Astăzi am stat de vorbă cu Alexandra Bob, o tânără băimăreancă, deosebit de talentată, pe care mulți dintre dumneavoastră o veți cunoaște de acum în colo deoarece aceasta a tras marele loz în domeniul profesional, teatru.
eMM: Ce a însemnat pentru dumneavoastră să jucați într-un serial de acest fel? Și mai ales, ați fost familiarizată cu povestea care stă la baza serialului?
Alexandra: A fost o experiență la care visasem cu mult înainte să se întâmple, să joc într-un serial și să fie și de epocă, să zicem. M-am simțit extrem de norocoasă să fac parte din proiectul ăsta, să cunosc o echipă extraordinară și să cunosc atât de mulți actori.
Nu știam mare lucru despre defectarea lui Pacepa înainte de a da acest casting, dar în noaptea în care am aflat de casting, am stat la telefon cu mama mea și am căutat informații despre el și bineînțeles despre fiica lui. M-am bucurat foarte tare și mi-am dorit mult să joc într-un serial din perioada comunistă pentru că am avut oportunitatea să simt măcar un gust despre ce a însemnat comunismul, să-mi imaginez cum au copilărit și trăit părinții mei.
eMM: Povestea în sine este una bazată pe fapte reale, care tratează un subiect destul de delicat din istoria României. Considerați că acest fapt a ajutat la creșterea notorietății serialului?
Alexandra:Sigur a ajutat la notorietate, dar încă nu-mi dau seama dacă într-un sens pozitiv sau negativ. Dar știți cum se zice și reclama negativă, tot reclamă e. Cred totuși că este important să avem și genul ăsta de produse care sunt inspirate din fapte rele, ca tinerii și cei care nu au trăit în acele perioade sumbre, să fie mai interesați să caute după despre istoria țării noastre, să înțeleagă de unde venim, care ne este istoria. Mereu îmi doream să existe mai multe produse artistice istorice sau inspirate din istoria la noi în țară pentru că am observat din propria experiență cât de mult mă interesam despre un fapt istoric după ce vizionam un film sau un serial de acest fel.
eMM: Având în vedere că ați jucat un personaj care este în viață, v-ați documentat înainte pentru a înțelege mai bine istoria personală a acestui personaj? Sau mai bine zis, care a fost procesul de pregătire pe partea de actorie pentru dumneavoastră?
Alexandra: Da, am căutat la început niște informații despre fiica lui Pacepa, dar după ce am citit scenariul și am înțeles viziunea regizorului, am renunțat să mai caut informații, oricum nu prea găsești foarte multe informații pe internet despre Dana Pacepa, deci a fost mai bine așa, să nu știu chiar tot. Diferențele din scenariu față de cele din realitate sunt foarte mari, fiica lui Pacepa era căsătorită și avea 24 de ani când el a dezertat. Singura asemănare care a rămas fidelă în serial, e iubirea față de arta plastică pe care aceasta o avea. M-am bazat mult pe ceea ce am făcut la casting și m-am lăsat puțin dusă de val pentru a vedea ce-mi poate oferi textul și mai ales, am încercat mereu să găsesc ceva nou și să să ascult cu atenție ceea ce-mi spunea regizorul. Am descoperit multe lucruri pe parcurs despre personajul meu. Ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost partea artistică a personajului. Și eu, la fel ca și ea, am studiat cinci ani arta plastică și am putut să empatizez mult cu ea, cu pasiunile ei și cu povestea ei de viață. Între duble stăteam în cameră și desenam ce observam prin jur, și așa reușeam să mă focusez pe spiritul ei și să o găsesc cumva în mine. Oricum, de fiecare dată când îmi puneam hainele ei pe mine, începeam parcă să mă simt exact ca ea.
eMM: Cum a fost experiența de la Berlin, acolo unde s-a și întâmplat premiera mondială a acestui serial?
Alexandra: A fost scurtă și nu, nu am văzut nicio vedetă de mare calibru. Am avut mari emoții, nu sunt obișnuită cu genul ăsta de evenimente, mi-am făcut fel și fel de scenarii despre cum o poate să fie, despre ce o să descopăr acolo. De fapt, în final, a fost o experiență normală, frumoasă pentru că ne-am reîntâlnit noi ca echipă să vedem rezultatul muncii noastre. Cel mai mult m-am bucurat că ne-am reîntâlnit și ne-am reconectat pentru câteva ore, m-am bucurat mai mult de întâlnire, de context, mai multe decât de covorul roșu.
eMM: Care sunt lucrurile pe care le-ați învățat din această experiență, atât pe plan personal, cât și pe plan profesional?
Alexandra: Am învățat foarte multe, am primit multe informații utile, un flux mare de informații comprimate în doar câteva luni. Eu fiind încă la început de drum, am învățat cum e pe un set internațional, cu ce se mănâncă meseria asta de fapt. Am primit foarte multe sfaturi de la actorii cu care am lucrat și am simțit că ne-am ajutat reciproc pentru a ne atinge scopul comun. Toți au fost foarte drăguți și empatici cu mine, m-am simțit ocrotită și protejată de toți, mai ales că eram cea mai tânără din cast. Dincolo de toate, am învățat ce înseamnă profesionalismul și respectul și le mulțumesc tuturor pentru experiența asta!
eMM: Acum că am discutat despre proiectele pe partea de actorie de film, în ce proiecte de teatru ați jucat în ultimii ani?
Alexandra: Am două proiecte, unul pe partea de teatru și altul pe partea de teatru-dans. Primul este la Teatrul Apropo, unde joc în spectacolul CTRL+Z, scris de Dan Boldea, alături de care și joc în spectacol, în regia Anei Maria Țârlea, iar cel de al doilea proiect este Palace Escape aka Opturi Supranaturale, la Teatrul Godot, în regia Andrea Gavriliu. Următoarele reprezentații la spectacolul de la Godot vor fi pe 30 august și pe 26 septembrie, iar din octombrie ne vedem și la Teatrul Apropo. Vă așteptăm cu drag la spectacole.
eMM: Prin munca pe care-o faceți, încercați să îmbinați în egală măsură filmul și teatrul?
Alexandra: Sigur, îmi doresc să lucrez în ambele sensuri, cu toate că în ultima perioadă m-am axat mai mult pe dezvoltarea mea artistică în sensul filmului și a actoriei de film. Cu toate acestea, sunt deschisă la noi provocări, atât în teatru, cât și în film.
eMM: Pentru majoritatea actorilor totul a plecat de la un vis, un vis care ulterior a devenit realitate. Visul de a fi pe scenă, de a fi pe micile ecrane, de a oferi oamenilor ceva din propria personalitate și din propriul talent. Pentru dumneavoastră cum a pornit această pasiune?
Alexandra: Cred că tot așa a fost și în cazul meu, puțin din toate acestea. La un moment dat mi-am pus în cap că vreau asta, undeva pe la 13 ani, și nu-mi mai scoteam asta din cap, dar era doar un gând și da, un vis. Când m-am urcat prima dată pe scenă, mi-am dat seama că reușeam să mă exprim mult mai bine prin asta decât prin cuvinte, sau prin orice altă formă artistică, și a fost așa o senzație de acasă și niște emoții pe care nu le trăisem până atunci. Din momentul acela am fost și mai sigură că asta vreau de acum încolo. Apoi am început să intru în proiecte de teatru la Asociația Deis din Baia Mare, și ulterior am fost și în alte trupe de teatru, iar mai apoi totul a devenit mai serios în momentul în care am început să fiu studentă la actorie, și ușor-ușor, am început să prind încredere în visul meu și în mine.
eMM: Ce planuri aveți pentru viitorul apropiat pe partea de actorie?
Alexandra: Voi începe să lucrez la câteva proiecte de teatru din toamna acestui an, și mai ales, vreau să-mi termin programul de master cu bine și să închei acest capitol frumos. Dincolo de toate acestea, sunt deschisă la noi proiecte, la noi provocări, la noi experiențe și învățături.
– Servicii de creare site web
