Tentativa de tura in Tibles-Citadela Arcerului (Tunder kert) – anulata de prognoza meteo neprielnica pentru 24-25 mai.
Tatonare alternativa spre Desesti-Iezerul Mare-Culmea Pietrei.
Aparent sansele sunt bune, doar 1% probabilitatea unor furtuni cu descarcari electrice si averse-n reprize, dar numai dupa-amiaza.
Vezi galeria foto (click aici…)
Dau crezare accuweather.com si duminica dimineata la ora 4 sun desteptarea. Ploua cumplit in Baia Mare.
La 5,30 norii plumburii coplesesc orizontul.
La ora 5,20, pe cand o luam cu Iancsi M. catre Papa pentru a o porni impreuna peste Gutai, aversa strasnica revine.
Pornim totusi pe la ora 6,20 desi e teribil de noros si nici vorba de soare la orizont.
Remarcam, suind pe serpentinele-n debut ale Gutaiului (DN18), la locul de multa vreme stiut, ca au imbobocit crinii de padure (Lilium mortagon).
Nu opresc sa-i fotografiez, sper c-o voi face la intoarcere.
Impardonabila eroare fiindca vom reveni in Baia Mare prin alta parte
Depasim Pasul Gutai si imediat, in dreapta, apare-mbrobodita de nori Creasta Cocosului.
Splendide sunt, insa, indepartatele orizonturi spre Parcul National Muntii Maramuresului – zona Bistra–Petrova–Ruscova, acolo unde fuioarele vaporoase de neguri urcande din vai par a inflacara verzile piramide montane impadurite.
Privim la stanga localitatii Mara, in sus, spre intinsul platou al Iezerului Mare strajuit in dreapta de Culmea Pietrei, adica spre tinta noastra turistica.
Acolo totul e coplesit de nori grosi de ploaie.
Imediat aversa se porneste si o tine pana la mai noua amenajare turistico-pastravareasca de la intrarea in Mara.
Continuam pana-n Desesti, de unde ar trebui s-o luam pe jos, cu rucsacii in spate, dar… privind spre vest-sud-vest, remarcam armatele de nori ce avanseaza amenintatoare spre Culmea Pietrei iar perspectiva unei murari de 7-8 ore nu ne-ncanta defel.
Renuntam, indreptandu-ne dezolati spre Harnicesti de unde o cotim dreapta, inspre Hoteni.
Valea Marei e tumultuos-nebuna iar dincolo de ea, departe, apare pentru o clipa Creasta Cocosului, in stanga ei versantul nord-estic al Gutaiului cu putine si restranse petece de nea, abia se vad varful Gutai si Trei Apostoli apoi, subit, norii inghit masivul pana-n poale.
Se pare ca n-am gresit abandonandu-ne proiectul turistic in care sperasem sa admiram orhidee, bicolori sor cu frate, lacramioare, bulbuci de munte, o splendida si vasta turbarie, paducei, soci si macesi in floare, poate si ciuperci dar si vipere.
In dreapta se iveste o prospera, interesanta si deosebit de estetica pensiune, cu fundatii din piatra si ziduri din barne de lemn si cu sarpanta dranitata moroseneste.
N-o stiam, de fapt de mult nu mai parcursesem aceasta varianta dinspre Harnicesti prin Hoteni, spre Ocna Sugatag.
Pensiuni prospere, dar fara nicio urma de arhitectura /specific arhitectural local, apar si-n continuare.
Ajungem in prima culme si panoramam din nou spre Muntii Maramuresului dar si spre versantii nord-vestici-nord-estici ai Muntilor Lapusului –Piemontul Varatecului si Botizei.
Impresionante sunt fuioarele de neguri dar si o cireada de cai si Brune de Maramures abia scoasa la pascut spre locul traditionalei Tanjele din Hoteni.
Un petec de azur mincinos atarna deasupra Culmii Pietrei, vremelnic.
O similara panorama, putin mai de-aproape, se deschide odata ajunsi in urmatoarea culme, dintre Hoteni–Ocna Sugatag.
La stanga, departe, intre Giulesti–Vadu Izei si-n continuare spre Sighetu Marmatiei, nebuloasele si negurile obtureaza totul.
Nu continuam spre Budesti fiindca dorim sa revedem zona lacurilor saline ivite treptat, pe parcursul a catorva decenii, consecutiv prabusirii boltilor fostelor galerii ale ocnelor de sare, locuri deosebit de agreate de catre noi inca din copilarie.
Un panou stradal informeaza inechivoc: Ocna Sugatag, statiunea balneo-turistica de interes local.
Curios de modest, de multi ani aceasta statiune concurand intr-un fel celebrele statiuni din tara pentru tratarea si ameliorarea afectiunilor reumatismale etc.
De-o parte si alta a soselei apar pensiunile, multe foarte noi, cu bun gust incontestabil dar fara nimic specific, particularizant.
Curatenia e cea care atrage atentia in Ocna Sugatag.
In dreptul bisericii romano-catolice o luam la stanga-n jos, inca o vreme pe asfaltul ingust apoi pe drumul pietruit, nepunand insa probleme.
Surpriza! Constructia vetust-hidoasa a fostului put de extractie a disparut, locul fiindu-i luat de o terasa restaurant construita din lemn baituit, delimitata de un traditional gard morosenesc impletit frumos in trei, din nuiele de alun.
Din pacate, in dreapta terasei a mai ramas in picioare o constructie promiscua, din scanduri, ce aduce a horincie sau ceva depozit pentru materiale/utilaje.
Drumul pe care am venit se largese-ntr-o parcare cu macadam apoi se despica-n forma de lira.
La stanga, suind usor, ajunge la baile vechi, de cativa ani frumos reamenajate, cu bazine noi si locatii-pensiuni construite din lemn.
Intr-acolo e si lacul mare, cu ape dulci la suprafata si saline-n profunzimi, fieful pescarilor amatori si de aceasta data grupati pe malurile neregulate din pricina progresivelor alunecari de teren. Apreciem consolidarea si plantarea recenta a malului estic, apoi aproape circulara imprejmuire a luciului de apa cu gard din plasa de sarma.
Un card de gaste domestice isi antreneaza mariceii boboci pufos-aurii la inot in timp ce, intr-un diverticul sud-vestic al luciului de apa cu papuris scund, un alt card, de vreo duzina de rate salbatice, se-nalta ca din pusca pentru a zbura-ntr-un acrobatic antrenament prelung, in lungul paraului salinizat, pe deasupra satului Manastirea si-apoi deasupra bailor noi din Ocna Sugatag.
Ne indrepatam spre cel mai recent nascut ochi de apa in craterul afund de 45-55 m in care, o vreme, s-au mai putut vedea lemnele din bandajul fostelor galerii de ocna, azi palnia dubla, larga de vreo 50 m, are fundul partial acoperit cu papuris, in rest o oglinda tulbure maronie de apa iar malurile argilos-bolovanoase sunt in curs de inierbare.
Mai spre est, la doar cativa zeci de metri, e al doilea ca marime lac salin, imprejmuit cu gard din plasa de sarma.
Aici ne-a placut sa ne scaldam pana prin 1990 dupa care, am constatat ca cotetele de porci ale Cooperatiei de Consum isi deversau in acest lac dejectiile, am renuntat.
Azi, poluantul zootehnic pare a fi fost desfiintat, malurile si pajistea din jur nepoluate cu deseuri menajero-turistice (dar poate fiindca sezonul e abia la-nceput) iar pe luciul laptos-maroniu, datorita argilelor si oxizilor de fier, pluteste un singur pet, ca o baliza.
Nici in preajma statiei de pompare a apelor saline catre stratiunea balneo-turistica, incurajator, nu e mizeria de-altadata.
Revenim la parcarea terasei-restaurant si admiram castanii salbatici in floare si frumosii carpeni, ditai arborii proveniti din netaiatul, de cel putin 2-3 decenii, gard viu in spatele caruia e pitita micuta capela romano-catolica
Mai aruncam o privire nostalgica culmilor dragi ale Gutaiului dupa care o luam, pe la locul targului, spre Calinesti–Sarbi.
Cosaul e furios si impresioneaza prin apele tulburi, umflate de ploi.
De-aici pana la iesirea din Budesti, spre Pasul Neteda, vom admira, poate inca cel mult 10-20 de ani de acum incolo, o parte din arhitectura si traditiile morosenesti autentice, evident, la alternanta si neloiala concurenta cu tot mai frecventele vile/case ostentative.
Opresc in cateva randuri pentru a-mi spori tolba imagistica.
E de-abia ora 8,30 dar babele, sobru imbracate intr-un amestec de autentic traditional cu noul vestimentar rural, se-ndreapta evlavioase spre locul de inchinaciune si ruga. Corha, Gruiul Lupului si Chicera apar o vreme-n stanga si parca ne-ar tenta sa le calarim daca…. norii plumburii de ploaie nu le-ar invada treptat.
Suim spre Pasul Neteda.
La un moment dat, spre valea Oanta, apare turla bisericii-butaforie cinematografica a unui regizor sarb, la stanga ei Piatra Totosului si Magura Mica iar in fundal, dominand Muntii Lapusului (extremitate vestica), Magura Mare si varful Fagadau Pintii… invadate de nebuloase.
Valsam pe curbe-n sus admirand, intr-o zona umeda cu costreie si pipirig, abia infloritele bumbacarite (barba mosului) scunde, alb-scamosate, ca de bumbac, ne luam ramas bun de la dragii Trei Apostoli si coboram spre tot mai turisticul orasel ex minieresc, Cavnic.
Partiile de ski sunt pustii dar amenajarile pentru sporturi de iarna si baze prospere de cazare si alimentatie publica progreseaza vazand cu ochii.
Ceva mai jos, in curtea relativ recentului amenajat motel dinaintea bifurcatiei spre Pasul Roata–Strambu Baiut, stau parcate cateva SUV-uri de Bucuresti, dovada ca in Cavnic vin turisti indiferent de sezon.
Plumburiul invaluie amenintator Piatra Malnasului, varful Mogosa si-n continuare Pietrele Soimilor apoi, dincolo de Obeliscul tatarilor, incepe sa picure dar aversa nebuna se revarsa asupra-ne abia dincolo de Danesti si Sisesti, culminand la coborarea spre Baia Sprie.
Mons Medius-ul, Ignisul, dealul Bulat, Outul… totul e trist-intunecat-umed si nu ne tenteaza defel acum.
La 9,30 ajungem acasa, de-aceasta data obligati de ostilitatea naturii, cu coada-ntre picioare dar, poate nu-i bai fiindca in cei aproximativ 120 km parcursi am recapitulat o parte din oferta peisagistica neasemuita a Maramuresului Istoric.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
