Cel aflat cu spatele la zid acum este Klaus Iohannis. Riscă să piardă nu numai un prim-ministru docil, dar chiar și controlul asupra PNL. Dacă guvernul pică prin moțiune de cenzură, șansele lui Orban la șefia PNL cresc exponențial.
Așadar Iohannis are tot interesul să evite o moțiune de cenzură, care nu prea are cum să nu treacă, în primul rând pentru a putea nominaliza un prim-ministru înainte de alegerile din PNL, dar și să-și deschidă cumva o punte de negociere cu Orban, în eventualitatea tot mai probabilă că acesta va câștiga acele alegeri.
Președintele are nevoie să reseteze jocul rapid, conștient că el însuși va pierde cel mai mult din această resetare. Moțiunea de cenzură, implicit și căderea Guvernului Cîțu, nu mai pot fi însă de acum evitate decât prin demisia prim-ministrului, un sacrificiu necesar la care, cel mai probabil, deja Iohannis se gândește.
Era bine să se fi gândit înainte, pentru a evita toată această nebunie, dar, pe de altă parte, stabilitatea politică și rezolvarea unor astfel de crize e în job descripționul constituțional al președintelui, indiferent că el însuși le-a produs sau nu. (Moise Guran, pe Facebook).