În mai puțin de o lună încep înscrierile în clasele pregătitoare. Nebunie, stres dus până la psihoză de niște părinți care își închipuie că antetul unei școli imprimat pe diploma odraslei răsfățate garantează accesul mai facil la un liceu.
E „de bon ton” să ai copilul la una dintre școlile de centru, numai că din exact același motiv ți-ai cumpărat casă în Mocira, Săsar sau Săcălășeni. Să ai curte și aer curat pentru cel mic. Acum trebuie să te dai peste cap, să te milogești la cumnata nesuferită -care te vizitează punctual la sărbători cu toată hoarda de plozi – să îți facă flotant pe apartamentul ei cu două camere ca să te încadrezi în normele de înscriere la școala pe care o dorești.
Faci compromisuri, ești dispus să cheltuieși mai mult decât este normal cu atenții la Doamnă de 1 Martie, 8 Martie, 15 Septembrie, 1 Iunie sau alte date la fel de greu de memorat, noroc că-ți cere cel mic și rezultatul… de multe ori nu este cel așteptat. Copilul nu a moștenit intelectul părinților și oricât te-ai chinui, „de unde nu este nici Dumnezeu nu cere”, așa că toate eforturile pot fi în zadar.
Există și varianta unei școli particulare, o altă cheltuială la care părintele este dispus pentru cel mic. Un moft, ar spune puritanii, fiță pentru parveniți. Posibil, dar este varianta ideală pentru părinții cu pretenții, dar nici această cheltuială nu garantează că la finalul studiilor cel mic va fi un Einstein pentru că nici dascălii nu sunt magicieni.
În concluzie, încep înscrierile la școli, ce facem?
Andrei B.