoaie prin fata noastra disparand in molidisul tanar.

In final descindem la vechea rampa de afluire si debitare a bustenilor Macarlau, in timp ce o garnitura de tren coboara incarcata cu marfa proaspata pentru gaterele din Viseu de Sus.
Nu traversam Vaseul (aflat la confluenta cu Macarlaul) peste podetul spalat si linia caii ferate forestiere incovoiata amenintator spre undele cafenii involburate ci megem cateva sute de metri in amonte mal geografic stang al Vaserului, traversandu-l peste digul vechiului hait.
Aici apele blocate de digul prevazut odinioara cu stavilar si posibilitate de deschidere rapida pentru crearea undei violente si masiva de ape care antreneza-n aval bustenii, cad vijelioase intr-o cascada de circa 7-8 m inaltime.
Ploua dar ne refugiem intr-o ciuperca ridicata vizavi de cochetele amenajari agro-turistice ale haltei CFF Macarlau.
Nu pot rata spectacolul suvoiului cafeniu al Vaserului prabusit la hait, asa ca cobor prin balarii la albie (mal drept) si trag cateva cadre (cu obiectiv aburit sau plouat dar… asa-i la munte).

Aici, dupa vreun sfert de ceas, are loc imbarcarea grupului in vagoanele modeste dar de elementar bun gust ale mocanitei, o micuta, batrana si mai ales functionala locomotiva cu aburi.
Ploua mereu iar Vaserul isi sporeste vazand cu ochii, amenintator, debitul in timp ce parcurgem cei 6 km si ne oprim in statia CFF Faina unde organizatorii evenimentului, gazde deosebit de ospitaliere, isi trateaza invitatii cu o masa festiva dupa care, in pragul serii, are loc imbarcarea si deplasarea cu aceeasi mocanita catre Viseu de Sus.

Aversele din ce in ce mai brutale, insotite de fulgere si artileria neostoitelor tunete dar si cu debite sporite se succed la intervale din ce in ce mai scurte.
Ciupercarii si muncitorii forestieri se aciuasera la magazinul bine aprovizionat cu de-ale gurii din statia Faina.
Privim tematori apele ce cresc amenintatoare ale Vaserului, tot mai greu strecurate pe sub puntea ce traverseaza valea catre ingusta lunca din stanga, acolo unde-s amplasate casutele campingului Faina.
Ragalii, busteni, arocament rostogolit violent la vale si riscul major ca aversele sa umfle torentii cascadati de pe versanti sa colmateze sau spele linia ferata.

Doar organizarea evenimentului si calitatea gazdelor au fost capabile sa contracareze dezlantuirea nemiloasa a naturii.
In atare conditii, redusele sanse de panoramare spre culmile alpine sau versantii impaduriti, magia translantelor neguri, prezenta benefica a refugiului, ca si bogatia si varietatea botanica, muzica apelor, zborul precipitat al gainuselor de munte, impresionanta prabusire a suvoiului ciocolatiu al apelor Vaserului peste haitul Macarlau, intregesc maretia si grandoarea peisagistica.

Deluviul lui Noe pare a se fi abatut asupra noastra, noroc ca acum suntem la adapost si, la o adica, putem sa ne cazam la Faina peste noapte.
Volumul meteorologic prognozat de 50-60 l/mp (ANM a anuntat ca in Borsa au fost depasiti 100 l/mp) insotit de descarcarile electrice se dovedeste a fi fost serios subevaluat astfel incat in doar doua ore debitul Vaserului sporeste de 4-6 ori iar firavele paraiase de pe versanti devin ditai torentele antrenante de enorme cantitati de busteni si ragalii plus arocament care blocheaza in cateva randuri linia caii ferate forestiere, punand in pericol deplasarea mocanitei ca si a celorlalte mijloace de transport tehnologic, de la drezine la garnitura incarcata cu busteni, spre Gura Scradei si Viseul de Sus.

Calatorim imprastiati in trei vagoane cu ferestrele brusc aburite de vapori.
Le deschidem pe alocuri pentru a privi terifiati violenta aversei, revarsarea deluviana a suvoaielor din baierele parca infinite ale cerului, tot mai spectaculoasa si alarmanta sporire a debitului Vaserului dar si a afluentilor sai, de regula nespus de modesti si cuminti.
Alteori vedem rampele de afluire si incarcare a bustenilor, versantii exploatati silvic, pe alocuri ravasiti de furtunile soldate cu doboraturi de vant si atacul ipidelor.

Multumita celor care asigura intretinea si exploatarea caii ferate forestire Vaser (proprietar Regia Nationala a Padurilor Romsilva, Directia Silvica Baia Mare), interventiei prompte a acestora, dar si datorita precautiei mecanicului si franarului mocanitei, coborarea spre Viseu de Sus se incheie cu bine in pragul noptii, pe la ora 22,30 iar dementiala umflare a apelor Vaserului, spectacolul malefic-wagnerian al repezisurilor si cascadele involburate, abundenta afluentilor de pe malul drept precum Suligu, Botizu, Bardau, Baita, Jneapanu, Cozia, Valea Pestilor, respectiv Corbu, Paltinu Mare si Mic, Novicior, Novat, de pe malul stang concura la neuitarea vreodata a acestui eveniment.

Directorul parcului, ing.Costel Bucur, ne informeaza in timpul deplasarii cu mocanita ca inca din toamna lui 2008, in zona Suligu urmeaza sa se amenajeze de catre Parcul Natural Muntii Maramuresului un alt refugiu-baza de training, consultanta si informare turistica.

Valea Vaserului, se pare, incepe sa-si retraiasca atractivitatea economico-turistico-peisagistica neasemuita iar personalul calificat si pasionat al administratiei Parcului Natural Muntii Maramuresului, sprijinit de catre Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia Silvica Baia Mare, in plus beneficiind de indrumarea si finantarea G.E.F (Fondul Global pentru Mediu) si P.N.U.D. (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Romania) sunt garantii acestui demers necesar.

Ajung in Viseu de Sus si o iau repejor spre Baia Mare.
Ploua in strasnice averse iar flash-urile fulgerelor ma orbesc si sperie prin violenta lor.
Aleg cea mai scurta cale, via dealul Bocicoel, dar la un moment dat imi pare de-a dreptul neinspirat s-a fac deoarece asfaltul, pe circa 150 m lungime si o adancime de aproximativ 35-45 cm este inundat de scurgerile de pe versantii cu fanate.
Trec totusi cu bine prin acea zona si continuu spre Bogdan Voda–Barsana si-apoi spre Valeni – valea Cosaului – Budesti – Cavnic.

Pe masura avansarii in noapte, traiesc cu impresia iminentei sfarsitului lumii dar la ora 23,45 intru nevatamat in casa.
Imaginile foto putine si cu greu adunate peste zi din pricina ploii, aburirii ocularului si obiectivului, in general a umiditatii in exces pun intr-o lumina nostalgica toate aceste intamplari ale zilei in care, deloc neglijabil, cunoscusem (altfel) o seama de OAMENI.