Petrecerea noastra prin lume, dupa expresia fericita a lui Constantin Noica, propria cariera si devenire sunt presarate de incercari, ispite, crize existentiale ori momente de cumpana, dar si de intalniri memorabile cu acei oameni admirabili, intalniri care ne influenteaza si ne marcheaza, uneori in mod irevocabil, propriul destin. In ceea ce ma priveste, nu pot sa admit ca am fost rasfatat deseori de Providenta, ca si atunci cand mi-a oferit privilegiul de a-i avea ca dascali pe Daniela si Petru Dunca, pe Maria Pirau si pe … Ioan Moldovan.
Fara putinta de tagada, desi se inscrie in categoria acelor evenimente memorabile si fericite, prima mea intalnire cu poetul Ioan Moldovan pare a fi fost de-a dreptul banala, caci prin toamna anului 1982 ajungeam in bancile Liceului Industrial Nr. 9 (actualul Colegiu National “Mihai Eminescu”), intr-o clasa cu profilul de filologie-mecanica, iar clasa de la acel profil straniu il avea ca diriginte pe tanarul (pe atunci) si deja celebrul (cum aveam sa aflu mai tarziu) poet Ioan Moldovan.
Dupa treizeci de ani, acum cand astern aceste randuri, facand apel la memoria mea afectiva, indraznesc sa schitez, cu duiosie si sfiala, chipul de altadata al Dirigintelui. Cum rareori mi-a fost dat sa intalnesc, Providenta mi-a scos in cale un om blajin, plin de bunatate si dragoste curata ce se revarsau necontenit asupra noastra.
Am mai descoperit si am mai indragit de atunci, la acelasi om, privirea-i calda si senina, gestul molcom, sinceritatea si “smerenia” lipsite de fatarnicie, ingaduinta majestuoasa si aristocratica, calmul olimpian si judecata cumpanita, dar si gandul curat si profund ori ironia cu rezonante socratice, daruri ce nu sunt harazite decat oamenilor (dascalilor) adevarati.
Fara putinta de tagada, Ioan Moldovan, prin tot ceea ce spunea si facea, era foarte iubit de elevii sai. Bunatatea dirigintelui era proverbiala si contagioasa, iar noi i-o “rasplateam” , alintandu-l cu porecla “blandul Ben”.
Pentru a completa profilul schitat in randurile de mai sus, merita sa se stie ca fibra si “febra” poetica a Dirigintelui se exprimau in cele mai banale momente si in cele mai rutiniere activitati. De pilda, si numai cu titlu anecdotic, as dori sa semnalez ca deseori, chiar si atunci cand facea prezenta, Ioan Moldovan ne recita, versifica si crea mici poeme legate de un anume elev ori eveniment, cultivandu-ne si in acest fel dragostea de poezie.
Mai mult, trebuie sa admit fara rezerve ca acest slujitor impatimit al Cuvantului a fost cel dintai care ne-a facut sa pricepem responsabilitatea pe care trebuie sa o avem fata de cuvantul scris ori rostit. Asa am ajuns sa inteleg ca vorba e leac sau otrava, ca un cuvant, destul de lesne, poate tamadui, dupa cum, la fel de lesne, el poate rani ori ucide (vise, emotii, sentimente). Si am mai inteles tot de la Ioan Moldovan ca o vorba oarecare poate sa ne pustiasca ori sa ne impietreasca sufletul, dupa cum, la fel de bine, ea il poate face sa inmugureasca si sa rodeasca.
In plus, inainte de a-l citi pe Heidegger, de la profesorul meu de literatura am ajuns sa pricep ca destinul omului este strans legat de destinul rostirii sale, intrucat si prin rostire noi avem sansa de a deveni mai buni, exorcizand raul cu ajutorul Cuvantului. Si am mai inteles, tot de atunci, ca Logos-ul e asemenea lui Janus, ca el ne dez-valuie, dar ne si in-valuie.
In fine, tot Ioan Moldovan m-a ajutat sa pricep, inainte de a-i citi pe Blaga ori pe Ricoeur, ca un cuvant mestesugit descatuseaza si emotia si gandul! Metafora, ne amintea deseori poetul-profesor, detine o forta misterioasa care elibereaza gandul incorsetat in chingile prejudecatilor, iar prin aceasta descatusare el devine Idee, adica un gand care se cauta pe sine si drumul sau spre Adevar.
Si tot cu ajutorul lui Ioan Moldovan am ajuns sa inteleg ca prin aceeasi metafora, odata cu eliberarea gandului, sunt desfundate izvoarele inimii, de unde se revarsa nestingherite emotiile si trairile ce redau miezul adevarat si ascuns al fiintei noastre.
Convins fiind ca randurile de mai sus nu au reusit sa redea decat palid si aproximativ profilul unui om de exceptie, ii multumesc Dirigintelui pentru tot ceea ce am invatat de la Domnia sa si inchei urandu-i “La multi ani”!
Sursa: Ioan Tiplea
– Servicii de creare site web
