25 02 2010 Brena & eu
Vezi GALERIE FOTO
Unii compatrioti de-ai nostri au tras de-o iarna grea, veritabila cel putin in ianuarie-februarie, in schimb, dupa un furtunos debut hibernal inca din prima decada a lui octombrie 2009, Maramuresul a cam tras de coada mata iernii. De mai bine de-o luna mierlele oportuniste ne incanta diminetile si serile cu vioaiele lor triluri apoi, de vreo doua zile, soarele a scaldat generos urbea, amintindu-ne iminenta schimbare de anotimp, bioritm si chiar de… speranta.
In anii din urma, inca de mic copil, scurmam, dupa 15 februarie, versantii sudici troieniti de pe v. Wilhelm si p. Alunis pentru a gasi la baza trunchiurilor monumentalilor fagi ori ciresi salbatici cei dintai, gingasi, ghiocei.
Cam in aceeasi vreme haladuiam pe la baltile mocirloase ale Trapacelului in cautarea luscutelor, matisorilor catifelati de loza si a minusculelor flori liliachii, exotic odorate, ale scundelor tufe de liliac salbatic. Ultima ninsoare obraznica din weekend mi-a dat peste cap turisticele planuri.
Primii matisori…
Ceva imi spunea, insa, ca sigur au inceput sa mijeasca primulele galben pal, brandusele de primavara, luscutele si ghioceii de piatra si pentru un scurt si edificator sondaj al anotimpului ce va sa vina, am luat-o spre Dura, Tautii Magheraus, Apa Sarata… ruland americaneste parca pe strada nr. 2, lasand la stanga, dincolo de helesteul asaltat de balarii si spurcat de oribilele PET-uri, strada nr.4.
Nu, nu ma aflam (din nefericire pentru mine) in USA, ci in urban-ruralul Tauti Magheraus (primul contact cu aceasta nomenclatura bizara pe plaiurile mioritice am avut-o in decembrie 2009, in satele Busag si Merisor, apartinatoare metropolei cu nastrusnic edil la carma).
Hartoape cu nemiluita, de nici nu mai stii daca gropile-s confluate intr-o infinita dantelarie sau ceea ce a mai ramas din fostul asfalt constituie plasa nemiloasa-n care sunt invariabil prinsi locuitorii din zona si neinspiratii turisti.
Matrasite de nea, ploaie si vant, scamosatele pamatufuri ocru-bej de stuf contureaza mocirloasele zone, in timp ce plopii negri, albi si indeosebi lozele si alunii debordeaza de matisori.
Corola de branduse si galceava gaitelor
Si gazele au simtit primavara, itindu-se inconstiente din scoarta arborilor spre deliciul pitigoilor. Aud pe-aproape o galceava obraznica de gaite scurmand in frunzisul gros dupa castane, ghinde ori grase rame.
Ici, colo-mi atrage atentia cate-un sangeriu mugure germinativ gata sa penetreze frunzisul caldut, pivotand vartos spre datatorul de viata sol. Uite si cea dintai corola de brandusa, ce pare a-mi zambi sagalnic in timp ce-o nemuresc ingenunchind intr-un fel oarecum pios-milostiv dinainte-i.
Admir un bradut spontan rasarit, nu mai inalt de-un lat de palma, iar dindarat aud soapta paraiasului spaland malurile argiloase. Ce superb i-e talvegul amintind de-un policrom sirag de margele !
Pe versantul expus soarelui ce nu cuteaza sa se-arate, fortand totusi exasperat patura marmorata de nori cenusiu-plumburii, printr-un hatas de mur nepascut peste iarna de imputinatele ciute si caprioare, dau cu ochii de o multime de branduse, majoritatea solitare, altele grupate cate doua, trei si un singur palc larg inflorit, in cupa unei inflorescente o albinuta sorbindu-si nesatioasa prima priza fortifiant-delicioasa de nectar.
Imagini ce amintesc de pelicula American beauty
Trec paraul, cautand stiutele din alte primaveri numeroase palcuri de luscute dar iata ca.. . nu-s ! Nici nu-i de mirare, le-au scos cu cazmalele si sapele, cu bulbi cu tot, unii pentru a le vinde-n piata, cele cu sansa fiind plantate apoi prin straturile de flori ale vilelor si caselor boieresti baimarene.
Descopar in schimb urmele unei recente tragedii, locul in care un uliu, ori vreo cumatra vulpe a ucis si scarmanat de pene o dolofana zburatoare. Fulgii, usor animati de briza, valseaza ciudat deasupra solului precum petalele sangeriu-carnale de trandafiri din inubliabilul vreodata American beauty.
Dinspre Popicarie ma latra amarnic cainii si-atunci ma-ntorc spre parau, cautand in continuare, zadarnic, palcurile sabiutelor verzi de luscute ce-ascund intre ele, ca intre doua calde palme materne, lancile bobocilor florali alb-galbui.
Cu greu dau de unul, dar ceratele-i frunze verzi nu depasesc decat cu 2-3 cm solul frunzos si cu mireasma tonica de putred. De jur-imprejur e un vital strat subtire de apa. Moarte, trunchiuri putrezinde de arini si salcii, sunt acaparate de muschi, licheni si exuberante siroiri de iedera, oglindindu-se in undele acvatice cu reflexe bituminoase.
„Sfortarile” iernii
Aproape, pe tinerele trupuri ale unor molizi plantati alaturi de ornamentale specii de conifere, obraznice fire tinere de iedera se avanta pe trunchiurile scortoase tanjind spre lumina. E-atata liniste, reliefata parca de soapta vantului si punctarile hamaite-n lehamite ale cainilor ori de prelingerea lenesa a apelor.
Pe-alocuri, pe cate-o baltire efemera, persista scarbavnica mazga sura a ghetii topinde denotand irefutabila ca nu mai e cale de-ntors desi nu-s excluse sezonierele capricii dintr-unele zile. Cu toate acestea, indiscutabil, primavara e aici, semnaleaza auriile firicele de polen cernute din ciucurii diafani de alun scuturati de falfaitul de aripi al vreunei zburatoare.
Iesiti din barloguri si rasfatati-va plimbandu-va aiurea, iscodind cu privirile avide reavanul sol, frunzisul, arbustii, arborii, descoperind zambetul frivol al primaverii in corolele florilor de tot felul, admirati gazele, mugurii mijind, mirabila capacitate distructiv-reintegrativ-generativa a naturii nu neaparat reflectand filosofic in tot acest rastimp la….memento mori desi …!
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
