Vezi VIDEO
Pentru unii fost membru in trupele Bliss si Akcent, pentru altii un actor cu un potential fantastic. Corneliu Ulici a fost prezent in aceste zile acasa, in Baia Mare insa nu pentru a sustine un concert, asa cum o facea pana nu demult, ci pentru a prezenta primul film in care a jucat, in cadrul unui eveniment de gala care a avut loc la Cinema City din Gold Plaza. “Ceva bun de la viata”, in regia lui Dan Pita, i-a adus aprecieri din partea criticilor de film, dar si premiul Uniunii Cineastilor din Romania (UCIN) pentru debut in cinematografie si o nominalizare la premiile Gopo, la categoria “Tanara Speranta”. Intr-un interviu acordat pentru eMaramures Corneliu a vorbit despre actuala sa dragoste, actoria, dar si despre prima iubire, muzica.
R: Cum a fost experienta debutului pe marile ecrane?
Corneliu Ulici: Una deosebita. Este debutul meu in cinematografie, primul meu rol important. Dan Pita este un regizor cu mare experienta cinematografica. A fost cu atat mai speciala cu cat filmul a fost realizat in deplasare. Am avut filmari la Petrosani, Petrila, Hunedoara… 33 de zile au durat filmarile, plus zilele de pauza. Am avut cam in total chiar doua luni de deplasare, ceea ce a fost superb.
R: Ce ai invatat tu de la personajul tau? Care e acel “ceva bun de la viata”?
Corneliu Ulici: Eu am muncit cat am putut de mult la acest personaj, desi mi-as fi dorit sa pot sa merg mai mult si sa pot sa explorez mai mult personajul si universul lui. Mateo are foarte mult din mine, e adevarat, dar asta nu e neaparat un atu pentru ca, in mod normal, nu te faci actor ca sa te joci pe tine. S-a si pretat personajul pentru ca nu a fost nevoie de o compozitie. E un altfel de eu pus in conditia acelui tanar care a fost dat afara din orfelinat impreuna cu fratele lui si care a trecut printr-o aventura nebuneasca.
R: Vizionarea din Baia Mare a fost o dorinta de-a ta?
Corneliu Ulici: Da, pentru ca cinematograful din Baia Mare nu era inclus in traseul distribuitorului si mi se parea, totusi, aberant ca primul meu film de lungmetraj in care am rolul principal, sa nu ajunga in orasul meu natal. Mi-ar placea sa existe oportunitati de afirmare si aici. Sper si imi doresc sa ajung la un nivel la care sa pot sa influentez cu ceva chestia asta si sa pot sa atrag spre Baia Mare proiecte culturale.
R: Productiile care ruleaza la televizor te tenteaza. Ma refer la seriale sau telenovele?
Corneliu Ulici: O singura tentativa am avut la un moment dat legata de un serial de televiziune de comedie, nu o telenovela, la care am fost invitat de domnul Florin Calinescu. Mi-am dorit foarte mult sa joc impreuna cu el si am filmat primul episod, un pilot dar nu stiu exact din ce motive n-am ramas. Stiu ca el si-a dorit sa fiu eu impreuna cu fratele meu, Pavel, care e si el actor. Eu cred ca a iesit foarte bine si ne-am simtit foarte bine la filmari. “Tanti Florica” se numea. Nu stiu daca a inceput sa ruleze la televizior, poate urmeaza.
R: Cum ti se par, calitativ, vorbind?
Corneliu Ulici: Sunt unele foarte bune. Cele pe care le-a vazut eu. In rest nu a spune sa-ti spun care, pentru ca nu am televizor. Traiesc intr-un ritm foarte agitat la Bucuresti si nu am timp sa ma uit la televizor.
R: Cum ai primit nominalizarea de la Gopo si premiul de la UCIN?
Corneliu Ulici: A fost extraordinar. La Gopo cel putin. M-au sunat prietenii, fratele meu sa-mi spuna. A fost o supriza foarte placuta si ma bucura. Nominalizarea inseamna la fel de mult ca si premiul insusi. E o apreciere de care am avut nevoie pentru ca in momentul in care muncesti ai nevoie de feedback, de o recunoastere pentru a avea incdredere, curaj sa interpretezi si alte roluri. A fost foarte important pentru mine.
R: Te vedem anul acesta la TIFF?
Cornaliu Ulici: Da, cred ca da. Dar nu cu “Ceva bun de la viata”. Cred ca ma veti putea vedea cu un scurt metraj, “Hello Kity”, care castiga teren si e din ce in ce mai apreciat. Nu este un festival de scurt metraj la care sa nu ia un premiu. E un film deosebit.
R: La Festivalul de teatru “Atelier” din Baia Mare?
Corneliu Ulici: Da, mi-as dori. Acum lucrez la o piesa care se numeste “Uratul”, impreuna cu cativa colegi de-ai mei. E o comedie. S-ar putea cu aceasta piesa sa facem si turneu prin tara.
R: Ti-e dor de perioada Bliss, Akcent?
Corneliu Ulici: Nu pot sa spun ca mi-e dor, pentru ca sunt foarte multumit de ceea ce fac acum si imi doresc sa evoluez in zona asta, dar sunt momente foarte frumoase si Bliss si Akcent de care imi aduc aminte cu placere si da, oricand mi-ar placea sa retraiesc ceea ce am trait atunci, dar nu m-as intoarce la o cariera in muzica acum.
R: Ti se mai intampla sa fredonezi piesele din acea perioada?
Corneliu Ulici: Da, dar la misto. Adica nu niciodata nu mi se intampla sa-mi vina din strafunduri o piesa cantata demult. Cant ca sa ma amuz. Eu fredonez multe cantece. Prietenii meu de la Bucuresti pana s-au obisnuit cu mine imi spuneau “Mai, dar care e problema ta, ca tu canti toata ziua”. Nu cant toata ziua dar sunt momente destul de dese in care incep cate un capat de refren. Nu stiu face parte din viata mea.
Sursa: Diana Grad
– Servicii de creare site web
