Paul Covaci este un artist baimarean de doar 32 de ani, care jongleaza cu dalta, pensula si drujba, cu aceeasi naturalete cu care un poet foloseste rima si ritmul. Orice bucata de lemn sau granit prinde forma si culoare in mainile sale, iar pasiunea pentru arta o are inca din frageda pruncie.
Paul a avut sase expozitii personale in tara, dar si lucrari expuse peste hotare, in expozitii de grup. Inspirate din cotidian, lucrarile baimareanului intriga atat prin materialele folosite, cat si prin viziunea artistului, de cele mai multe ori satirica. Debutul si l-a facut in clasa a X-a, printr-o expozitie de caricaturi. A mai expus lucrari de grafica in Baia Mare si in Anglia, dar incet-incet a schimbat macazul si s-a axat pe sculptura.
„Inca de mic am avut inclinatii spre arta. Tin minte ca la orele de matematica desenam in spatele caietului in loc sa rezolv exercitii. Mai mult, chiar inainte sa merg la scoala am primit bataie de la tatal meu pentru ca i-am pictat peretii. De atunci am schimbat peretele cu hartia. Eram prin clasa a sasea sau a saptea cand am inceput sa cioplesc lemne de balcon. Intotdeauna m-au atras lucrurile inedite, pe care nu le face toata lumea si in general chestiile la care nu prea stiu rezultatul final. Ma apuc de o lucrare, stiu ideea principala, dar nu am nici cea mai vaga idee de cum va arata efectiv atunci cand va fi gata”, a declarat artistul.
Sursele de inspiratie si le gaseste in viata de zi cu zi si toate sunt redate apoi, cu migala, in fiecare taietura a granitului si fiecare atingere a marmurei. Materialele folosite de tanarul artist sunt si ele neconventionale, de la coji de arahide la rasina cu fibra de sticla, de la obiecte already made, la lemn, marmura si granit.
„Primele lucrari in sculptura le am si acum. Am facut un cuplu de indragostiti, in lemn si un cap de boxer. Acestea sunt lucrarile pe care mi le amintesc de la inceputuri. Sculptura mi-a placut intotdeauna mai mult. Imi place si pictura, dar nu sa o fac eu, ci sa o privesc mai mult. Am peste 100 de lucrari, dar nu stiu daca am vreuna preferata. Fiecare lucrare imi place atunci cand o realizez, apoi imi place urmatoarea, iar pe celelalte le uit. Este ca si intr-o relatie. Te concentrezi pe cea prezenta”, a marturisit Paul Covaci.
Tehnicile folosite de tanarul artist sunt fragmentarea si colajul, artistul avand tendinta de la micsora suprafata sculpturilor, spre maximum de volum.
„As picta turnul combinatului, dar este o lucrare complicata. E o constructie imensa si ar fi nevoie de o adevarata desfasurare de forte, de schele si alpinisti utilitari. Eu l-as vedea pictat in stil flower-power, asa, cu o nuanta hippie, cu flori si culori foarte vii. In general, sculptorii vor mereu lucrari din ce in ce mai mari. Am realizat una de doi metri, deci ma gandesc deja la o lucrare de trei metri. Marimea conteaza in sculptura, in primul rand pentru ca asemenea lucrari sunt vizibile”, a adaugat Paul.
Cat priveste viata de artist in Romania, sculptorul baimarean este de parere ca numai timpul va putea sa remedieze zbaterile zilnice ale tuturor celor pentru care frumosul este unicul scop.
„Este greu sa fii artist la noi in tara. Romanii nu apreciaza arta la fel cum o fac strainii. In strainatate, buna sau rea, lumea merge sa vada o expozitie, cel putin din curiozitate. In Romania, lumea nu prea gusta arta si tocmai de aceea este destul de greu sa vinzi lucrari, dar eu spun ca timpul le va rezolva pe toate. Eu, personal, vand cel mai mult peste hotare si cel mult in Bucuresti. Daca un adolescent ar veni la mine si mi-ar spune ca vrea sa o ia pe aceasta cale, i-as sugera sa faca medicina. Din arta este destul de greu sa traiesti. Si nici nu poti sa o faci cu jumatati de masura, adica sa ai o meserie si sa sculptezi sau sa pictezi in timpul liber. Nu ai cum sa faci arta doar asa, cate putin, pentru ca ea implica sacrificii. Este exact ca o amanta fitoasa. Te vrea acolo 100%. Nu poti sa o inseli cu managementul. Nu poti fi ziua manager si seara sa iti pui sortul in atelier. Nu merge asa”, a explicat Paul Covaci.
Sursa: Tania Purcaru