Papa Francisc a îndemnat tinerii cu care s-a întâlnit luni în Atena să nu fie „prizonieri ai telefonului mobil”, ci să își împărtășească viețile cu ceilalți. Adresându-se lor într-o sală de școală dintr-o suburbie a capitalei Greciei, pe 6 decembrie, Sfântul Părinte a spus că a-i ajuta pe alții „este calea pentru a face ceva cu adevărat nou în istorie”. „Astăzi, atâția sunt foarte social, dar mai puțin sociali: închiși în ei înșiși, prizonieri ai telefonului mobil pe care îl țin în mână. Dar pe ecran lipsește celălalt, lipsesc ochii săi, respirația sa, mâinile sale.”
„Ecranul devine cu ușurință o oglindă, unde crezi că stai în fața lumii, dar în realitate ești singur, într-o lume virtuală plină de aparențe, de fotografii falsificate pentru a părea mereu frumoși și în formă. În schimb ce frumos este a fi cu ceilalți, a descoperi noutatea celuilalt! A intra în discuție cu celălalt, a cultiva mistica ansamblului, bucuria împărtășirii, ardoarea slujirii!” Sfântul Părinte a sosit în Grecia pe 3 decembrie, după o vizită de două zile în Cipru. Programul i-a inclus întâlniri cu autoritățile politice, cu liderii ortodocși, cu comunitatea catolică, cu iezuiții locului și cu migranții, pe insula Lesbos. Grecia, cunoscută oficial ca Republica Elenă, este o țară predominant ortodoxă, cu 1,7 milioane de locuitori, dintre care circa 50.000 sunt catolici.
Așezat pe o estradă de la capătul terenului de baschet, Papa a ascultat mărturiile a trei tineri: Katerina Binibini, o tânără filipineză; Ioanna Vidali, din Tinos, o insulă grecească din Marea Egee; și Aboud Gabro, din Siria. Katerina Binibini a spus că s-a luptat cu îndoiala atunci când s-a confruntat cu suferințele oamenilor. „Am avut și momente de furie și gelozie când vedeam oameni care nu sunt credincioși și care par să nu aibă nici o durere sau probleme, în timp ce eu, ca creștin credincios, mă simt în mod constant provocată”, a spus ea. „De multe ori mă gândesc cât de nedrept este Dumnezeu.” Dar a spus că pandemia a ajutat-o să accepte eșecurile și să înfrunte viața într-un mod nou. „Mi-am dat seama că în vremuri dificile suntem cu toții egali și că trebuie să ne transformăm mentalitatea individualistă pentru a-i ajuta pe alții”, a spus ea la evenimentul transmis în direct.
Ioanna Vidali, de 26 de ani, a vorbit despre modul în care s-a îndepărtat de credință în timp ce studia pentru examenele de admitere la universitate. Dar viața ei s-a schimbat după ce a văzut „o figură asemănătoare lui Cristos” într-un vis. „De atunci, nu numai că credința mea a fost întărită, dar am îmbrățișat și măreția iubirii lui Dumnezeu”, a spus ea, adăugând că acum a încercat să își împărtășească credința lucrând cu alți tineri. Aboud Gabro, în vârstă de 18 ani, a descris evadarea dramatică a familiei sale din orașul Alep, devastat de război, în Grecia. El și-a amintit ceea ce spunea că este salvarea miraculoasă a vieților lor atunci când un dispozitiv a explodat când erau pe balconul apartamentului lor. Mai târziu, o bombă a lovit dormitorul părinților săi când aceștia erau înăuntru, dar au supraviețuit. „După trei încercări, am reușit să ajungem pe coasta speranței. A fost greu să stai pe o stâncă fără apă și fără hrană, așteptând zorii și ca o navă a pazei de coastă să vină să ne salveze”, a spus el. „Am fost plini de bucurie când am ajuns la Symi și apoi la Rodos, unde locuitorii ne-au primit cu brațele deschise, înțelegându-ne greutățile.”
În omilia sa, Papa a abordat întrebările puse de cei trei tineri. Referindu-se la recunoașterea îndoielii de către Katerina, el a spus că credincioșii nu ar trebui să se teamă de incertitudinile lor. „Dimpotrivă, îndoielile sunt ‚vitamine ale credinței’: ele ajută la întărirea credinței și o fac mai robustă. Ele permit credinței să devină mai conștientă, mai liberă și mai matură”, a spus el. Dar i-a avertizat pe tineri împotriva tentației de a dispera atunci când sunt copleșiți de problemele lor. „Aceasta, prieteni, este o ispită! O ispită de respins. Diavolul seamănă această îndoială în inimile noastre pentru a ne întrista”, a spus el. Modalitatea de a depăși această ispită este să cultivi un sentiment zilnic de uimire. I-a întrebat: „Cunoașteți punctul de plecare pentru toată filozofia, dar și pentru artă, cultură și știință? Știți care este? Totul a început cu o scânteie, o realizare, surprinsă în cuvântul magnific: thaumàzein. A început cu uimire, cu uimire.”
Același lucru este valabil și pentru credință, a continuat Pontiful. „În sensul cel mai profund, credința nu este o idee sau un sistem de moralitate, ci o realitate, un adevăr frumos care nu depinde de noi și care ne lasă uimiți: suntem copiii iubiți ai lui Dumnezeu”, a spus el. Papa a subliniat că Dumnezeu continuă să iubească tinerii indiferent de ceea ce gândesc sau fac ei. „Dacă stăm în fața unei oglinzi, s-ar putea să nu ne vedem așa cum ne-am dori, pentru că suntem prea preocupați de lucrurile care nu ne plac. Dar dacă stăm în fața lui Dumnezeu, perspectiva se schimbă”, a spus el. „Nu putem să nu fim uimiți că, cu toate păcatele și eșecurile noastre, pentru El suntem și vom fi mereu copiii Lui iubiți. Așadar, în loc să începi ziua uitându-te în oglindă, de ce să nu deschizi fereastra dormitorului tău și să te concentrezi asupra frumuseții pe care o vezi în jurul tău? Ieși în afara ta.”
Papa a vorbit despre sirene, creaturile mitologice grecești care ademeneau marinarii la moarte prin frumusețea cântecelor lor. A amintit că Ulise s-a împotrivit atracției lor cerând să fie legat de catargul navei sale. „O altă figură antică, Orfeu, ne învață o cale mai bună”, a spus el. „A cântat o melodie mai frumoasă decât cea a sirenelor și le-a redus astfel la tăcere. De aceea este important să prețuim minunea, uimirea, frumusețea credinței! Suntem creștini nu din datorie, ci din frumusețe. Și tocmai pentru că vrem să prețuim această frumusețe, trebuie să spunem ‚nu’ oricărui lucru care ar strica-o.” Pontiful a lăudat-o pe Ioana pentru că a vorbit despre importanța altor oameni. „A-i ajuta pe alții nu este pentru ratați, ci pentru învingători; este modalitatea de a aduce ceva cu adevărat nou în istorie”, a spus el. „Mi se spune că în greacă, același cuvânt poate însemna ‚nou’ și ‚tânăr’. Slujirea este noutatea lui Isus; slujirea, dedicarea pentru ceilalți, este noutatea care face viața mereu tânără. Nu vă mulțumiți să publicați câteva postări sau tweet-uri. Nu vă mulțumiți cu întâlniri virtuale, căutați-le pe cele reale, mai ales cu cei care au nevoie de voi: nu căuta vizibilul, ci invizibilul. Așa ceva este original, revoluționar.”
Papa a descris călătoria lui Aboud din Siria în Grecia drept „o adevărată odisee a zilelor noastre”. „În ceea ce vă privește”, le-a spus el tinerilor, „hrăniți curajul speranței. Genul de speranță pe care l-ai avut tu, Aboud. Cum faci aceasta? Prin alegerile tale, deciziile tale. A alege este o provocare. Implică să te confrunți cu frica de necunoscut, să ieși din haosul uniformității, să decizi să îți iei viața în mâini. Pentru a face alegeri corecte, ar trebui să vă amintiți un lucru: deciziile bune sunt întotdeauna despre ceilalți, nu doar despre noi înșine. Acestea sunt deciziile care merită luate, visele care merită să vă străduiți să le împliniți, cele care necesită curaj și îi implică pe alții.” A concluzionat: „Despărțindu-mă acum de voi, aceasta este dorința mea pentru voi: curajul de a merge înainte, curajul de a vă asuma riscuri, curajul de a nu rămâne în fotoliu. Curajul de a risca, de a merge spre ceilalți, niciodată izolat, mereu alături de ceilalți. Și cu acest curaj, fiecare dintre voi se va regăsi pe sine, se va găsi unul pe altul și va găsi sensul vieții.”
Sursa: Catholic News Agency
– Servicii de creare site web
