Un comunicat transmis ieri de Administrația Prezidențială, în care este relatată convorbirea telefonică a președintelui Iohannis cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, apare un pasaj interesant:
”Președintele Klaus Iohannis a menționat sprijinul deplin al României în ceea ce privește identificarea celor mai potrivite soluții pentru redobândirea forței economice a Uniunii Europene”.
Tot în comunicat se spune că ”în vederea asigurării unui proces eficient de relansare economică, Președintele Klaus Iohannis a pledat pentru un buget european puternic, consistent și flexibil. În acest sens, Președintele României a subliniat că, în opinia sa, volumul viitorului buget al UE trebuie să țină cont de noile circumstanțe economice în care se află Uniunea”.
Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob face o primă remarcă – ”nu ni se spune în comunicat că Iohannis ar fi ridicat în discuție, măcar en-passant, problema României, țară a cărei economie e grav afectată de pandemie”.
Dar, cea de-a doua remarcă este ”o veritabilă bombă”, așa cum o numește chiar jurnalistul:
”Totodată, Președintele Klaus Iohannis a accentuat importanța Politicii de Coeziune și a Politicii Agricole Comune, care trebuie folosite pe deplin pentru reconstruirea economiilor europene, acestea fiind importante instrumente de investiții. Prin urmare, Președintele României s-a pronunțat pentru un nivel crescut al alocărilor pentru cele două politici și pentru un cadru de implementare mai flexibil, astfel încât statele membre să poată adapta sprijinul financiar la nevoile lor specifice”.
Ce înseamnă asta? Un nivel crescut al fondurilor pentru Politica Agricolă Comună înseamnă automat majorarea subvențiilor agricole, traduce BT Iacob, care arată că Politica agricolă înghite ”prin sistemul complex de subvenţii şi alte stimulente financiare”, circa jumătate din bugetul comun al UE!.
Iar problema perfect sesizată de jurnalist este că țările care încasează mereu cele mai mari subvenții agricole prin Politica Agricolă Comună sunt Germania și Franța, ”aceasta din urmă înghițind, ea singură, 20% din totalul subvențiilor” – pe când România se află ”la polul opus”, unde doar țările baltice primesc subvenții mai mici pentru agricultură decît țara noastră!
”Ironia sorții face ca o bună parte din subvențiile primite de România să meargă tot spre agricultori din Germania, Franța, Austria sau Italia, care au dezvoltat la noi exploatări agricole – reciproca nu prea e valabilă”, scrie jurnalistul.
Deci, pentru cine a cerut Iohannis bani? Pentru Franța și Germania – principalii beneficiari ai unei politici europene pe care chiar cele două puteri unionale au impus-o?!
Remarca lui Bogdan Iacob a fost întărită și de fostul consilier al lui Iliescu și Năstase, analistul Constantin Gheorghe.
Continuarea AICI