Un barbat care a cazut victima unui atac in urma caruia a suferit o puternica trauma craniana, nu numai ca a reusit sa supravietuiasca dar s-a transformat intr-un veritabil geniu al matematicii, conform unui material publicat de LiveScience.com.
Jason Padgett a fost atacat de doi barbati la iesirea dintr-un bar in 2002, atac in urma caruia a suferit o puternica contuzie craniana si a inceput sa manifeste simptome caracteristice starilor de soc post-traumatic. Acest incident l-a transformat insa pe Jason Padgett intr-un geniu al matematicii capabil sa perceapa lumea prin obiectivul geometriei.
Padgett era agent de vanzari intr-un magazin de mobila din Tacoma, Washington, fara niciun fel de preocupari academice si, in urma acestei agresiuni, a capatat abilitatea de a vizualiza obiecte matematice complexe si de a intui concepte fizice complicate. Trauma grava suferita se pare ca i-a deblocat o anumita parte a creierului care face ca acum realitatea inconjuratoare sa-i apara sub forma unor structuri matematice.
„Vad forme geometrice si unghiuri peste tot injurul meu, in viata de zi cu zi” — de la geometria unui curcubeu, pana la fractali de apa care se scurg in chiuveta, a povestit Padgett intr-un interviu oferit pentru Live Science. „Totul este extraordinar de frumos”.
Jason Padgett, care tocmai si-a publicat un volum de memorii sub titlul „Struck by Genius” („Lovit de geniu”), este unul dintre putinii oameni care manifesta asa-numitul „sindrom al savantului” — o persoana normala care dobandeste abilitati de excelenta intr-un domeniu dupa ce sufera o trauma majora. Au existat si alte cazuri in care victimele unor astfel de traume au devenit niste muzicieni desavarsiti sau au inceput sa picteze, dar cazurile in care victimele dobandesc capacitati matematice extraordinare sunt extrem de rare.
Pornind de la acest caz, neurologii au reusit sa identifice care sunt partile creierului care permit obtinerea unor abilitati care tin de excelenta, iar concluziile lor indica faptul ca fiecare om este un geniu in stare latenta.
Inainte de a suferi aceasta trauma, Padgett se descria drept un om obisnuit si un iubitor al petrecerilor. El nu a studiat niciodata mai mult de algebra elementara in scoala. In plus, dupa cum recunoaste, „copiam la examene si nu am deschis niciodata o carte”.
Toate acestea s-au schimbat insa in noaptea in care a fost atacat. Padgett isi aminteste ca si-a pierdut cunostinta pentru o fractiune de secunda si ca a vazut o lumina puternica. Doi indivizi l-au luat la bataie si l-au lovit de mai multe ori la cap. Mai tarziu, in aceeasi seara, dupa ce a fost transportat la camera de garda a unui spital, medicii au constat ca Padgett suferise o contuzie craniana severa si avea hemoragie renala.
Dupa ce si-a revenit dupa traumele fizice suferite, Padgett a inceput sa se confrunte cu probleme de ordin psihologic, fiind diagnosticat cu soc post-traumatic si cu anxietate sociala debilitanta. In acelasi timp a inceput insa sa observe ca lumea din jurul sau arata diferit fata de cum era obisnuit sa o observe. El isi descrie aceste viziuni ca pe niste „instantanee discrete ale realitatii, unite printr-un fir director, care se deruleaza insa la viteza normala”. Daca ne imaginam vederea ca pe diferite instantanee foto realizate de creier care sunt apoi montate precum cadrele unui film si redate la viteza normala, Padgett a dobandit capacitatea de a vedea direct aceste cadre, fara niciun montaj. In plus, mai povesteste el, „totul din jurul meu are o aparenta pixelata”.
Odata cu modificarea capacitatii sale vizuale, Jason Padgett a dobandit si o extraordinara abilitate de a desena obiecte geometrice. El a inceput prin a schita cercuri realizate din triunghiuri suprapuse, fapt care l-a ajutat sa inteleaga conceptul numarului pi, constanta matematica a carei valoare este raportul dintre circumferinta si diametrul oricarui cerc intr-un spatiu euclidian. In realitate nu exista niciun cerc perfect, sustine el, precizand ca poate percepe laturile poligonului oricat de complex care aproximeaza un cerc.
De asemenea, lui Jason Padgett ii displace conceptul abstract de infinit — si asta pentru ca vede fiecare construct fizic ca pe un construct finit realizat din unitati componente din ce in ce mai mici, viziune apropiata de ceea ce fizicienii numesc lungime Planck, cea mai mica lungime masurabila, si anume lungimea unui singur string din teoria stringurilor.
Dupa trauma suferita, Padgett avea capacitatea de a desena forme geometrice extrem de complexe, dar nu dispunea de pregatirea necesara pentru a intelege ecuatiile pe care aceste forme le reprezentau. Intr-o zi, un fizician l-a observat desenand astfel de figuri geometrice complicate intr-un mall si l-a rugat sa urmeze cursuri de matematica. In prezent Padgett este in anul doi de facultate si aspira sa devina un specialist in teoria numerelor.
Abilitatile dobandite de Padgett au atras si atentia neurochirurgilor care au dorit sa explice ce i s-a intamplat de fapt.
Berit Brogaard, profesor la Universitatea Miami din Coral Gables, Florida si colegii ei l-au supus pe Padgett la o serie de examene fRMN (rezonanta magnetica functionala) pentru a intelege cum formeaza creierul sau aceasta sinestezie care ii permite sa perceapa formulele matematice ca pe niste figuri geometrice. Sinestezia este o asociere spontana intre senzatii de naturi diferite.
„Sindromul savantului dobandit este ceva extrem de rar”, explica Brogaard, adaugand ca in istoria medicinei nu sunt semnalate decat putin peste 15 astfel de cazuri.
Examenul RMN masoara schimbarile in circulatia sangelui si aportul de oxigen in diferite parti ale creierului. In timp ce era supus acestor examene, Padgett a examinat o serie de formule matematice reale sau false, menite sa-i produca aparitia anumitor imagini geometrice in minte.
Rezultatele au indicat o activitate semnificativa in emisfera cerebrala stanga, unde se pare ca este sediul abilitatilor matematice. Neuronii lui Padgett se aprind ce mai puternic in cortexul parietal stang, o zona cunoscuta pentru abilitatea de a integra intr-o imagine unitara informatiile primite de la mai multe tipuri de senzori. De asemenea, cercetatorii au remarcat cresteri ale activitatii in lobul temporal (legat de memoria vizuala, procesare senzoriala si emotia) precum si in lobul frontal (cu rol in planificare si atentie).
Examenul RMN a indicat insa care parti ale creierului lui Padgett se activau. Pentru a identifica nivelul la care se produceau sinesteziile, echipa lui Brogaard a folosit un procedeu denumit stimulare magnetica transcraniana (TMS) — scanarea creierului prin intermediul unui puls magnetic care activeaza sau inhiba functiile diferitelor zone cerebrale. In momentul in care au scanat cortexul parietal, cea mai activa zona a creierului lui Padgett, capacitatile sinestezice ale subiectului s-au diminuat foarte mult sau chiar au disparut. Brogaard a indicat faptul ca, atunci cand neuronii dintr-o anumita regiune a creierului mor (asa cum s-a intamplat in urma traumei craniene majore suferit de subiect), acestia elibereaza o serie de substante chimice care maresc activitatea cerebrala in zonele invecinate. Aceasta activitate crescuta se diminueaza de obicei, in timp, insa cateodata poate produce niste schimbari structurale care duc la permanentizarea acestei activitati crescute.
Oare acest tip de abilitati exista latente in fiecare dintre noi? Conform lui Berit Brogaard, „ar fi o coincidenta mult prea mare daca Padgett ar fi avut un creier cu totul special si ar fi suferit si aceasta trauma care sa dezvaluie aceste capacitati speciale„. In consecinta, conform autorilor studiului, in fiecare dintre noi exista un geniu latent. Ramane doar sa descoperim niste metode mai putin riscante de a trezi aceste abilitati la viata.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
